Ce ar trebui sa stii despre Enterocolita Ulcero-Necrotica?

Enterocolita ulcero-necrotica (EUN) este o leziune a suprafetei interne a intestinului. Aceasta afectiune apare cel mai adesea la nou-nascutii care sunt prematuri si/sau grav bolnavi.

Peste 90% din cazurile de enterocolita ulcero-necrotica apar la nou-nascutii prematuri. Enterocolita ulcero-necrotica poate aparea in grupuri sau ca focare in unitatile de terapie intensiva neonatala (TINN). Uneori, aceste focare pot fi legate de anumite bacterii (cum ar fi E. coli), dar adesea cauza nu este cunoscuta.

Cauza enterocolitei ulcero-necrotice nu este complet inteleasa, dar este in mare parte legata de imaturitatea intestinului alaturi de niveluri scazute de oxigen in sange si/sau de un flux sanguin diminuat catre intestin. Fluxul sanguin diminuat catre intestin la un nou-nascut prematur bolnav poate duce la lezarea suprafetei interne a intestinului.

Leziunile permit bacteriilor care exista in mod normal in intestin sa invadeze peretele intestinal deteriorat si apoi sa intre in fluxul sanguin al nou-nascutului, provocand o infectie (septicemie) si, uneori, moartea. In cazul in care leziunea progreseaza prin intreaga grosime a peretelui intestinal si peretele intestinal se rupe (se perforeaza), continutul intestinal se scurge in cavitatea abdominala si provoaca inflamatie si, de obicei, infectie a cavitatii abdominale si a mucoasei acesteia (peritonita).

In plus fata de prematuritate, ali factori de risc cuprind:

Ruptura membranelor inainte de travaliu (mama isi rupe apa cu mai mult de 12 ore inainte de inceperea travaliului): Scurgerea lichidului amniotic poate duce la o infecie la fat.

Dereglarea bacteriilor care traiesc in sistemul digestiv: Tratamentul cu antibiotice sau cu medicamente care suprima aciditatea poate favoriza cresterea bacteriilor potenial daunatoare care pot patrunde in intestin.

Asfixia perinatala: Aceasta tulburare implica o scadere a fluxului sanguin catre esuturile nou-nascutului sau o scadere a oxigenului din sangele nou-nascutului inainte, in timpul sau imediat dupa nastere.

Boala cardiaca prezenta la nastere (boala cardiaca congenitala): Defectele cardiace congenitale pot afecta modul in care circula sangele sau afecteaza nivelul de oxigen din sange.

Anemie (numar scazut de globule rosii): in anemie, poate fi dificil pentru sangele unui nou-nascut sa transporte o cantitate adecvata de oxigen.

Transfuzii partiale: in timpul acestei proceduri, sangele nou-nascutului este eliminat si inlocuit, ceea ce poate afecta fluxul sanguin catre organe.

Nou nascut mic pentru varsta gestationala (SGA).

Hranirea cu formule de lapte praf: Laptele matern contine substante care ajuta la protejarea peretilor tractului digestiv pe care formulele nu le au.

Nou-nascutii cu EUN pot dezvolta distensii la nivelul abdomenului si pot avea dificultati de hranire.
Acestia pot vomita lichid cu sange sau cu pete verzi sau galbene, iar sangele poate fi vizibil in scaune. Starea lor se poate deteriora rapid si pot parea letargici, au o temperatura corporala scazuta si pauze repetate de respiratie (apnee).

Cum se diagnosticheaza EUN?
• Radiografii ale abdomenului
• Ultrasonografie
• Teste de sange

Diagnosticul de enterocolita ulcero-necrotica este confirmat de radiografiile abdominale care arata prezenta gazului in peretele intestinal (numita pneumatoza intestinala) sau ca exista aer liber in cavitatea abdominala daca peretele intestinal s-a perforat. De asemenea, medicii pot face o ecografie a abdomenului pentru a observa grosimea peretelui intestinal, pneumatoza intestinala si fluxul sanguin.

Se iau probe de sange pentru a cauta bacterii si alte anomalii (de exemplu, un numar mare de globule albe).

