Ce factori va pot afecta simtul mirosului

Simtul mirosului sau simtul olfactiv este foarte important atat pentru calitatea vietii, cat si pentru longevitate, detectand potentialele pericole din mediul inconjurator.

Exista numerosi factori care pot afecta sanatatea olfactiva, de la inaintarea in varsta, pana la diverse afectiuni si tratamente medicamentoase.

Deteriorarea mirosului poate fi, totodata, semnul unei imbolnaviri.

Mirosul, la fel ca si gustul, este un simt de natura chimica, intrucat identifica chimicalele din mediu, dupa urmatorul mecanism

- Moleculele de miros vaporizate care plutesc in aer ajung la nivelul narilor si se dizolva in mucus.
- Epiteliul olfactiv, aflat imediat sub mucus, detine receptori specializati care detecteaza mirosul, fiind capabili sa distinga mii de arome diferite.
- Receptorii olfactivi transmit informatia bulbilor olfactivi (pozitionati in partea din spate a nasului), care fac parte din portiunea cerebrala ce comunica direct cu centrele primitive ale creierului care influenteaza emotiile si amintirile (structurile sistemului limbic) si cu neo-cortexul.
- Centrele nervoase care primesc informatiile olfactive activeaza amintirile legate de oamenii, locurile si evenimentele asociate cu senzatiile olfactive receptionate.

Oamenii pot distinge peste 10.000 de mirosuri cu ajutorul sutelor de receptori olfactivi, codificati de o gena specifica. Cand ADN-ul unei persoane are o gena defecta, aceasta poate fi incapabila sa distinga anumite arome. De pilda, unii oameni nu au capacitatea de a detecta mirosul camforului.

Simtul olfactiv ne ajuta sa interactionam cu mediul, sa ne bucuram de stimulii din jur si sa recunoastem semnalele de pericol, precum scurgerile de gaz, mancarea alterata sau izbucnirea unui incendiu.

Persoanele care sufera de o afectiune de natura olfactiva fie au o capacitate scazuta de a distinge mirosuri, fie sufera schimbari in modul in care aromele sunt percepute. Principalele boli asociate cu simtul olfactiv defectuos sunt

- Hiposmia. Se refera la diminuarea simtului olfactiv.
- Anosmia. Este incapacitatea totala de a detecta mirosuri. In cazuri rare, pacientii se pot naste fara simtul olfactiv, suferind de anosmie congenitala.
- Parosmia. Este o schimbare a perceptiei normale a mirosurilor.
- Fantosmia. Este perceperea unui miros care nu exista in realitate (halucinatiile olfactive).

Afectiunile olfactive sunt tratate de un otolaringolog, medic specializat in bolile urechilor, nasului, gatului, capului si gatului.

Simtul olfactiv poate fi afectat de numerosi factori. Majoritatea persoanelor isi pierd capacitatea de distinge normal mirosurile imediat dupa o leziune sau boala. Infectiile tractului respirator superior si traumatismele suferite la nivelul capului sunt cauzele frecvente ale simtului olfactiv diminuat.

Alte cauze raspandite ale disfunctiilor olfactive sunt polipii nazali, infectiile sinusale, tulburarile hormonale sau problemele de sanatate orala (in cazul unei infectii netratate, bacteriile se pot raspandi pe sinusurile maxilare, putand cauza inflamatie, durere, febra si pierderea mirosului). Expunerea la anumite substante chimice, precum solventii sau insecticidele, poate conduce la o capacitate scazuta de a detecta moleculele volatile din aer.

Pacientii diagnosticati cu cancer in zona gatului si a capului, supusi radioterapiei, pot intampina probleme la nivelul capacitatii olfactive. Alti factori asociati in mod direct cu afectiunile mirosului sunt

- inaintarea in varsta;
- fumatul;
- anumite medicamente (antibiotice, antihistaminice etc.);
- bolile sistemului nervos (boala Parkinson, sindromul Alzheimer etc.).

Statisticile arata ca pana la 25% dintre persoanele care au trecut de varsta de 60 de ani si pana la 62% dintre varstnicii de peste 80 de ani se confrunta cu probleme de miros. Mirosul toxic emanat de produsele puternice de curatare, intr-un spatiu neventilat, poate sa afecteze mucoasa nazala si celulele senzoriale de la acest nivel.

Diabeticii sunt predispusi la neuropatie, o complicatie caracterizata prin deteriorarea nervilor, inclusiv a terminatiilor nervoase din regiunea nazala.

Un alt factor important de influentare a capacitatii senzoriale olfactive este sarcina. Aproximativ 30% dintre femeile insarcinate pot experimenta un declin al mirosului in a doua parte a perioadei de graviditate, pe fondul cantitatii mari de estrogen eliberate, care creste fluxul sanguin si produce umflarea micilor vase de sange din mucoasa nazala. Astfel, particulele din mediu nu mai pot patrunde in nari corespunzator.

Carentele in vitamina B12, care se regaseste in special in carne si oua, pot contribui si ele la deficienta de miros, daca nutrientul nu este absorbit corect in organism.

Medicamentele administrate pentru reglarea tensiunii arteriale au ca efecte adverse posibile si pierderea mirosului. In acest caz, se poate apela la inlocuirea substantelor medicamentoase cu acest efect neplacut.

Universitatea Montreal din Canada a efectuat un studiu prin care a demonstrat ca orice traumatism moderat sau sever, produs la nivelul capului, poate crea o deteriorare a capacitatii olfactive. Riscul creste atunci cand vatamarea are loc in partea frontala a creierului, responsabila cu receptionarea informatiilor transmise de bulbii olfactivi.

La fel de important este faptul ca pierderea mirosului poate semnala probleme grave de sanatate. Obezitatea, hipertensiunea arteriala, malnutritia, scleroza multipla sau psihoza Korsakoff sunt afectiuni insotite sau anuntate de alterarea simtului olfactiv.

Simtul olfactiv poate fi recapatat prin diverse moduri, in functie de cauzele care au condus la deteriorarea acestuia. De vreme ce unele medicamente pot fi problema de fond, ajustarea tratamentului este solutia cea mai simpla pentru recapatarea capacitatii olfactive.

Alti pacienti isi recapata simtul mirosului prin tratarea corespunzatoare a bolii cu acest simptom. In cazul polipilor nazali, interventia chirurgicala de extirpare a lor restabileste functionalitatea olfactiva.