Avantajele si dezavantajele alimentatiei exclusiv la san

Alaptarea reprezinta hranirea sugarului cu lapte matern. Alimentatia la san nu include folosirea ceaiurilor, sucurilor, apei (in acest caz se considera ca sugarul este, de fapt, hranit predominant la san).

Alaptarea este un proces inlesnit de reflexul de supt al sugarului (astfel copilul este capabil sa suga si sa inghita corect laptele).

Alimentatia la san are beneficii atat pentru copil, mama, cat si pentru societate, mediu si sistemul sanitar in general.

Alegerea tipului de alimentatie precum si stabilirea efectiva a meniului este o decizie importanta pe care mama trebuie sa o ia in deplina cunostinta de cauza, dupa ce a inteles care sunt avantajele si dezavantajele fiecarui tip de alimentatie in parte. Totusi, expertii recomanda proaspetelor mamici sa isi alapteze bebelusul minim 6 luni, laptele matern fiind considerat cea mai sigura si completa sursa de nutrienti pentru sugar (dupa 6 luni se poate trece la alimentatia predominant la san, copilul tolerand si alte alimente). Laptele matern poate face parte din meniul zilnic al copilului pana spre varsta de 1 an si jumatate.

Ceea ce recomanda laptele matern ca fiind cel mai potrivit nutrient pentru sugarul sub 6 luni este continutul sau echilibrat in nutrienti - acesta are toate principiile alimentare in procente optime unei dezvoltari armonioase a bebelusului: contine carbohidrati, proteine, lipide, precum si enzime digestive, vitamine si minerale, hormoni si chiar imunoglobuline (in special IgA din colostru) cu importanta deosebita in protectia tractului gastro-intestinal.

Specialistii sunt de parere ca alimentatia la san, chiar si pentru o perioada relativ scurta are beneficii pentru mama cat si pentru nou-nascut.

Sugarul poate fi hranit cu lapte matern direct de la san sau folosind un biberon. In cazul in care hranirea este facuta la san, avantajele sunt: contactul direct bebelus-mama, expunerea scazuta a copilului la contacte cu potential alergen.

Cand bebelusul este alimentat cu lapte matern, folosind, insa un biberon, particularitatile situatiei sunt: hranirea poate fi facuta de catre orice persoana care are in grija copilul, necesita insa pomparea regulata a sanului mamei pentru a asigura laptele proaspat, laptele trebuie sa fie depozitat in conditii igienice riguroase iar mama trebuie sa acorde atentie deosebita toaletei sanului inainte si dupa exprimarea laptelui (prin pompare).

Specialistii sfatuiesc mamele ca cel putin in primele 2 saptamani postpartum sa recurga la alimentatia exclusiva la san si sa evite pe cat posibil introducerea biberonului. Astfel se va dezvolta mai bine reflexul de supt al bebelusului, se va regla procesul lactatiei (suptul determina prin stimularea mamelonara secretia de oxitocina, hormon cu actiune lactogena) iar copilul nu va avea probleme in a recunoaste sanul mamei (cu aceasta problema s-au confruntat foarte multe mamici care alternau frecvent alaptarea cu hranirea cu biberonul). Dupa varsta de 2 luni copilul se poate adapta mult mai usor la biberon.

Desi alaptarea este un act fiziologic natural, el nu face parte din instinctele materne. Ca urmare, majoritatea mamelor au nevoie de consiliere si sfaturi din partea medicilor specialisti pentru a-si putea hrani copilul corect. De asemenea, proaspetele mame au nevoie de timp pentru a se obisnui cu acest proces.

Avantajele alaptarii pot fi grupate in avantaje pentru bebelus, mama (care sunt de natura fizica dar si psihologica), familie si societate.

Avantajele pentru sugar sunt multiple si sunt obiectivate prin numeroase studii, care au stabilit ca exista o corelatie si o legatura directa intre alaptare si scaderea riscului de aparitie a: otitelor, tulburarilor gastro-intestinale (colite, gastrite, constipatii, diaree, boli celiace), anemii feriprive, infectii de tract respirator si urinar, meningite bacteriene, boli tiroidiene autoimune, eczema infantila sau alte probleme dermatologice, alergii, tulburari metabolice, diabetul zaharat, hipertensiune arteriala, probleme stomatologice (in special carii dentare).

