Prematuritatea – cauze, diagnostic si conduita

Nasterea prematura se poate defini ca fiind nasterea inainte de 37 de saptamani de gestatie incheiate. La nivel Mondial se estimeaza ca aproximativ 15 milioane de sugari se nasc prematur, cu complicatii rezultate, reprezentand cauza principala a aproximativ un milion de decese neonatale anual si o contributie semnificativa la morbiditatea in randul copiilor. Tarile subdezvoltate cu venituri mici si medii contribuie cel mai mult in cazul nasterilor premature.

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) defineste nasterea prematura ca orice nastere inainte de 37 de saptamani finalizate de gestatie sau mai putin de 259 de zile de la prima zi a ultimei perioade menstruale (LMP) a femeii. Aceasta este subdivizata in continuare pe baza varstei gestationale (GA) in trei categorii.

• extrem de prematur (mai putin de 28 saptamani);
• foarte prematur (intre 28 si 32 saptamani);
• prematur moderat sau tarziu (intre 32 si 37 saptamani de gestatie incheiate).

Aceasta este cea mai utilizata si acceptata definitie a nasterii premature.

Nomenclatura GA este de obicei discutata in ceea ce priveste numarul de saptamani finalizate (de exemplu, 33 de saptamani si 2 zile, sau 33 2/7 saptamani). Definirea GA a fost considerata utila in ceea ce priveste rezultatul neonatal. In trecut, trei grupuri au fost clasificate si utilizate in functie de nastere dupa debutul ultimei perioade menstruale.

Preterm: mai putin de 259 de zile (37 saptamani), termen: 259–293 zile (37–41 saptamani). Dupa termen: 294 de zile (42 de saptamani) sau mai mult.

Definitiile timpurii ale prematuritatii s-au bazat pe folosirea termenului de greutate la nastere mai mica de 2300 sau 2500 g. Una dintre cele mai timpurii definitii de lucru a fost introdusa de Adunarea Mondiala a Sanatatii (WHA) in 1948, folosind o greutate la nastere de 2500 g sau mai putin ca factor determinant.

O nastere la termen a fost definita ca fiind intre 37 si 42 de saptamani si folosita pentru a descrie momentul optim pentru un rezultat bun pentru mama si copil. Clasificarea Internationala a Bolilor defineste sarcina la termen ca o nastere de la 37 de saptamani finalizate pana la mai putin de 42 de saptamani finalizate (259-293 de zile) de gestatie. Cu toate acestea, rezultatele neonatale variaza in aceasta gama larga de varsta gestationala, un grup de lucru international al partilor interesate din 2012 recomandand sub-categorizarea nasterii la termen pentru a descrie mai precis nasterile si rezultatele acestora.

Aceste subcategorii sunt:

- termen timpuriu (37 0/7 saptamani de gestatie pana la 38 6/7 saptamani de gestatie);

- termen complet (39 0/7 saptamani de gestatie pana la 40 6/7 saptamani de gestatie);

- termen tarziu (41 0/7 saptamani de gestatie pana la 41 6/7 saptamani de gestatie);

- si, dupa termen (42 0/7 saptamani de gestatie si mai mult).

Colegiul American de Obstetricieni si Ginecologi (ACOG) si Society for Maternal-Fetal Medicine (SMFM) au sustinut aceasta recomandare si incurajeaza utilizarea acesteia pentru clasificarea GA.

Cauzele nasterii premature sunt complexe si fiziopatologia care declanseaza nasterea prematura este in mare parte necunoscuta. Cu toate acestea fiind identificati factori predispozanti materni, fetali si placentari. Cele mai frecvent intalnite dintre acestea includ: hemoragia antepartum, factori mecanici, cum ar fi supradistensia uterina si incompetenta cervicala; modificari hormonale, infectii bacteriene diverse.

In ultimii 20 de ani, accesul la tehnologia de reproducere asistata in multe tari cu venituri mari a contribuit la cresterea numarului de nasteri multiple si la o crestere generala a ratelor de nastere prematura. Sugarii nascuti din sarcini multiple au mai multe sanse sa se nasca prematur din cauza travaliului spontan sau a rupturii premature a membranelor, sau ca urmare a unor afectiuni materne, cum ar fi preeclampsia sau tulburarile fetale.

