Cauze ale contractiilor musculare ritmice sau aritmice

Termenii de clonus, mioclonus, polimioclus sunt denumiti pentru a descrie o serie de miscari involuntare (contractii musculare) ritmice sau aritmice, scurte, ca niste socuri asociate cu diferite boli ale sistemului nervos central.

Clonusul se refera la o serie de contractii si relaxari ale unui grup de muschi, ritmice, monofazice (unidirectionale).Persoanele care sufera de clonus raporteaza contractii repetate care apar rapid. Nu este acelasi lucru cu o contractie musculara ocazionala.

Clonusul poate apare in diferite afectiuni precum: scleroza laterala amiotrofica (ALS), o boala neurologica rara care afecteaza controlul muscular si miscarile, leziuni cerebrale, paralizie cerebrala, boli ereditare ale nervilor, cum ar fi paraplegia spastica ereditara, un grup de tulburari genetice rare care afecteaza maduva spinarii si provoaca pierderea treptata a tonusului muscular si a controlului, scleroza multipla (SM), leziuni ale maduvei spinarii sau in caz de accident vascular cerebral.

In unele cazuri, diabetul, insuficienta hepatica sau renala poate duce si la clonus din cauza acumularii de substante toxice in organism.

Pentru a diagnostica clonusul, medicii pot examina zona care a devenit cea mai afectata si pot intreba despre durerea din acea zona sau poate fi vazut la inspectia membrului afectat.

De asemenea, un reflex de clonus poate fi provocat de catre medic prin atingerea tendonului articulatiei afectate atunci cand aceasta este intr-o pozitie relaxata. Medicamentele sedative si relaxantii musculari pot ajuta la reducerea simptomelor clonului. Medicii recomanda adesea aceste medicamente in prima instanta pentru persoanele cu clonus.

Tratamentul afectiunii va depinde de factorul etiologic, initial fiind preferat sa fie tratata cauza.

Sedativele si medicamentele antispastice pot provoca somnolenta, de aceea persoanelor care iau aceste medicamente le este contraindicata conducerea autovehiculelor. Alte reactii adverse pot include confuzii, ameteli sau probleme la mers. O persoana ar trebui sa discute despre aceste reactii adverse cu un medic, mai ales daca acestea pot perturba munca sau activitatile de zi cu zi ale unei persoane. Uneori, poste fi utila si fizioterapia.

Mioclonusul reprezinta contractiile unui grup muscular care sunt foarte rapide, sub forma de soc, neregulate ca ritm si amplitudine si uneori asincrone si cu dispozitie asimetrica. Daca aceste contractii apar la nivelul unui grup restrans de muschi poarta denumirea de mioclonus segmentar, spre deosebire de contractiile repetate, pe o arie mai intinsa, fulgeratoare, aritmice poarta denumirea de polimioclonus.

Mioclonusul poate avea etiologii multiple: cele mai comune cauze sunt reprezentate de leziuni cerebrale sau a maduvei spinarii, accident vascular cerebral, tumori cerebrale, hipoxie, Boala Huntington, scleroza musltipla, Boala Alzeimer, dementa (fronto-temporala, Lewy), atrofie globala, infectii sau unele tulburari metabolice.

Un tip particular de mioclonus este mioclonusul focal si regional ce reprezinta contractii mioclonice focale, unilaterale. Acestea sunt prezente intr-o forma speciala de epilepsie care apare la copii numita epilepsia benigna cu varfuri rolandice. Uneori, contractiile mioclonice difuze sunt singura manifestare a unei tulburari epileptice comune cu caracteristici EEG (electroencefalografie) distinctive.

Epilepsia benigna cu varfuri rolandice are debutul in adolescenta cu manifestari mioclonice, sau cu crize epileptice unice si polimioclonus, sau cu intreruperi ale posturii ortostatice.

Aceste manifestari apar in principal dimineata, sunt agravate de privarea de somn si dupa consumul de alcool. Mioclonsul poate fi asociat cu petit mal atipic si crizele akinetice din sindromul Lennox-Gestaut (absente sau variante de petit mal ce se exprima in urma intreruperii de scurta durata a mecanismelor posturale, pacientul va cade iar apoi va prezenta o contractie mioclonica unica.

Dignosticul mioclonusului este dat dupa un examen fizic atent, completat de examen electromiografic (va releva caracteristicile mioclonusului si originea acestuia) sau o explorare prin imagistica prin rezonanta magnetica nucleara pentru a identifica etiologia afectiunii.

Polimioclonusul reprezinta contractiile repetate, pe o arie mai intinsa, fulgeratoare, aritmice, muschii sunt implicati difuz, in special cei de la nivelul partii inferioare a fetei si segmentele proximale ale membrelor.

Miscarea involuntara poate apare ca fenomen tranzitor sau persistent in boli ca encefalita virala, boala Creutzfeldt-Jakob, paralizia generala, stadiile avansate ale bolii Alzheimer si ale dementei cu corpi Lewy sau in degenerescenta corticobazala. In intoxicatia cu litiu poate apare polimioclonus cu debut acut asociat cu confuzie, reversibila in cazul in care pacientul intrerupe expunerea/ingestia.

Polimioclonusul poate apare in forma "pura" sau "esentiala" ca boala neprogresiva, benigna sau ca o parte a unui sindrom mai complex, progresiv care de cele mai multe ori este invalidant si fatal.

Polimiclonusul are o specificitate ridicata la stimuli astfel lumina puternica, un stimul neasteptat aplicat asupra corpului sau situatiile stresante vor determina o contractie rapida si consecventa. Stimulii repetitivi vor determina mai multe contractii mioclonice ce vor determina o convulsie generalizata precum in Sindromul mioclonic familial Unverricht-Lundborg. De-a lungul anilor, termenul de polimioclonus sau paramioclonus multiplex a fost utilizat pentru toate tipurile de tulburari mioclonice, pierzandu-si din intelesul initial.

La fel ca in cazul clonusului,terapia in polimioclonus si polimioclonus va depinde de cauza subadiacenta a mioclonusului. Daca factorul etiologic nu este cunoscut este utilizata terapia ce vizeaza ameliorarea simptomelor si imbunatatirea calitatii vietii pacientului.

In fiecare tip de miscare involuntara este necesara prezentarea la medicul neurolog pentru descoperirea etiologiei si accesul la un tratament adecvat.

Bibliografie:

Adams si Victor "Principiile si practica neurologiei clinice"