Forma capului la bebelusi: la ce anomalii trebuie sa fii atent?

Forma normala a craniului uman actual este una ovoidala, portiunea superioara in care se afla creierul, denumita neurocraniu, fiind compusa din sapte oase unite intre ele prin intermediul suturilor. Pana a ajunge la forma din zilele noastre, craniul a suferit modificari determinate, pe de o parte, de factori externi, pe de alta parte, intentionat, cu anumite scopuri, de catre oameni.

Maleabilitatea oaselor craniului din primul an de viata le-a permis oamenilor sa modeleze forma craniului de-a lungul timpului, utilizand diverse obiecte si metode: lemn, pietre, fase, modelare manuala, pentru a deforma craniul si a ajunge la forma dorita, considerand ca forma craniului diferentia oamenii in sensul apartenentei tribale sau clasei sociale.

Alte scopuri ale modelarii craniului erau cel estetic, cresterea aptitudinilor intelectuale si sexuale, de intimidare a adversarilor pe campul de lupta.

Cutia craniana gazduieste creierul, care cunoaste un ritm accelerat de dezvoltare in primul an de viata, de unde rezulta importanta depistarii precoce a anomaliilor formei craniului la copii, in special a craniostenozelor = inchiderea prematura a uneia sau a mai multor suturi dintre oasele care alcatuiesc cutia craniana.

Inchiderea prematura a acestor suturi creste presiunea asupra creierului, acesta nu mai are spatiu sa creasca, ceea ce duce la tulburari ale dezvoltarii psiho-motorii.

Anomaliile formei craniului la bebelusi sunt, in ordinea frecventei:

Scafocefalia

Scafocefalia = dolicocefalia (cap alungit la bebelusi) - alungirea diametrului antero-posterior al capului, frecvent intalnita la prematurii internati o perioada mai lunga in sectiile de Terapie Intensiva. Fata copilului si partea posterioara a capului au forma unui patrat.

Craniosinostoza

Inchiderea prematura a suturii sagitale, cunoscuta si sub denumirea de craniu in forma de carena, cea mai comuna forma de craniosinostoza, FA fiind foarte mica sau inchisa. Mai frecventa la baieti, dezvoltarea neurologica este normala.

Se presupune ca Pericle ar fi avut scafocefalie, acesta fiind motivul pentru care purta tot timpul casca. Faptul ca a fost unul dintre conducatorii de succes ai Greciei, renumit filozof, orator, posesor al unei minti sclipitoare este o dovada ca deformarea craniului nu a avut niciun impact asupra dezvoltarii creierului.

Plagiocefalia (capul turtit)

Plagiocefalia, una dintre cele mai frecvente forme anormale, poate fi pozitionala, determinata de mobilitatea redusa. Incidenta acesteia a crescut odata cu recomandarea de a culca sugarii pe spate, in scopul prevenirii mortii subite a sugarului. Explicatiile si cauzele producerii acestei deformari a craniului sunt multiple:

- pozitionarea joasa intrauterina;
- sarcina gemelara;
- utilizarea prelungita a scaunelor de masina, de masa, a balansoarelor;
- anomalii ale coloanei cervicale;
- anomalii ale campului vizual;
- alimentatie artificiala.

Este de doua ori mai frecventa la baieti decat la fete. Din fericire, tratamentul presupune actiuni pe care parintii le pot efectua acasa:

- alternarea pozitiei copilului, astfel incat sa nu stea foarte mult cu fata in sus;
- pozitionarea acestuia pe burta, in perioadele de veghe, cand poate fi supravegheat.

Daca nu se obtin rezultate in 2-3 luni, copilul poate purta o casca pentru modelarea craniului. Purtarea acestor orteze (casti) ar trebui sa inceapa intre 4-6 luni, eficienta acestora scazand dupa un an, iar dupa 1 an si jumatate, nu mai dau rezultate.

Pana acum 4 ani, se presupunea ca nu ar influenta dezvoltarea bebelusilor, dar un studiu din 2017, publicat in Journal of Developmental and Behavioral Pediatrics sustine ca sugarii cu plagiocefalie de pozitie/capul turtit asociaza intarziere in achizitiile motorii si de limbaj.

