Tularemia

Tularemia este o boala infectioasa (zoonoza), rara, care poate afecta pielea, ochii si plamanii. Adesea numita febra de iepure, boala este cauzata de bacteria francisella tularensis. Aceasta afeceaza mai ales mamiferele, in mod special, rozatoarele: iepuri de casa, de camp, dar si pasari, reptile si pesti.

Tularemia se poate transmite la om prin mai multe cai, inclusiv muscaturi de insecte si prin contactul direct cu un animal infectat. Tularemia este extrem de contagioasa si are potential letal daca nu este tratata. De obicei, tratamentul cu antibiotice este eficient daca este instituit in faza precoce a bolii.

Cei mai multi dintre bolnavii expusi la tularemie, manifesta boala, in general, dupa 2 - 10 zile, desi perioada de incubatie a bolii este fie mai scurta de cateva ore sau mai lunga de trei saptamani. Exista mai multe tipuri de tularemie, fiecare cu propriile sale modalitati de actiune.

Tularemia ulceroglandulara
Aceasta este cea mai comuna forma a bolii.
Semnele si simptomele includ:
- leziuni ulcerative la locul contactarii infectiei - de obicei o intepatura de insecta sau muscatura de animal;
- ganglioni limfatici durerosi si inflamati;
- febra;
- frisoane;
- durere de cap;
- epuizare.

Tularemia glandulara
Persoanele cu tularemie glandulara au aceleasi simptome ca cele care manifesta tularemie ulcerograndulara cu exceptia faptului ca nu sunt prezente ulceratiile cutanate.

Tularemia oculoglandulara
Aceasta este o forma care afecteaza ochii si poate provoca:
- durere oculara;
- roseata la nivelul ochilor;
- umflarea ochilor si scurgeri oculare;
- ulceratii pe partea interioara a pleoapei.

Tularemia orofaringiana
De obicei, aceasta este declansata de consumul de carne de animale salbatice slab tratata termic sau de apa contaminata. Aceasta forma afecteaza tractul digestiv.
Semnele si simptomele includ:
- febra;
- dureri in gat (faringita);
- varsaturi;
- diaree.

Tularemia pulmonara
Frecventa in mod special la varstnici si la persoanele care manifesta deja tularemia tifoidica, aceasta provoaca semne si simptome tipice de pneumonie:
- tuse;
- dureri toracice;
- dificultati de respiratie;
Exista mai multe tipuri de tularemie care pot afecta plamanii.

Tularemia tifoidica
Forma rara si grava a bolii care implica, de obicei:
- febra ridicata;
- epuizare extrema;
- varsaturi si diaree;
- splina marita (splenomegalie);
- ficat marit (hepatomegalie); - pneumonie.

In cazul in care o persoana crede ca ar fi putut fi expusa la tularemie, mai ales daca a fost muscata de o capusa sau a avut contact cu un animal salbatic intr-o zona in care se manifesta tularemia - trebuie sa consulte medicul cat mai curand posibil.
Daca testul pentru diagnosticarea bolii este pozitiv se va institui imediat tratament cu antibiotice.

Tularemia nu apare in mod natural la om si nici nu se transmite de la o persoana la alta. Cu toate acestea, boala poate fi intalnita la bolnavii din diverse arii geografice, mai ales in zonele rurale unde multe mamifere, pasari, insecte si pesti sunt infectati cu f. tularensis (care poate supravietui chiar si mai multe saptamani in sol, apa si animale moarte). Spre deosebire de alte boli infectioase care se transmit de la animale la oameni prin intermediul unei singure cai, tularemia are mai multe moduri de transmitere, care influenteaza, de obicei, tipul si severitatea simptomelor.

Afectiunea poate fi contactata prin:
- intepaturi de insecte - desi un numar mare de insecte au aceasta boala, totusi capusele si taunii o transmit cel mai des, la oameni. Intepatura de taune cauzeaza in cele mai multe cazuri tularemie ulceroglandulara;
- contactul cu animalele bolnave sau moarte - tularemia ulceroglandulara poate fi si rezultatul manipularii sau muscaturilor animalelor infectate, cel mai adesea, a iepurilor de casa sau de camp. Bacterile ajung in piele prin mici leziuni sau muscaturi si se formeaza o ulceratie la nivelul pielii lezate. Forma oculara de tularemie poate sa apara atunci cand o persoana isi freaca ochii dupa ce a atins un animal infectat;
- inhalarea bacteriei - bacteriile din sol pot ajunge in aer in timpul unor activitati cum sunt: gradinaritul, constructiile sau alte activitati care implica rascolirea solului. Inhalarea de bacterii poate duce la declansarea tularemiei pneumonice. Personalul de laborator care manipuleaza substante care provoaca tularemie, este expus riscului de infectie din aer (inhalare);
- alimente contaminate sau apa - desi mai putin frecvent, este posibil sa se contacteze tularemia in urma consumului de carne de animal infectat insuficient pregatita termic sau de apa potabila contaminata. Semnele includ: varsaturi, diaree, tulburari digestive (tularemie orofaringiana). Caldura distruge f. tularensis prezenta in carne: daca aceasta este fiarta cateva minute, poate fi mancata fara a determina probleme de sanatate.

