Displazia Bronhopulmonara (BPD) – Boala pulmonara cronica la copii

Boala pulmonara cronica la copii este o boala care apare la nou nascuti prin lezarea tesutului pulmonar, determinand afectiuni respiratorii si variate probleme de sanatate. Plamanii sechestreaza aer sau sunt colabati, umpluti cu lichid si produc mucus in exces.

Majoritatea copiilor cu boala pulmonara cronica supravietuiesc si multi dintre ei depasesc boala (se obisnuiesc sa traiasca cu ea).

Boala pulmonara cronica este cunoscuta si sub numele de displazie bronhopulmonara.

Factorii care singuri sau in asociere, pot duce la aparitia bolii pulmonare cronice sunt urmatorii:

- nasterea prematura: boala pulmonara cronica apare cel mai frecvent la copiii nascuti inainte de varsta gestationala de 36 saptamani (de sarcina) si care au greutate mai mica de 998 g (2,2 lb); plamanii nou-nascutului prematur nu sunt complet dezvoltati, aceasta insuficienta dezvoltare a fatului determinand probabil ca infectiile, expansiunea, umplerea cu lichid a plamanilor sa produca boala pulmonara cronica

- lezarea plamanilor prin respiratie artificialasi cocentratii ridicate de oxigen, care insotesc utilizarea ventilatoarelor (aparate folosite pentru respiratie artificiala, care insufla in plaman aer imbogatit cu oxigen si evacueaza dioxidul de carbon); multi prematuri au nevoie de acest gen de tratament, mai ales cei care dezvolta sindromul de detresa respiratorie (insuficienta respiratorie acuta care determina o cocentratie scazuta de oxigen in sange)

- persistenta canalului arterial: defect cardiac congenital

- anomalii dobandite care influenteaza dezvoltarea plamanului

- lichid la nivelul plamanilor: copiii prematuri si chiar copiii nascuti la termen, prin cezariana, pot avea plamanii plini cu lichid la nastere

- rareori nou-nascutii aspira meconiu (materii fecale dense si lipicioase excretate de nou-nascut in primele zile de viata) in plamani pe parcursul expulziei; aceasta poate cauza iritarea si inflamarea plamanului ceea ce deterioreaza tesutul pulmonar si conduce la aparitia bolii pulmonare cronice

- infectiile: prematurii fac mai frecvent infectii respiratorii, mai ales cu virusul sincitial respirator (virus responsabil de infectii respiratorii in special in cadrul colectivitatilor de copii mici cu o frecventa mai mare iarna si primavara)

- nutritia deficitara: nou-nascutii care nu sunt capabili sa-si sustraga nutrientii necesari din alimentatie, indeosebi vitamina A, cu atat mai probabilvor face boala pulmonara cronica.

Simptomele bolii pulmonare cronice apar devreme, la 3 zile dupa nastere. De obicei boala pulmonara cronica debuteaza in timpul spitalizarii copilului, dar simptomele pot apare sidupa ce copilul este adus la domiciliu. Simptomele respiratiei dificile sunt urmatoarele:

- stridor si tahipnee (respiratie rapida);

- dilatarea narinelor (marirea diametrului orificiilor nazale);

- folosirea gatului, pieptului si muschilor respiratori abdominali, cauzeaza tirajul coastelor (retractia);

- wheezing (suieratura respiratorie perceptibila in timpul inspirului si expirului sau doar in inspir);

- oboseala in timpul si dupa alimentare;

- pielea palida, cenusie sau patata, in special la nivelul limbii, buzelor, urechilor si unghiilor.

Copiii cu boala pulmonara cronica deseori necesita spitalizare mai indelungata deoarece au nevoie de suplimentare cu oxigen, unii dintre ei necesitand administrarea de oxigen pentru o perioada de timp si in ambulator (la domiciliu).

In mod frecvent, copiii cu boala pulmonara cronica prezinta in copilarie dispnee (respiratie dificila) intr-o masura mai mica.

Cu toate acestea, majoritatea adolescentilor si adultilor tineri, care au prezentat boala pulmonara cronica ca nou-nascuti, prezinta o moderata scadere a functiei pulmonare; ei obosesc usor sau acuza o respiratie insuficienta (nesatisfacatoare) in timpul exercitiului.