Modificarile aduse politicilor care limiteaza numarul de embrioni implantati ca parte a ART au condus la o scadere a numarului de nasteri premature din cauza fertilitatii asistate.

Studiile epidemiologice au identificat unii factori de risc implicati in nasterea prematura precum varsta materna mai mica de 17 ani sau mai mare de 35 de ani, subponderalitatea, un indice de masa corporala supraponderal inainte de sarcina si statura mica. Rata natalitatii premature variaza geografic si in cadrul originilor etnic. Stresul fizic, psihosocial si fumatul au fost, de asemenea, asociate cu un risc prematur mai mare, la fel ca o nastere prematura anterioara.

Nasterile premature pot avea loc brusc, fara o cauza cunoscuta. Travaliul prematur poate fi cauzat totodata si de:

• Conditii cronice de sanatate, cum ar fi diabetul sau infectiile.
• Abuzul de droguri sau alcool.
• Sarcini multiple, cum ar fi gemeni sau tripleti.
• Preeclampsie (tensiune arteriala crescuta in timpul sarcinii).
• Probleme cu uterul sau colul uterin.
• Prea putin timp (mai putin de 18 luni) intre sarcini.
• Sangerari vaginale sau infectii in timpul sarcinii.

Evaluarea si diagnosticul nasterii premature au ramas problematice, deoarece nu este o boala definita si definitia OMS nu contine standarde de referinta recunoscute universal. Pentru evaluarea GA sunt utilizate diferite metodologii si deoarece ratele de raportare variaza foarte mult intre si in interiorul tarilor, este dificil de analizat o comparatie precisa a ratelor de raportare a nasterilor premature si a datelor despre tendinte.

Un copil prematur in unitatea de terapie intensiva neonatala poate avea nevoie de mai multe investigatii. Unele teste sunt in desfasurare. Alte investigatii pot fi efectuate numai daca personalul medical considera ca nou nascutul ar putea avea o anumita problema de sanatate.

Aceste investigatii includ:

• Monitorizarea respiratiei, tensiunii arteriale si a ritmului cardiac
• Management hidro-electrolitic al nou nascutului
• Analize de laborator (Hemoleucograma, Biochimie)
• Ecocardiografie
• Ecografie (abdominala, renala, transfontanelara)
• Examinare oftalmologica (pentru diagnosticul retinopatiei prematurui)
• Alte teste considerate utile in functie de patologia existenta

Nou nascutii prematuri au adesea nevoie de ingrijiri medicale specializate intr-o unitate de terapie intensiva neonatala (NICU). Aceasta este o parte specifica a spitalului pentru bebelusii in stare critica. Unii bebelusi stau in aceasta unitate timp de cateva saptamani sau luni. Copiii nascuti prematur au adesea nevoie de suport respirator, nutritional si confort termic.

Masuri de management:

• Confort termic prin plasarea intr-un incubator cu urmarirea semnelor vitale ale bebelusului, uneori cu suport respitaror (CPAP), folosit pentru a ajuta copilul sa respire.

• Asigurarea nutritionala - la inceput, copilul poate primi lichide si nutrienti, ulterior laptele matern poate fi administrat mai tarziu printr-un tub nasogastric, iar cand bebelusul este suficient de puternic pentru a suge, se poate face adesea alaptarea sau alaptarea cu biberonul

• Fototerapie in cazul tratarii icterului bebeluslui

• unii bebelusi prematuri au nevoie de transfuzii de sange

Medicamentele pot fi administrate copilului dumneavoastra din diferite motive in functie de starea de sanatate a bebelusului. Uneori este necesara o interventie chirurgicala pentru a trata problemele de sanatate ale unui copil prematur. Externarea copilului se poate face atunci cand:

• Poate respira singur
• Are o temperatura stabila a corpului.
• Poate fi alaptat
• Are o curba ponderala ascendenta
• Este lipsit de probleme majore de sanatate

Nu exista o modalitate unica de a preveni nasterea prematura, dar pot fi luate unele masuri pentru a reduce riscul de travaliu premature:

• Evitati tutunul, alcoolul sau drogurile in timpul sarcinii.
• Mancati o dieta sanatoasa, echilibrata.
• Obtineti ingrijire prenatala completa pe tot parcursul sarcinii.
• Reduceti nivelul de stres.
• Asteptati cel putin 18 luni intre sarcini.

Bibliografie:
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/premature-birth/diagnosis-treatment/drc-20376736