Specialistii au descoperit ca alaptarea imbunatateste si favorizeaza dezvoltarea IQ-lui (coeficientului de inteligenta) la peste 90% din bebelusi. O alta observatie importanta este aceea ca sugarii alaptati au un risc mult mai redus de aparitie a sindromului de moarte subita infantila.
Avantaje pentru mama sunt de mai multe feluri:

- Emotionale si psihoafective: stabilirea unei legaturi emotionale cu bebelusul prin contactul direct (dezvoltarea unor sentimente ce determina scaderea abandonului, maltratarii copilului, neglijarii). Prin alaptare se elibereaza prolactina si oxitocina, hormoni care au un rol important in relaxarea psihica si fizica a mamei si care o determina sa fie mai afectuoasa fata de bebelus.

- De natura fizica si contraceptive: alaptarea contribuie la scaderea in greutate postpartum. Prin alaptarea frecventa si exclusiva la san se poate intarzia revenirea ovulatiei (si implicit a fertilitatii), desi nu ar trebui sa consideram alaptarea ca o forma de contraceptie. Este important de retinut ca postpartum ovulatia reapare inaintea reinstalarii menstrei (astfel ca femeile care nu alapteaza pot ramane insarcinate inainte de revenirea menstruatiei). De asemenea, s-a observat ca femeile ce isi alimenteaza bebelusii la san au un risc mai scazut de a dezvolta cancer de san, ovar sau endometru, dar si o incidenta mai scazuta a osteoporozei.

Alte avantaje:

- Confortul mamei: ea nu trebuie sa prepare pentru fiecare hranire lapte praf sau diverse formule de lapte, nu trebuie sa aiba grija biberonului (sterilizare, incalzire, curatare)

- Economice: mamele nu trebuie sa cumpere preparate comerciale, adesea scumpe, pentru a-si hrani bebelusul.

Mamele care isi alimenteaza sugarii exclusiv la san sunt sfatuite:

- sa se hraneasca adecvat pe toata durata lactatiei: regimul alimentar in aceasta perioada trebuie sa fie cat mai diversificat in principii nutritive, foarte bogat in vitamine si minerale; dietele si regimurile restrictive nu sunt indicate in aceasta perioada
- sa consume cantitati ridicate de lichide, in special apa
- sa se odihneasca si sa se relaxeze cat mai mult in aceasta perioada
- sa acorde o atentie deosebita medicamentelor sau altor tipuri de substante farmacologice pe care le consuma in aceasta perioada, deoarece o parte din ele trec in lapte si astfel ajung in organismul bebelusilor, influentandu-l nefavorabil de cele mai multe ori; orice medicament administrat trebuie verificat de medicul sub supravegherea caruia se afla mama, iar tratamentele incepute anterior lactatiei si alaptarii nu trebuie sistate brusc, ci doar la recomandarea si sfatul medicului
- sa fie atente la igiena si toaleta locala a sanului, atat inainte cat si dupa alaptare, pentru a preveni aparitia eventualelor infectii locale.

Desi este un proces natural, alaptarea nu este ferita de neplaceri si chiar complicatii, de aceea specialistii insista ca alaptarea sa se realizeze cat mai rapid postpartum (chiar inainte de cantarirea, masurarea, imbaierea nou-nascutului). Medicul trebuie consultat imediat ce apar complicatii ca urmare a alaptarii. Printre acestea se numara:

- durerea mamelonara (este normala in primele cateva zile; daca se mentine dupa prima saptamana reprezinta indicatie de consult de specialitate)
- marirea sanilor (aceasta este resimtita in special in primele 36 de ore de la nastere, mai ales ca o senzatie de greutate in sani si dispare dupa alaptare); prin amanarea alaptarii senzatia se poate intensifica si deveni dureroasa - aceasta situatie apare in ziua 3-7 post partum, mai ales dupa prima nastere- scurgeri anormale
- candidoza - infectie care se evidentiaza la nivelul sanului prin prurit, eritem dureros si senzatie de arsura, iar bebelusul prezinta pe limba pete albicioase care nu dispar
- staza; apare cand un duct galactofor se blocheaza si laptele nu poate fi drenat corespunzator
- mastita: este de fapt termenul care descrie inflamatia sanului - local apar semne specifice oricarui proces inflamator (tumor-edematiere, rubor-inrosire, dolor-durere, calor-cresterea temeraturii locale).

Alte probleme asociate alaptarii tin de corectitudinea actului si de senzatia de satietate a bebelusului.
Semnele ca sugarul nu se hraneste destul sunt reprezentate de: deglutitii rare, plans dupa alaptare, proces dureros pentru mama. Semnele ca sugarul primeste destul lapte: murdareste 6-8 scutece/24 ore, are mai mult de 1 scaun moale, de culoare galben-maronie de-a lungul unei zile, in prima luna (dupa prima luna frecventa scaunelor se va reduce, insa aspectul va ramane acelasi).

