Nasterea prin cezariana

Nasterea prin cezariana se defineste ca fiind nasterea unui fat prin incizia peretelui abdominal sau uterin. Nasterea prin cezariana a fost initial realizata in incercarea de a salva fatul unei paciente muribunde.

Aceasta operatie s-a transformat ulterior intr-o procedura chirurgicala care avea scopul de a rezolva complicatiile materne sau fetale, ce nu puteau fi ameliorate prin nastere vaginala. Totul pentru a se depasi limitele mecanice sau pentru a grabi nasterea, in beneficiul mamei sau al fatului.

Nasterea prin cezariana a evoluat de la incercarea zadarnica de a salva fatul, la situatia in care, atat medicul, cat si pacientul participa la procesul luarii deciziilor, straduindu-se sa ofere cat mai multe beneficii mamei si copilului.

Uneori este clar ca o femeie are nevoie de cezariana, chiar inainte de a intra in travaliu. Nasterea prin cezariana poate fi planificata cu medicul in cazul in care:

• ati mai suportat anterior o nastere prin cezariana cu incizie uterina verticala, clasica sau, ati nascut mai mult de o data prin cezariana. Ambele situatii cresc semnificativ riscul ca uterul sa se rupa in timpul unei nasteri vaginale.
• daca ati nascut doar o singura data prin cezariana cu incizie uterina orizontala, ati putea fi un candidat potrivit pentru o nastere vaginala dupa cezariana (totusi, tipul de cicatrice de pe abdomen posibil sa nu corespunda cu cel de pe uter).
• ati suportat alte tipuri de interventii uterine chirurgicale invazive, cum ar fi miomectomia (indepartarea chirurgicala a fibroamelor).
• aveti o sarcina multipla
• copilul pe care il asteptati are o greutate destul de mare (macrosomie). Situatia ar putea fi intalnita in cazul in care suferiti de diabet sau daca ati avut anterior un copil de aceeasi dimensiune si ati suferit traume grave in timpul nasterii vaginale.
• copilul se afla in prezentatie pelvina sau pozitie transversala.
• aveti placenta previa.
• este prezent un obstacol (cum ar fi un fibrom mare) care face dificila sau imposibila nasterea vaginala.
• copilul are o malformatie sau anomalie cunoscuta, care ar face riscanta nasterea vaginala, cum ar fi unele cazuri de defect de tub neural deschis.
• aveti HIV pozitiv, iar analizele de sange efectuate spre sfarsitul sarcinii arata ca aveti o incarcatura virala mare.

1. Avantajele nasterii planificate prin cezariana includ:

• cunoasterea exacta de catre parinti a datei in care se va naste copilul
• evitarea unora dintre posibilele complicatii si riscuri pentru copil
• evitarea depasirii datei normale a sarcinii
• asigurarea femeii insarcinate ca obstetricianul va fi disponibil in momentul nasterii
• o atmosfera de siguranta si mai relaxata pentru mama, intrucat vor fi eliminate incertitudinile legate de durata travaliului si a nasterii propriu-zise
• minimizarea leziunilor muschilor pelvieni, a tesuturilor si sfincterului anal. Aceste tipuri de leziuni pot sa apara, uneori, in timpul nasterii vaginale si pot creste riscul de incontinenta urinara sau anala.

Beneficiile nasterii prin cezariana trebuie puse in balanta cu riscurile care pot fi asociate cu aceasta. Operatia de cezariana este o interventie chirurgicala majora si implica multiple riscuri.

2. Pentru ca operatia de cezariana implica o interventie chirurgicala majora si anestezie, exista unele dezavantaje ale acestui tip de nastere, comparativ cu nasterea vaginala. Printre riscurile asociate nasterii prin cezariana se numara:

• in cazul operatiei de cezariana exista probabilitati mai mari de ranire a organelor din cavitatea abdominala (vezica urinara, intestine, vase de sange), de aparitie a infectiilor si de complicatii tromboembolitice, decat in cazul nasterii vaginale
• nasterea prin cezariana poate sa interfereze cu interactiunea si relatia dintre mama si copil
• recuperarea dureaza mai mult decat in cazul nasterii normale
• dupa operatia de cezariana exista probabilitati mai mari ca placenta sa se ataseze in mod anormal la uter pentru sarcinile ulterioare, situatie care poate duce la complicatii grave.
• taierea uterului pentru scoaterea copilului, in timpul nasterii prin cezariana, slabeste uterul si creste riscul rupturilor uterine in cazul sarcinilor viitoare. Acest risc este minor si depinde de tipul de incizie uterina.

In cazul sugarilor exista mai putine riscuri cand nasterea are loc prin cezariana. Printre acestea se numara trauma nasterii (destul de rar intalnita), dar si problemele respiratorii temporare.

Complicatiile intalnite cel mai des in timpul operatiei de cezariana includ: infectii, hemoragii, leziuni ale organelor pelvine si cheaguri de sange.

- Infectia - riscul de infectie postoperatorie uterina (entometrita) variaza in functie de mai multi factori (cum ar fi ruperea apei sau debutul travaliului)

- Endometrita - este tratata cu antibiotice

- Infectii ale plagilor - ar putea sa apara, de obicei, la patru-sapte zile dupa interventia chirurgicala, dar uneori apar in decursul primei sau celei de-a doua zi. In plus, fata de antibiotice, infectiile plagilor sunt tratate prin deschiderea si drenajul ranilor, curatarea acestora si inlaturarea tesutului infectat, daca este necesar.

- Hemoragia - 1-2% dintre toate femeile care nasc prin cezariana necesita transfuzii de sange din cauza hemoragiei. Hemoragia, de obicei, este tratata cu medicamente care determina contractia uterului sau alte proceduri pentru oprirea sangerarii. In cazuri rare, cand sangerarea nu se poate opri prin alte masuri, poate fi necesara histerectomia.

- Leziuni ale organelor pelviene - Leziunile vezicii urinare sau ale tractului intestinal pot sa apara la 1% dintre femeile care nasc prin cezariana.

- Cheaguri de sange - Femeile au un risc crescut de a dezvolta cheaguri de sange la nivelul picioarelor (tromboza venoasa profunda) sau al plamanilor (embolie pulmonara) in timpul sarcinii si perioadei post-partum. Acest risc se mareste si mai mult dupa operatia de cezariana.

Riscul poate fi redus prin utilizarea unui dispozitiv care ofera o presiune usoara in timpul si dupa interventia chirurgicala, numit dispozitiv de compresie intermitenta. La femeile la care exista probabilitati ridicate de aparitie a trombozei venoase profunde se vor administra anticoagulante, pentru a se minimiza riscul formarii cheagurilor de sange.