Informatii utile despre biopsia polipilor nazali

Biopsia polipilor nazali este o procedura diagnostica recomandata pacientilor cu o astfel de afectiune. Ea consta in recoltarea de tesut din polip cu scopul de a fi analizat microscopic si a se stabili natura acestuia. O astfel de procedura nu este recomandata de rutina, la ea apelandu-se doar daca polipii sunt foarte numerosi, au aspecte diferite de ceea ce se considera benign, sau daca se doreste investigarea atenta a procesului inflamator din interiorul polipului.

In aparitia unui polip nazal sunt implicati foarte multi factori, insa rolul lor exact nu este deocamdata cunoscut. De aceea, rezultatele biopsiei pot fi uneori greu de interpretat. Se pare ca la baza formarii lui sunt leziuni celulare aparute ca urmare a agresiunilor unor poluanti, alergeni din mediu sau agenti infectiosi, radiatii, ozon, fum de tigara si chiar expunere prelungita la soare.

Polipii sunt excrescente mucoase, care au originea in membrana care captuseste cavitatea nazala. Adesea ei au o baza pediculata si par a atarna de tavanul cavitatii nazale. Polipii pot sa apara si in alte organe, nu doar la nivelul nasului, insa adesea nu exista legatura intre ele si polipoza nazala. Alte locuri predilecte pentru astfel de excrescente sunt: uterul, rectul, colonul. Polipii pot avea natura benigna (cum este cazul celor nazali), sau pot aparea in cadrul unor procese pre-maligne. Biopsierea polipilor se face in momentul in care se efectueaza si endoscopia nazala. Aceasta este o procedura prin care medicul poate vizualiza interiorul cavitatii nazale si poate stabili daca aspectul polipilor este suspect sau nu. Daca acesta este cazul, se recomanda si recoltarea de fragmente bioptice.

In cazul polipilor cu alte localizari, metodele de recoltare variaza, astfel:
- Endoscopie digestiva: pentru polipii digestivi, localizati pana la nivelul intestinului subtire;
- Colonoscopie: pentru polipii colonici;
- Colposcopie: pentru polipii cu localizare genitala.
Fragmentul recoltat va fi ulterior trimis laboratorului de anatomie patologica, acolo fiind preparat de catre un specialist si analizat microscopic. Rezultatele sunt comunicate medicului curant, care pe baza acestor interpretari poate decide care sunt pasii terapeutici care trebuie urmati in continuare.

In cazul biopsiei polipilor nazali nu sunt recomandate pregatiri speciale, insa specialistii apreciaza ca ar fi mai bine daca pacientul nu ar consuma nimic in dimineata in care se va realiza aceasta interventie. Chiar daca nu se ajunge cu endoscopul in tubul digestiv, unii pacienti pot avea o stare de greata si chiar de voma. Daca insa procedurile sunt mai complexe, atunci pacientul trebuie sa asculte cu atentie recomandarile medicului care va efectua aceasta procedura si sa le respecte intocmai.

In cazul polipilor cu localizare superficiala, pacientul poate simti un usor disconfort in momentul in care biopsia se recolteaza. Biopsiile se realizeaza sub anestezie, iar dupa ce efectul acesteia trece, poate sa persiste cateva zile o durere surda la nivelul zonei, care se va resimti relativ difuz in zona nasului sau chiar periorbital. Daca polipii au localizare profunda, pacientul poate fi anesteziat general, astfel incat medicul sa poata realiza procedura fara ca pacientul sa simta si fara ca acesta sa intervina, datorita disconfortului, cu bunul mers al tehnicii.

Principalele indicatii de realizare a biopsiei polipilor nazali este stabilirea naturii maligne sau benigne a unor excrescente care au particularitati clinice fata de polipii normali si care nu raspund favorabil la un tratament medical corect administrat.

Rezultatele normale sunt cele care indica o inflamatie a tesutului examinat, insa absenta oricaror semne, de degenerare maligna. Aspectul histologic al polipilor variaza in general de la cel specific pentru tesutul edematos cu cateva glande mucoase diseminate in el, pana la cel cu elemente glandulare foarte bine definite. Din punct de vedere histologic, polipul benign este caracterizat prin epiteliu columnar pseudostratificat ciliat, membrana bazala groasa si terminatii nervoase libere. Tesutul este slab vascularizat. Adesea este prezent un infiltrat inflamator eozinofil (in peste 90% din cazuri).

In cazul in care buletinul anatomopatologic demonstreaza existenta unor modificari maligne (celule cu aspect modificat, cu replicare agresiva, capsula rupta) cel mai probabil procedura va trebui reluata, deoarece exista semne de cancer. Astfel, va trebui sa se stabileasca extinderea acestuia, dar si originea lui. La analiza fragmentului recoltat se poate stabili si faptul ca polipul este intens inflamat. In aceasta situatie, se vor detecta local numeroase substante proinflamatorii, precum: citokine, factori de crestere, imunoglobuline, molecule de adeziune.

Cele mai frecvente riscuri asociate unei astfel de proceduri sunt:
- Perforarea cavitatii nazale, sau a sinusurilor;
- Infectie;
- Hemoragie.