Copilul trebuie cantarit periodic pentru a obiectiva luarea in greutate (ceea ce traduce, de fapt, o hranire corecta). In general, un sugar castiga in greutate astfel:
- 0-4 luni: 170 grame/saptamana
- 4-6 luni: 113-142 grame/saptamana
- 6-12 luni: 57-113 grame/saptamana.
Un bebelus sanatos, hranit exlusiv la san isi dubleaza greutatea de la nastere in 5-6 luni, pentru ca la 1 an sa fie de 2 ori si jumatate mai gras.

Exista numeroase motive pentru care mamele, in special cele tinere, aflate la primul copil, se pot simti nesigure si confuze in aceasta perioada: lipsa experientei sau ajutorului din partea familiei, imposibilitatea de apreciere daca bebelusul este multumit. Apelarea la ajutorul unui expert nu este o dovada de slabiciune si nici nu trebuie sa fie privita ca un lucru rusinos, oricat de natural ar parea acest proces. Alaptarea are implicatii foarte importante in dezvoltarea normala si armonioasa a copilului si nu este un proces care trebuie tratat cu superficialitate. Majoritatea problemelor aparute in cursul alimentatiei la san pot fi rezolvate prompt daca sunt prezentate medicului la timp.

Recurgerea la alte variante de alimentatie a sugarului, cum ar fi laptele de vaca sau formulele de lapte praf fortifiate cu diverse minerale nu reprezinta alternative potrivite pentru un sugar. Laptele de vaca nu are un continut optim de nutrienti (e sarac in vitamina E, in fier, acizi grasi esentiali, are un continut exagerat de proteine, sodiu si potasiu). De asemenea, studii recente au demonstrat ca exista o legatura intre hranirea sugarului cu lapte de vaca si dezvoltarea diabetului zaharat. Utilizarea formulelor de lapte praf fortifiat cu fier reprezinta o solutie practica si mult mai indicata pentru hranirea bebelusilor ce nu pot fi alimentati la san.

Alaptarea este un proces care depinde de o serie de factori, printre care starea de sanatate a bebelusului, precum si a mamei. Totusi, cu ajutorul si sub indrumarea unui specialist, majoritatea sugarilor, chiar si prematurii, pot fi alaptati.

Factori ce tin de sugar

Situatiile in care bebelusii nu se pot alimenta la san, includ:
- greutate mica la nastere
- prematuritate (interfera cu capacitatea sugarului de a-si coordona reflexul de supt cu inspirul si expirul)
- conditia fizica precara
- dificultati la supt
- dificultati de deglutitie cauzate de anomalii gastro-intestinale (fistule traheo-bronsice)
- malformatii congenitale de cavitate bucala (palatoschizis)
- tulburari digestive (galactozemie - o conditie particulara in care copiii nu pot digera lactoza si deci nu au beneficii dupa alaptare)
- hipotonie generalizata
- tahipnee (din cadru tahipneelor tranzitorii ale nou-nascutului, sindromul de detresa respiratorie).
In cazul in care bebelusul este despartit de mama pentru o perioada mai lunga, readaptarea la alimentatia la san poate fi mai dificila.

Factori ce tin de mama

In cazul in care mama prezinta mastite, infectii sau abcese cu localizare mamara, cancer de san sau orice alta forma de cancer pentru care a urmat sau urmeaza chimio sau radioterapie ar trebui sa se adreseze unui medic, anterior inceperii alaptarii. Exista si cazuri in care specialistii nu recomanda mamelor sa alapteze:
- cand au o patologie de fond grava (insuficienta cardiaca, renala, sau neoplazii de orice tip)
- cand au nefrite, tuberculoze active netratate, infectie HIV/SIDA
- cand au herpes cu localizare mamara in faza active
- cand au malnutritie severa
- cand urmeaza tratament citostatic sau tratamente cu medicamente ce ajung in lapte: ciclosporina, metotrexat, bromocriptina, ciclofosfamida, ergotamina, fenciclidina etc.

De asemenea, daca mama a fost expusa contactului prelungit cu metale grele (cum ar fi mercur) sau daca foloseste substante cu potential daunator: cocaina, heroina, amphetamine, canabis.
Fumatul in perioada de alaptare trebuie oprit (studiile au demonstrat ca tutunul determina aparitia sindroamelor diareice la sugar, tahicardiei si anxietatii infantile, precum creste si riscul de aparitie a sindromului de moarte subita infantila). Consumul de alcool si cafea trebuie diminuat in aceasta perioada (excesul de cafea al mamei determina o stare de iritabilitate, insomnie si pierderea apetitului sugarului, iar alcoolul interfera cu dezvoltarea somatica normala precum si cu castigul in greutate al copilului).