Rinoreea (secretia nazala)

Vezi galerie foto

Rinoree este termenul medical ce descrie orice scurgere de materii fluide (adesea avand consistenta mucoasa) din nas. Rinoreea este un simptom comun, prezent in multe afectiuni, insa destul de rar are semnificatie grava.

Atunci cand scurgerea provine din sinusuri infectate sau congestionate este mai vascoasa si adesea incolora. In unele cazuri, mucusul in exces se poate scurge prin nazofaringe si poate determina aparitia unei tuse (accentuata noaptea de pozitia decliva), adesea sacaitoare si de obicei productiva. Scurgerea nazofaringiana a acestor secretii poate determina aparitia unor dureri de gat.

Daca secretiile sunt in cantitati mai mari si sunt si infectate, pot astupa tuba lui Eustachio (sau conductul auditiv, ce face legatura intre faringe si urechea interna), ducand la aparitia durerii locale si otitei. Scurgerile pot bloca si sinusurile, determinand, de asemenea, dureri si infectarea zonei respective (procesul infectios numindu-se sinuzita).

Cauzele rinoreei sunt foarte variate, insa de cele mai multe pacientii nu trebuie sa se alarmeze de aparitia ei.

Cel mai frecvent rinoreea are cauza alergica (praf, polen sau orice alte substante cu potential alergen ce ajung in contact cu mucoasa nazala).

Alte cauze frecvente ale rinoreei:
- infectii virale sau bacteriene: raceli, gripe, sinuzite
- aerul neumidificat
- intreruperea utilizarii decongestionantelor nazale (apare un fenomen de rebound congestiv) - situatia se numeste, in termeni medicali de specialitate „rinita medicamentoasa”. Cel mai frecvent, aparitia ei este determinata de medicamente precum efedrina, xilometazolina, dar si de consumul de cocaina.

Cauze rare sunt:
- polipoza nazala (ce apare ca rezultat al unor alergii si inflamatii cronice)
- scurgeri de LCR (apar de obicei dupa traumatismele cranio-cerebrale violente care presupun ruperea meningelui, situatie care permite scurgerea LCR spre cavitatea nazala)
- rinita vasomotorie (boala nonalergica si noninfectioasa).

Exista si o serie de factori de mediu ce pot determina aparitia rinitei pasagere, cum ar fi contactul cu legume precum ceapa, usturoiul, ardeiul iute, piperul.

In cazul copiilor, rinoreea poate fi determinata si de prezenta corpilor straini in nas.

Pacientii sunt sfatuiti sa apeleze la consultul medical ori de cate ori prezinta:

- scurgeri nazale aparute dupa un traumatism cranian

- scurgeri cu miros fetid, avand consistenta vascoasa si alta culoare decat alb-galbui, mai ales daca sunt unilaterale

- scurgeri ce sunt insotite de febra, frison, alterarea starii generale

- simptome cu durata de peste 3 saptamani.

Consultarea pacientilor cu rinoree trebuie sa urmeze schema clasica de investigare si sa cuprinda anamneza, examen clinic obiectiv si investigatii paraclinice.

Din anamneza medicul trebuie sa afle natura scurgerilor, daca exista corelatie cu anotimpul, daca au aparut brusc intr-un mediu nou, daca exista simptome si semne asociate (durere, febra, cefalee, tuse, stranut, dureri de gat). Pentru aceasta, intrebarile puse pacientului trebuie axate pe:

- debutul simptomatologiei,
- aspectul, culoarea, consistenta scurgerilor
- prezenta lor in timp (daca sunt prezente in mod continuu sau doar pasager)
- existenta concomitenta a altor probleme de sanatate
- eventuala automedicatie (in special spray-uri nazale sau alte decongestionante locale)
- natura profesiei pacientului, a hobby-urilor sale (este important daca pacientul desfasoara activitati in mediu cu praf, polen, substante toxice sau iritante inhalatorii)
- adultii tineri pot fi intrebati de eventualul abuz de cocaina.

Exista o serie de corelatii intre natura rinoreei si cauza ei de aparitie, astfel:
- dureri de gat, stare generala alterata, mucoasa nazala intens eritematoasa si congestiva sugereaza infectie de cai respiratorii superioare
- ochi impaienjeniti, inlacrimati, mucoasa nazala palida, simptomele avand caracter sezonier sau fiind puse in relatie cu diversi triggeri, pot fi semne de rinita alergica
- scurgeri mucopurulente, durere faciala focala, cefalee si uneori eritem sau sensibilitate la atingerea sinusurilor frontale si maxilarului sugereaza sinuzita.

Examenul fizic general va aduce informatii cu privire la sensibilitatea si aspectul nasului (precum si a mucoasei nazale), urechilor si gatului.

Investigatiile paraclinice pot include:
- radiografii de craniu, cu evidentierea cat mai buna a sinusurilor;
- CT de extremitate cefalica (in special pentru realizarea diagnosticului diferential si excluderea altor cauze de rinoree);
- culturi bacteriene din scurgerile nazale pentru a realiza antibiograma.

Tratamentul la domiciliu
Masurile terapeutice recomandate pacientilor ca facand parte din tratamentul la domiciliu includ:

- mentinerea cat mai fluida a secretiilor (astfel se previne aparitia complicatiilor, cum ar fi otite, sinuzite si blocarea conductelor nazale prin secretii aderente si vascoase); pentru ca mucusul sa fie cat mai fluid, pacientii sunt sfatuiti sa consume cat mai multe lichide, sa stea in incaperi cu aer umidificat (umidificarea se poate realiza cu un vaporizator sau umidificator) si sa utilizeze spray-uri nazale pe baza de solutii saline

- cantitatea de mucus poate fi scazuta prin administrarea antihistaminicelor (cum este cazul loratadinei); pacientii sunt sfatuiti sa utilizeze aceste medicamente cu foarte multa grija deoarece o parte din efectele secundare sunt reprezentate de somnolenta si ameteala (ce pot interfera cu desfasurarea normala a diverselor activitati cotidiene)

- in cazul in care se utilizeaza sprayuri nazale din categoria „over the counter” (care nu necesita prescriptie medicala pentru eliberare), pacientii sunt sfatuiti sa le utilizeze nu mai mult de 3 zile, facand apoi pauza de 3 zile. O altfel de administrare poate fi incercata doar daca este recomandata de catre medicul curant. Spray-urile nazale vasoconstrictoare pot fi utilizate pentru o perioada limitata de timp, insa utilizarea lor indelungata poate deveni contraindicata deoarece determina aparitia rinitei medicamentoase.

Utilizarea excesiva a antibioticelor
Majoritatea pacientilor considera ca scurgerile nazale galben-verzui semnifica o infectie bacteriana si ca urmare, isi autoadministreaza ca tratament de prima intentie, antibiotice. Acest lucru nu este adevarat si nu are deloc un fundament stiintific.

De exemplu, gripa este o boala ce debuteaza cu rinoree incolora, dar evolutia ei este in cateva zile spre scurgeri nazale verzui, avand de asemenea, vascozitate crescuta. Gripa are insa, etiologie virala si in acest caz antibioticele nu sunt de folos, medicatia fiind adesea simptomatica si doar rar necesitand administrarea de antivirale.

Alte recomandari terapeutice includ:

- utilizarea decongestionantelor nazale cu aplicare locala (cele pe baza de pseudoefedrina sau fenilefrina)

- administrarea de antihistaminice in rinoreea virala (acestea sunt utile in special pentru proprietetile lor anticolinergice) dar si in rinoreea alergica

- utilizarea electiva de corticosteroizi nazali (in special in cazurile alergice).