Apofizita tibiala de crestere

Apofizita reprezinta inflamatia unui cartilaj sau platou de crestere. Platoul de crestere este un strat cartilaginos, regasit de regula la extremitatea unui os, si are rolul de a permite osului sa creasca. Cresterea osoasa are loc constant pana la varsta de 22-25 de ani. Pana atunci, platoul de crestere este considerat un punct slab, fragil, mai vulnerabil la lovituri decat restul osului.

Apofizita este o leziune de suprasolicitare a acestui cartilaj de crestere, fiind mai frecventa in randul copiilor activi, sportivi.
Apofizita este mai frecventa la oasele membrelor inferioare, avand nume proprii in functie de locatie. Astfel, se intalnesc mai frecvent apofizita osului calcaneu (boala Sever), a tuberozitatii tibiale (Osgood Schlatter) sau a osului metatarsian 5 (boala Iselin).

Boala Osgood-Schlatter este deci inflamatia tuberozitatii tibiale, o zona chiar sub genunchi, unde tendonul genunchiului (tendonul patelar) se insera pe tibie (osul gambei).

Fiind o afectiune a cartilajului de crestere, apofizita tibiala apare la pacienti pediatrici, cu varsta de cel mult 18 ani.

• Este cel mai frecvent intalnita intre 11 si 14 ani, dar pot exista si exceptii, in functie de ritmul de crestere si maturizare osoasa

• Orice adolescent activ, ce are diverse activitati sportive. Prin contractia muschiului cvadriceps (muschiul coapsei) in timpul sportului, poate aparea iritatia, inflamatia si deci apofizita tibiala. Sporturile ce implica alergat, sarituri sau genuflexiuni (baschet, volei, fotbal) sunt cele mai vizate.

• Afecteaza ambii genunchi la 20-30% dintre persoane, iar baietii sunt mai frecvent afectati decat fetele.

• Durere la nivelul genunchiului
• Durere localizata specific pe tuberozitatea tibiala, un punct situat chiar sub genunchi
• Durere accentuata la efort si ameliorata in repaus
• Dificultate de a indoi genunchii, din cauza durerii puternice
• Tumefiere locala, tegument rosu si cald (semne de inflamatie)

Boala Osgood-Schlatter este cauzata de iritatia cartilajului de crestere tibial. Un cartilaj nu este niciodata la fel de puternic precum osul, ceea ce explica de ce o lovitura, un efort fizic si o utilizare intensa a unui membru si respectiv a osului, nu vor cauza leziuni asupra osului in sine, dar pot irita cartilajul de crestere.

Tendonul patelar este conectat pe de o parte de patela (osul genunchiului), iar pe de cealalta parte de tibie. Muschiul cvadriceps, un muschi mare si bine reprezentat inca din copilarie, se insera la un capat pe patela. In timpul sporturilor, acest muschi este utilizat aproape intotdeauna, muschiul trage de patela, iar patela va intinde tendonul ce conecteaza tibia. Astfel se produce o reactie de tractiune in lant cu aparitia unei suprasolicitari pe tendon si pe cartilajul de crestere.

Apofizita se instaleaza fie brusc, in urma unei miscari prea puternice, fie treptat, prin suprasolicitare constanta, progresiva a cartilajului tibial de crestere.

Pentru a stabili diagnosticul, medicul pediatru va face un scurt istoric medical in care este important sa afle ca pacientul face sport si ce tip de sport. De asemenea, acesta va face examenul obiectiv la nivelul genunchiului/genunchilor si va confirma inflamatia cartilajului tibial. Examenul obiectiv consta in inspectia zonei, in palparea ambilor genunchi (poate fi dureroasa) si in efectuarea unor miscari de mobilizare.

De regula nu este nevoie de investigatii, dar unii medici vor cere si o radiografie pentru confirmare. Radiografia permite si identificarea altor leziuni ale genunchilor, daca ele exista.

Indiferent de severitatea durerii, tratamentul cheie este repausul. Repausul nu inseamna intreruperea completa a activitatilor sportive sau a activitatilor de zi cu zi, ci mai degraba o modificare a frecventei, duratei si intensitatii fiecarui antrenament. O abordare recomandata este injumatatirea activitatilor in primele 6 saptamani, cu revenirea progresiva si cresterea treptata a frecventei antrenamentelor. Un specialist kinetoterapeut va poate ajuta sa stabiliti un program cat mai benefic pentru copil.