Plagiocefalia de pozitie trebuie diferentiata de sinostoza reala, deoarece ultima necesita interventie chirurgicala in intervalul de varsta 9-12 luni.

Plagiocefalie occipitala si frontala - a doua cea mai frecventa forma de craniosinostoza, turtirea laterala a frontalului, ridicarea unilaterala a orbitei si sprancenei, ureche ipsilaterala (de aceeasi parte) proeminenta. Aceasta este mai frecventa la fete. Varsta de corectie chirurgicala este:

- pentru frontala - 9-12 luni;
- pentru posterioara - 2-3 luni.

Trigonocefalie

Trigonocefalie - forma capului la bebelusi rara, determinata de inchiderea precoce a suturii metopice, avand ca rezultat un craniu cu aspect de chila, se insoteste de hipotelorism, anomalii ale dezvoltarii partii anterioare/frontale a creierului. Se efectueaza interventie chirurgicala deschisa/clasica la 9-12 luni, cand oasele sunt destul de puternice pentru a suporta reconstructia, iar cea endoscopica se efectueaza la 2- 3 luni.

Deformare in foaie de trifoi

Deformarea in foaie de trifoi - sutura coronala, lambdoida si metopica - se caracterizeaza prin faptul ca suturile sunt inchise prematur, conferind aspectul de frunza de trifoi. Aceasta este cea mai severa si rara forma de sinostoza, in lume raportandu-se 130 de cazuri. Se asociaza, de obicei, cu hidrocefalie, interventia chirurgicala presupunand si instalarea suntului ventriculo-peritoneal.

Acrocefalia

Acrocefalia = turicefalia – craniul in forma de turn, intalnita, de obicei, in sindromul Crouzon.

Alte deformari ale craniului:

• brahicefalie - capul pare inalt si lat, privit din fata. Fata copilului este mica in comparatie cu dimensiunea capului. Partea posterioara a capului este turtita. Poate aparea si la copilul moale/hipoton sau la cei lasati sa stea prea mult pe spate, pentru a preveni sindromul mortii subite a sugarului;
• oxicefalia sau turicefalia se poate produce cand tratamentul sinostozei suturii coronale este intarziat/inadecvat, reprezentand, astfel, o evolutie naturala a brahicefaliei netratate.

Craniostenoza asociata cu alte malformatii apare in cadrul unor sindroame genetice ca, de exemplu:

• sindrom Apert: craniosinostoza - brahicefalie/trifoi, exoftalmie, sindactilie, oligodactilie, hipoplazia maxilarului, urechi jos implantate, palat arcuit, strabism;
• sindromul Crouzon: craniosinostoza, malformatii ale fetei, exoftalmie discreta, anomalii ale coloanei cervicale;
• sindromul Pfeiffer: distrofii dentare, malformatii ale degetelor, fetei;
• sindromul Saethre-Chotzen;
• sindromul Beare-Stevenson;
• sindromul Baller-Gerold;
• sindromul Carpenter;
• sindromul Jackson Weiss;
• sindromul Muenke;
• sindromul Shprintzen-Goldberg.

Trasatura comuna a acestor sindroame este malformatia craniului, hipoplazia mijlocului fetei, anomalii ale membrelor. Cauza este necunoscuta - de obicei, sunt rezultatul unor mutatii spontane.

Diagnosticul tuturor deformarilor craniului la copil este, in primul rand, clinic, medicul de familie, pediatrul, neonatologolul fiind cei care observa forma capului bebelusului anormala, palpeaza suturile sub forma unei creste, masoara perimetrul cranian si recomanda investigatii imagistice: cefalometrie, radiografie, CT, IRM.

Tratamentul este stabilit de catre neurochirurg si vizeaza, in primul rand, crearea spatiului necesar pentru o dezvoltare normala a creierului, prin degajarea suturilor, ulterior, corectarea malformatiilor asociate, acolo unde este cazul.

Bibliografie:

https://emedicine.medscape.com/article/1175957-overview