Multi copii au simptome asemanatoare astmului bronsic in copilarie. Aceste simptome se pot ameliora pe masura ce copilul creste. O mica parte dintre copii pot avea afectiuni respiratorii moderate si severe, prezentand chiar dispnee in timpul repausului.

La copiii cu boala pulmonara cronica pot apare urmatoarele complicatii:

- infectii respiratorii produse de virusul sincitial respirator, cel mai adesea;
- obstructia cailor aeriene (stenoza laringotraheala);
- blocarea sau colapsul cailor aeriene (traheomalacia).

Nu exista nici un test diagnostic pentru boala pulmonara cronica. Medicul poate fi primul care suspecteaza copilul de aceasta afectiune, cand acesta respira cu dificultate.

Diagnosticul este confirmat cand ambele din urmatoarele sunt prezente:

- copilul are nevoie de oxigen suplimentar pentru cel putin 28 de zile dupa nastere;

- la 36 saptamani de varsta gestationala, nou-nascutul are nevoie de mai mult oxigen decat este prezent in mod obisnuit in aer; varsta gestationala reprezinta numarul de saptamani sau zile de dezvoltare a fatului de la inceputul sarcinii.

Copiilor cu boala pulmonara cronica li se efectueaza analizele sanguine obisnuite (inclusiv gazele sanguine) pentru a monitoriza functia pulmonara. Aceste teste trebuie facute pana ce copilul poate respira fara suplimentare cu oxigen.

Numeroase alte teste pot fi utilizate pentru a exclude alte cauze de dispnee si pentru a decela complicatiile bolii pulmonare cronice.

Se efectueaza electrocardiograma si ecocardiograma pentru aprecierea functiei cardiace. Ecocardiogramele se repeta la fiecare 2 sau 3 luni pana la 4 sau 6 luni dupa sistarea oxigenoterapiei.

Copilului i se investigheaza functia pulmonara pentru a stabilii gradul lezarii plamanilor. Aceste teste se repetain mod regulat pe masura ce copilul creste. Odata ce rezultatele se normalizeaza, copilul nu mai are nevoie de teste functionale.

Tratamentul bolii pulmonare cronice se face in functie de gravitatea afectiunii. Tratamentul cuprinde oxigenoterapie de obicei si cateodata folosirea ventilatiei mecanice, cat si tratament medicamentos si suplimentare nutritiva. Tratamentul nu vindeca boala pulmonara cronica, dar totusi ajuta nou-nascutul sa respire mai usor in timp ce plamanii se maturizeaza si se vindeca.

Majoritatea nou-nascutilor cu boala pulmonara cronica se recupereaza. Cu toate astea in copilarie, simptomele se pot mentine pe termen lung si necesita tratament. Uneori pacientul adopta pozitia ortostatica din cauza dispneei.

Toti nou-nascutii cu boala pulmonara cronica au plamanii lezati.

Tratamentul de fond (de baza) cuprinde una sau mai multe din urmatoarele masuri terapeutice:

- oxigenoterapia, cu inhalarea directa a oxigenului in plamani sau folosirea ventilatorului care introduce fortat aer in plamani; in anumite cazuri, copiii pot utiliza ventilatorul si acasa, dar nu intotdeauna; acest tratament ajuta copilul sa respire si diminueaza stresul la care este supus organismul copilului in timp ce plamanii se maturizeaza si se vindeca

- medicatia, cu utilizarea de diuretice (elimina lichide), bronhodilatatoare (maresc diametrul bronhiilor) si in putine cazuri corticosteroizi (reduc inflamatia); se poate utiliza tratamentul medicamentos si in profilaxia infectiilor cu virus sincitial respirator

- tratamentul nutritiv: in cazul copiilor care nu pot fi alimentati natural la san sau cu tetina, li se introduce o sonda nazogastrica in stomac, prin nas; copiii suferinzi de boala pulmonara cronica au nevoie de o alimentatie mai bogata in calorii decat copiii sanatosi, pentru ca organismul lor necesita mai multa energie decat in mod normal pentru a respira si a se apara impotriva infectiilor; suplimentele de vitamine si minerale sunt deseori recomandate.

Copilul trebuie examinat de mai multi specialisti ca de exemplu de neonatolog sau pneumolog. Uneori este necesara spitalizarea pentru cateva zile sau saptamani. In acest timp se recomanda vizitarea copilului spitalizat cat mai des si implicarea activa in ingrijirea lui.