Tratamentele medicale si chirurgicale actuale au imbunatatit prognosticul pentru sugarii cu EUN. Aproximativ 70 pana la 80% dintre nou-nascutii afectati supravietuiesc.
Ingustarea intestinului (strictura intestinala) este cea mai frecventa complicatie pe termen lung. Stricturile apar la 10 pana la 36% dintre sugarii care supravietuiesc episodului initial de enterocolita ulcero-necrotica. Stricturile provoaca de obicei simptome la 2 pana la 3 luni dupa episodul de EUN. Uneori, stricturile trebuie corectate chirurgical.

Hranirea nou-nascutilor prematuri cu laptele matern mai degraba decat cu lapte praf pare sa ofere o anumita protectie impotriva EUN. In plus, personalul spitalului evita sa dea sugarului formule foarte concentrate si ia masuri pentru a preveni nivelurile scazute de oxigen in fluxul sanguin al sugarului. De asemenea, antibioticele si medicamentele care suprima acidul trebuie evitate atunci cand este posibil.

Exista unele dovezi ca probioticele (bacteriile bune) pot fi utile in preventie, dar aceasta terapie este inca experimentala.

Femeilor insarcinate care prezinta riscul de a avea o nastere prematura li se pot administra corticosteroizi pentru a ajuta la prevenirea enterocolitei ulcero-necrotice.

1. Nutritie, lichide si antibiotice administrate pe cale venoasa
2. Uneori interventie chirurgicala

Nou-nascutii care au enterocolita ulcero-necrotica raman in spital si sunt tratati in unitatea de terapie intensiva neonatala (TINN).

Alimentatia este oprita la nou-nascutii cu EUN. Se introduce un tub de aspiratie in stomacul nou-nascutului pentru a elimina continutul acestuia, ceea ce scade presiunea si ajuta la prevenirea varsaturilor. Alimentatia si lichidele sunt administrate pe cale venoasa pentru a mentine hidratarea si nutritia si pentru a permite intestinului sa se vindece. Antibioticele sunt administrate pe vena pentru a trata infectia.

Peste 75% dintre nou-nascutii cu enterocolita ulcero-necrotica nu au nevoie de interventie chirurgicala. Cu toate acestea, interventia chirurgicala este necesara daca exista o perforatie intestinala sau daca o parte a intestinului este grav afectata. Interventia chirurgicala presupune indepartarea partii din intestin care nu a primit suficient sange.

Capetele intestinului sanatos sunt scoase la suprafata pielii pentru a crea o deschidere temporara care sa permita scurgerea intestinelor (ostomie). Mai tarziu, cand sugarul este sanatos, capetele intestinului sunt reatasate si intestinul este pus inapoi in cavitatea abdominala.

In cazul sugarilor extrem de mici (aproximativ 1 kilogram sau mai putin, sau mai putin de 600 de grame) sau grav bolnavi, care s-ar putea sa nu supravietuiasca unei interventii chirurgicale mai ample, medicii pot plasa drenaje peritoneale in cavitatea abdominala. Drenajele peritoneale permit materialului infectat din abdomen sa se scurga in afara corpului si pot diminua simptomele. Procedura ajuta la stabilizarea acestor sugari, astfel incat o operatie sa poata fi facuta ulterior, cand sunt intr-o stare mai putin critica. In unele cazuri, sugarii se recupereaza fara a avea nevoie de o interventie chirurgicala suplimentara.

Abdomenul poate fi destins de volum, scaunele pot fi sangeroase, iar nou-nascutul poate vomita un lichid verzui, galben sau de culoarea ruginei si poate parea foarte bolnav si lenes.

Diagnosticul este confirmat prin radiografii abdominale.

Aproximativ 70 pana la 80% dintre nou-nascutii cu aceasta afectiune supravietuiesc.

Tratamentul implica oprirea alimentatiei, trecerea unui tub de aspiratie in stomac pentru a elimina continutul stomacului pentru a usura presiunea si administrarea de antibiotice si lichide pe vena (intravenos).
In cazurile severe, este necesara o interventie chirurgicala pentru a indeparta intestinul afectat.

Bibliografie
William J. Cochran, Necrotizing Enterocolitis (NEC) – MSD Manuals, Consumer Version (2022).