Desi, tularemia poate fi dezvolata de persoane de orice varsta, anumite ocupatii sau activitati prezinta un risc mai mare. Activitatile care ar putea creste riscul dezvoltarii bolii sunt:
- vanatoarea - deoarece vanatorii iau contact cu animalele salbatice, sunt expusi la sangele acestora. De asemenea, in cazul lor sunt mai mari sansele de a consuma carne infectata;
- gradinaritul - prin aceasta activitate se poate contacta mai ales tularemie pneumonica, una din cele mai comune si letale forme ale bolii. Este posibil ca gradinarii sa inhaleze din aer bacteriile existente in sol, in timp ce utilizeaza masini de tuns iarba sau alte instrumente prin care solul este rascolit;
- medicina veterinara si alte activitati in care este implicata fauna salbatica - specialistii care lucreaza cu animale salbatice au un risc crescut de a dezvolta tularemie.

Netratata, tularemia poate fi fatala. Alte complicatii includ:
- pneumonia - inflamatia plamanilor care poate duce la declansarea insuficientei respiratorii - afectiune caracterizata prin faptul ca nu este transferat suficient oxigen in sange de catre plamani, acestia nu elibereaza suficient dioxid de carbon sau se pot intalni ambele situatii;
- meningita - aceasta este o infectie grava si uneori letala, care afectaza fluidele si membranele (meningele) care inconjoara creierul si maduva spinarii. Semnele si simptomele de meningita bacteriana includ febra ridicata, dureri severe de cap, gat intepenit (torticolis) si sensibilitate la lumina. Daca nu este tratata prompt, meningita bacteriana poate provoca leziuni ale creierului si chiar moartea;
- pericardita - afectiune caracterizata de umflarea si iritarea pericardului, membrana subtire care inconjoara inima. Forma usoara a pericarditei se amelioreaza fara tratament, dar cazurile mai grave pot necesita tratament antibiotic;
- osteomielita - uneori, bacteriile care cauzeaza tularemia se raspandesc la nivelul oaselor si determina dureri, reducerea flexibilitatii articulartiilor, inrosirea pielii, sensibilitate sau rani deschise in zonele afectate.

Tularemia este o boala destul de rara, iar unele simptome seamana cu ale altor boli. Acestea sunt motivele pentru care boala este dificil de diagnosticat. In cazul in care este suspectata prezenta afectiunii, se vor face analize de sange sau sputa. Totusi, cel mai des, tularemia este diagnosticata prin prezenta anticorpilor specifici dintr-o proba de sange. Pentru stabilirea formei bolii, specialistul poate solicita si radiografii ale toracelui.

Tularemia poate fi tratata eficient cu antibiotice (streptomicina sau gentamicina), administrate injectabil, intramuscular sau in vena. In functie de tipul tularemiei tratate, medicii pot prescrie si antibiotice utilizate pe cale orala, cum ar fi tetraciclina. De asemenea, se va recomanda tratament pentru orice fel de complicatie (meningita, pneumonie, etc.). In general, dupa ce a avut tularemie, o persoana dezvolta imunitate la aceasta, dar in anumite cazuri poate fi experimentata recurenta sau reinfectarea.

In cazul in care o persoana are o ocupatie care implica un risc ridicat de a contacta boala sau locuieste intr-o zona in care tularemia este prezenta, aplicarea urmatoarelor masuri poate ajuta la reducerea sanselor de infectare:
- protejarea de insecte - majoritatea oamenilor se imbolnavesc de tularemie in urma muscaturilor de insecte. Daca o persoana isi petrece o mare parte din timp in zone in care sunt prezente multe capuse, va purta tricouri cu maneca lunga, pantaloni lungi si sosete si va folosi o palarie cu boruri largi pentru protejarea fetei si a gatului. Chiar si daca este aparata in acest fel, ar trebui sa verifice daca nu existe leziuni pe piele ca urmare a muscaturilor de capuse. Se va utiliza un unguent impotriva insectelor, conform instructiunilor de pe prospectul de utilizare. Exista anumite produse care sunt considerate mai eficiente impotriva capuselor decat altele, desi o arecare protectie poate oferi si uleiul de eucalipt sau insecticidul natural. Unguentul se va aplica in strat subtire si va fi inlaturat prin spalare, de pe corp, la sfarsitul zilei. Nu se va utiliza la copii mai mici de doi ani;
- atentie in timpul gradinaritului - gradinarii si persoanele care desfasoara activitati constante in natura, ar trebui sa poarte o masca de protectie pentru fata atunci cand solul este rascolit sau excavat;
- manevrarea cu atentie a animalelor salbatice - in timpul manipularii iepurilor salbatici sau de camp este indicat sa se poarte manusi si ochelari de protectie, iar mainile sa se spele cu apa si sapun dupa atingerea animalelor. Carnea de animal salbatic va fi gatita cu atentie si se va evita jupuirea pielii sau gatirea oricarui animal care pare a fi bolnav;
- protejarea animalelor de companie - chiar si animalele de companie pot contacta tularemia daca mananca vreo parte dintr-un iepure mort sau este muscat de o capusa infectata. Pentru siguranta animalelor de casa acestea vor fi supravegheate pentru a nu intra in contact cu animale salbatice sau moarte.