Alte tratamente includ:

Terapie polara: cald si rece
• Terapie cu gheata este intiata in primele 48-72 de ore dupa activitate. Aceasta consta in aplicarea unui prosop cu gheata, unei pungi de gheata sau unei pungi din congelator, pe zona inflamata. Pachetul rece trebuie mentinut 15-20 de minute, de cateva ori pe zi, pana ce se observa ameliorarea inflamatiei.

• Caldura nu poate fi aplicata decat dupa 3 zile de la un episod de exacerbare a durerii. Caldura va relaxa musculatura si tesuturile din zona

Antiinflamatoare nesteroidiene

•  Medicatia antiinflamatoare va ajuta la ameliorarea durerii, pana la disparitia ei
• Comprimate de ibuprofen pot fi administrate, in general, in siguranta
• Vorbiti cu medicul dumneavoastra despre administrarea medicatiei si respectati recomandarile acestuia

Imobilizare

• Imobilizarea membrului este indicata in cazurile extreme, cand durerea este insuportabila si impiedica orice activitate, inclusiv statul in picioare sau mersul
• Perioada de imobilizare este scurta, de pana la 4 saptamani

Exercitii fizice

• Efectuarea anumitor miscari de intindere, de intarire si incalzire a genunchiului ajuta semnificativ in preventia atrofiei si amortirii zonei. Exercitiul fizic este esential pentru cresterea osoasa, deci trebuie sa continue.

Chirurgie
In 99% din cazuri, nu este nevoie de interventie chirurgicala, intrucat cartilajul de crestere nu este o structura permanenta.

In mod normal, sunt necesare intre 12 si 24 de luni pentru ca simptomele sa dispara complet. Durerea nu va mai exista atunci cand cartilajul tibial este complet dezvoltat si s-a ajuns la maturizarea osoasa. Astfel, procesul este destul de indelungat (depinde si de varsta copilului), iar pacientii si apartinatorii trebuie sa inteleaga acest lucru.

Durerea si inflamatia vor fi semnificativ diminuate daca se respecta un ritm si o intensitate mai diminuata a activitatilor atletice, precum si anumite precautii inainte si dupa antrenament.

La nivelul tuberozitatii tibiale, sub genunchi, apare o mica tumefiere, ca un nodul proeminent. Acesta va diminua in dimensiuni pe masura ce cartilajul se vindeca, insa aspectul nu va disparea complet niciodata.

Precautii inainte si dupa antrenament

Copiii diagnosticati cu apofizita pot inca sa se bucure de activitatile lor sportive, daca respecta urmatoarele recomandari:
• Purtarea de aplicatii anti-soc in incaltamintea de antrenament si alegerea incaltamintei potrivite, cu efect amortizor
• Aplicarea de pachete cu gheata dupa activitatea sportiva
• Aplicarea ocazionala de caldura, pentru a relaxa zona
• Purtarea genuncherelor speciale, de protectie, in timpul sportului
• Incalzire riguroasa inainte de orice exercitiu, precum si exercitii de intindere dupa sport

Apofizita tibiala de crestere este o afectiune relativ frecventa in randul copiilor activi, sportivi. Aceasta nu are efecte serioase pe termen lung si nu necesita interventie chirurgicala sau alt tratament laborios.

Cartilajul de crestere se vindeca de la sine, odata cu maturizarea acestuia. Copiii vor avea nevoie de o reducere a frecventei si intensitatii antrenamentelor, dupa care se poate reveni progresiv la stilul anterior. Discutati intotdeauna cu medicul dumneavoastra, in special daca apar dureri intense sau daca apar dureri chiar si dupa vindecare.

Bibliografie:
https://www.foundationpodiatry.com.au/conditions/children-s-conditions/bone-pain-in-children-apophysitis-vs-ostechondrosis/
https://www.ortho.wustl.edu/content/Patient-Care/3188/Services/Pediatric-and-Adolescent-Orthopedic-Surgery/Overview/Knee-Education-Overview/Osgood-Schaltters.aspx
https://kidshealth.org/en/parents/osgood.html