Durerea neuropata

Durerea neuropata este o stare dureroasa cronica si complexa care de obicei este asociata cu o leziune tisulara. In cazul durerii neuropate, fibrele nervoase pot fi afectate, disfunctionale sau distruse. Aceste fibre nervoase lezate trimit semnele incorecte catre centrii durerii. Impactul leziunilor nervoase include o modificare in functionarea nervoasa atat la locul leziunii cat si in aria inconjuratoare.

Un exemplu de durere neuropata este sindromul membrului fantoma. Acesta apare cand un membru (superior sau inferior) este amputat datorita unei afectiuni care a necesitat un asemenea tratament. Dupa amputare creierul inca primeste semnale dureroase de la nervii care in trecut conduceau impulsul nervos prin membrul lipsa. Acesti nervi vor transmite impulsuri nervoase incorecte care determina durere.

Durerea neuropata pare sa nu aiba, de obicei, nici o cauza evidenta; dar cele mai frecvente cauze ale durerii neuropate sunt:
- alcoolism;
- amputare;
- probleme medicale ale spatelui, piciorului sau soldului;
- chimioterapie;
- diabet;
- afectiuni ale nervilor faciali;
- infectia HIV sau SIDA;
- scleroza multipla;
- interventia chirurgicala la nivelul coloanei.

Simptomele durerii neuropate includ:
- durere ascutita sau sub forma de arsura;
- amorteala si furnicaturi.

Medicul va realiza o anamneza si un examen fizic. Pot fi adresate intrebari despre felul durerii, cand apare aceasta sau factori declansatori ai durerii.

In cazul neuropatiei senzitive se poate practical suprastimularea terminatiilor senzitive. Astfel, in unele forme de afectare, poate fi utila aplicarea de solutii cu ardei iute/capsaicina ori cu mentol. Acestea genereaza senzatie intensa de caldura, respectiv de racorire, pe care creierul le interpreteaza ca reluare a functiei senzitive normale. 

O alta solutie este administrarea unor solutii anestezice, al caror efect este de asemenea temporar sau a unor geluri ce contain lidocaina, local. Stimularea cu curent electric a regiunilor afectate poate avea acelasi efect de simulare a functionarii corecte a sistemului nervos periferic. In prezent, se comercializeaza mai multe astfel de tehnici de stimulare electrica, insa eficienta lor este variabila.

Pentru a trata durerea neuropata, putem actiona si direct asupra cailor centrale ale durerii. Medicatia larg utilizata in acest sens este antiepileptica sau antidepresiva. Carbamazepina, Gabapentina sau pregabalina poarta eticheta de antiepileptice. Duloxetina, amitriptilina sunt comercializate ca medicamente antidepresive. Folosim acesti agenti pentru rolul lor de a influenta comunicarea dintre neuroni, prin mimarea anumitor mediatori si activarea unor receptori sau pentru capacitatea lor de a deschide anumite canale ca si cum neuromediatorul unui neuron a comunicat cu receptorul urmatorului. Medicatia antidepresiva utilizata in durerea neuropata are in plus avantajul actiunii asupra centrilor nervosi corticali de control al durerii, in anumite zone in care se proceseaza atat durerea emotionala cat si cea fizica.

Daca este implicata o alta afectiune, cum ar fi diabetul, mentinerea sub control a acestei afectiuni poate duce la ameliorarea durerii.

In cazurile dificile de tratat, un medic specialist in durere poate folosi un dispozitiv invaziv sau implantabil pentru un tratament eficient al durerii. Stimularea electrica a nervilor implicati in generarea durerii neuropate poate controla in mod eficient simptomele dureroase. Din pacate, deseori durerea neuropata raspunde doar partial la tratamentele standard pentru durere si ocazional se pot agrava in loc sa se amelioreze in timp. Pentru unii pacienti, aceasta afectiune poate determina o disabilitate importanta.