Tratamentul initial si cel de durata (pe termen lung) depinde de:

- cat de grava este afectarea pulmonara;

- cat de dificila este respiratia copilului;

- ce declanseaza producerea bolii pulmonare cronice;

- cat de prematur a fost nascut copilul.

Tratamentul bolii pulmonare cronice depinde de gravitatea afectiunii. Acesta cuprinde de obicei oxigenoterapia si cateodata utilizarea ventilatorului, tratamentul medicamentos si suplimentarea nutritiva. Tratamentul nu vindeca boala pulmonara cronica. Totusi ajuta nou-nascutul sa respire mai usor in timp ce plamanii se maturizeaza si se vindeca.

In cazul in care nou nascutul este diagnosticat cu boala pulmonara cronica usoara sau moderata si poate respira fara ventilator, i se va administra oxigen suplimentar (care este inhalat, nu insuflat in plamani).

Oxigenoterapia aduce urmatoarele beneficii:

- ajuta copilul sa respire mai usor;

- asigura o mai buna oxigenare a celulelor si tesuturilor;

- o crestere si dezvoltare normala.

Suplimentarea nutritiei reprezinta o importanta parte a tratamentului. O alimentatie zilnica consistenta si echilibrata stimuleaza vindecarea leziunilor tesutului pulmonar si dezvoltarea corpului in general. Copiii cu boala pulmonara cronica au nevoie de un surplus de calorii pentru a respira si a se apara impotriva infectiilor.

In anumite cazuri, metode alternative de alimentatie pot fi folosite pentru a asigura o nutritie adecvata nou-nascutului. Adeseori copilul nu poate fi alimentat cu tetina sau la san si nu poate primi suficiente calorii folosind metodele obisnuite.

Acestia pot fi alimentati prin:

- alimentatie enterala, direct in stomac, printr-o sonda nasogastrica sau prin tubul de gastrostoma (tub introdus in stomac printr-o mica incizie) uneori in completarea alimentatiei cu tetina sau celei de la san;

- nutritie parenterala (administrare intravenoasa de fluide cu valoare nutritiva ridicata).

Copiii cu boala pulmonara cronica pot prezenta dificultati in a castiga in greutate si a creste in limitele corespunzatoare varstei.

Copiii cu boala pulmonara cronica care necesita doar oxigenoterapie pot continua acest tratament acasa. Folosirea oxigenoterapiei la domiciliu permite parintilor sa-si aduca copiii din spital acasa mai devreme si reduce costul spitalizarii.

In plus, supravegherea copilului acasa ajuta parintii sa stabileasca o legatura fizica si emotionala buna cu copilul. Inainte de utilizarea oxigenoterapiei in ambulator, este necesara cunoasterea utilizarii canulei nazale (tub flexibil cu bifurcatie la capatul terminal care se fixeaza in narine).

Unii copii au nevoie de folosirea ventilatorului acasa. Ingrijirea la domiciliu a copilului ce necesita ventilatie artificiala impune o instruire de specialitate si echipament adecvat. Medicul va decide impreuna cu parintele daca si cand este posibila aceasta varianta de tratament.

O trecere lenta intre conditiile de spital si cele de acasa, va ajuta parintii sa se simta mai linistiti alaturi de copilul lor. Vizitele regulate la medic vor juca un rol important in aceasta perioada.

Nutritia adecvata este esentiala in timpul tratamentului de intretinere a bolii pulmonare cronice. Pentru ca plamanii copiilor sa se vindece cum trebuie si sa se dezvolte suficient, ca sa deapaseasca boala si pentru ca au nevoie de un surplus de calorii pentru a respira si a se apara impotriva infectiilor, copiii au nevoie de o alimentatie zilnica consistenta si echilibrata.

Medicamentele (Palivizumab sau Synagis) pot fi folosite in profilaxia infectiei cu virus sincitial respirator.

Exista cateva complicatii ale bolii pulmonare cronice care apar la scurt timp de la debutul bolii, ca de exemplu: infectiile respiratorii si traheomalacia.
Inainte ca copilul sa fie externat din spital, este necesara instruirea parintelui cum sa-si ingrijeasca copilul la domiciliu.

Singurul remediu pentru boala pulmonara cronica este de a o depasi (de a se obisnui cu ea). Scopul tuturor metodelor de tratament este de a mentine copilul suficient de sanatos pentru ca organismul sau sa se vindece si sa se dezvolte in mod normal.

Majoritatea copiilor cu boala pulmonara cronica vor avea nevoie de oxigenoterapie la domiciliu pentru mai multe luni.

Copilul poate dezvolta traheomalacie, afectiune in care traheea colabeaza de obicei din cauza utilizarii prelungite a tubului de respiratie.

Daca respiratia nu se imbunatateste sau daca copilul prezinta ulterior complicatii respiratorii, se recomanda reinternarea copilului in spital. Aproape jumatate din copiii cu greutate foarte mica la nastere care sufera de boala pulmonara cronica, sunt respitalizati in primele 12-24 de luni de la nastere.

Medicamentele (Palivizumab sau Synagis) pot fi folosite in profilaxia infectiei cu virus sincitial respirator.

Exista cateva complicatii pe termen lung a bolii pulmonare cronice, ce apar pe parcursul tratamentului ca de exemplu: detresa respiratorie, hipertensiunea arteriala, tulburarile de crestere, despre care trebuie sa fim informati.

Este normal ca parintii sa fie impacientati la inceput cand au de ingrijit un copil cu boala pulmonara cronica, mai ales daca copilul necesita oxigenoterapie la domiciliu.

Parintii se simt speriati ca nu au o suficienta indemanare ca sa acorde o buna ingrijire copilului. Ei se agita de asemenea cand, in timp ce tin sau ating copilul, scot din greseala canula nazala (tub care furnizeaza oxigen suplimentar copilului prin orificiile nazale).
In timpul spitalizarii:

- sa se invete cum se ingrijeste copilul cu boala pulmonara cronica: petrecerea a cat mai mult timp in preajma copilului in spital, va contribui la siguranta in ceea ce priveste ingrijirea copilului; se pot vedea si exersa diferite metode de a tine, alimenta, imbraca si schimba copilul, recunoasterea dispneei, atat a wheezing-ului, cat si invatarea efectuarii resusucitarii cardio-respiratorii; medicii si asistentele vor explica cum se administreaza medicatia; poate fi folositoare consolidarii increderii proprii, petrecerea cel putin a 24 de ore in spital asigurand toate ingrijirile nou nascutului; acest exercitiuajuta la organizarea programul zilnic odata ajunsi la domiciliu

- se invata cum se intretine canula nazala: aceasta este un tub de plastic flexibil, cu capatul terminal bifurcat, care e?fixat in orificiile nazale pentru a furniza oxigen organismului; este necesara cunoasterea intretinerii canulei nazale, la fel ca si sa mentinerea copilului cat mai linistit

- se poate apela la un ajutor suplimentar daca se considera ca este nevoie: unii parinti se simt mai in siguranta daca stiu ca odata ce ajung la domiciliu vor putea beneficia de ajutor suplimentar in intretinerea copilului; se recurge la ajutorul medicului pentru recomandarea unei agentii ce se ocupa cu ingrijirea bolnavilor la domiciliu; aceste institutii ofera servicii ce includ asistenta medicala la domiciliu de catre asistente medicale sau alte categorii de personal medical; inaintea externarii se stabilesc cateva dintre aceste vizite si de asemenea, pe viitor se planuieste livrarea si montarea oricarui echipament necesar

- se urmeaza programul normal de vizite la medic.

Copilul poate avea nevoie de oxigenoterapie pentru scurt timp. Odata ce tratamentul nu mai este necesar, programul zilnic poate deveni mai lejer. Oricum, este necesara protejarea copilului de infectii.

De retinut!

- infectiile respiratorii pot produce numeroase probleme si sa duca la aparitia complicatiilor: luarea de masuri de profilaxie, ca de exemplu spalarea frecventa a mainilor, ajuta la prevenirea raspandirii bolilor; daca este necesara scoaterea copilului afara, se alege un cadru restrans (trei copii sau un numar mai mic) daca este posibil; aceasta atitudine este importanta in lunile de iarna si in cele de primavara, pentru a reduce expunerea copilului la infectii respiratorii

- imunizarea copilului in conformitate cu programul de vaccinare corespunzator varstei
- programarea de controale medicale periodice, copilul necesitand sa fie monitorizat continuu pentru complicatii si orice tulburari de crestere sau dezvoltare.