Metadona

Metadona a fost sintetizata in Germania in 1937 cand, pentru a suplini rezervele mici de opiu, s-a ajuns sa se impuna companiilor farmaceutice si chimice germane obtinerea unei substante opiacee de sinteza.

Efectul metadonei dureaza intre 24 si 72 ore, in stransa legatura cu doza administrata si metabolismul fiecaruia.

Absorbtia incepe la 30 minute dupa administrare si sunt necesare aproximativ 4 ore pentru patrunderea ei in sange. Se acumuleaza in ficat, plamani si tesut adipos inainte de patrunderea in vase.

In cadrul terapiei de substitutie pentru tratarea toxicodependentei de heroina, un rol important il are metadona,agonist opioid de sinteza cu profil farmacologic similar morfinei.

In administrarea orala, data fiind biodisponibilitatea corespunzatoare si timpul de injumatatire plasmatic lung, metadona este indicata ca medicatie de substitutie pentru tratamentul dependentei de heroina, in doze suficiente pentru a diminua simptomele sindromului de abstinenta.

Obiectivele tratamentului de intretinere cu metadona sunt:

1. Sa impiedice pacientul sa intre in sevraj.

2. Pacientul sa se simta bine si sa nu mai aiba pofta de drog.

3. "Sa blocheze" efectele drogurilor.

Majoritatea subiectilor au nevoie de o doza cuprinsa intre 60-120 mg/zi de metadona pentru a stopa consumul de heroina.

Cercetarile efectuate pana in prezent au demonstrat ca pacientii care primesc doze inadecvate de metadona vor continua sa foloseasca heroina.

Acesti pacienti nu raspund la terapiile comportamentale sau au nevoie de tratament de intretinere cu metadona pe perioade mai lungi.

Evolutia este favorabila in cazul in care se administreaza doze adaptate si individualizate de metadona.

Tratamentul optim poate fi stabilit numai daca se tine cont de factorii care determina diferentele de raspuns la medicamente si numai cand nivelul dozelor se stabileste pe baza diagnosticului, severitatii si stadiului bolii, pe baza prezentei altorafectiuni sau a unui tratament concomitent, fiind posibila astfel preevaluarea eficacitatii si a limitelor acceptabile de toxicitate.

Exista riscul ca terapia sa fie ineficienta daca aceste evaluari nu sunt realizate corespunzator inainte de inceperea tratamentului saudaca pacientii nu sunt adecvat supravegheati in cursul terapiei.

Datorita diferentelor individuale, dozele de metadona care trebuiea administrate pentru a realiza un nivel seric optim pot varia in limite largi. Astfel, unii dintre pacienti primesc doze considerate "inalte",insa concentratia serica este ineficienta.

Unele medicamente interfera cu actiunea metadonei:

- inductori - carbamazepina, fenitoina, neverepin, rifampicina, ritonavir;

- incetinesc metabolizarea - amitriptilina, cimetidina, fluvoxamin, ketoconazol;

- blocheaza opiaceele si pot provoca sevrajul - pentazocin, naltrexon, tramadol;

- interactioneaza initial cu metadona, producand sedare, dupa care areloc efectul contrar putand provoca sevrajul - benzodiazepine (diazepam,alprazolam), alcool, barbiturice.

Efectele primelor zile de tratament cu metadona sunt: edematierea gleznelor/articulatiilor si a picioarelor, artralgii. Metadona poate genera o stare de visare, mai putin intensa, dar de durata mai lunga decat heroina.

Metadona scade sensibilitatea, reactia la durere, anxietatea si produce o stare de bine.

In comparatie cu buprenorfina, metadona prezinta:

1. Buprenorfina

- dozele mari au un risc mai mic de toxicitate;
- simptomele sindromului de retragere sunt mai putin severe;
- potentialul de abuz este mai mic;
- mai accesibila in programele de tratament.

2. Metadona:

- cost mai mic;
- mai eficienta la pacientii cu toleranta crescuta;
- ratele tratamentului de intretinere sunt mai mari.

Administrata in doze mari determina somnolenta sau pierderea cunostintei. Toleranta si dependenta se dezvolta dupa un consum repetat si se instaleaza relativ rapid.

Riscul de supradoza este foarte mare in cazul utilizarii concomitente a altor medicamente in primele zile.

Cele mai importante efecte adverse ale metadonei sunt:

- vertij;
- fatigabilitate;
- euforie;
- senzatia de gura uscata;
- cefalee;
- confuzie;
- depresie;
- dificultati de vedere si vedere dubla;
- eruptii cutanate;
- transpiratii;
- palpitatii;
- greata si voma;
- hipotensiune;
- deprimare respiratorie.

Tratamentul cu metadona in timpul sarcinii poate provoca avort sau travaliu prematur.

Consumul hazardat (chiar si in tratamentul heroinomaniei) al metadonei se manifesta prin urmatoarea simptomatologie: vertij puternic, frisoane, hipotensiune, piele rece si lipicioasa, cianoza, constipatie, bradicardie, mioza, tremor, convulsii, coma, bradipnee, apnee, stop respirator (uneori fatal in 2-4 ore).

Forme de prezentare si comercializare

- tablete 5 mg (dischete) - in Romania cu denumirea de Sintalgon;
- pulbere dizolvata in apa;
- lichida (fiole de 10 mg la 1 ml fluid), cand poate fi distribuita cu o pompa de masurare automata.

Metadona poate fi administrata:
- pe cale orala;
- parenteral - i.m. si i.v.

Consumul de droguri are urmatoarele particularitati stadiale:

- consumul experimental (in scop recreational);
- consumul regulat - consumatorul incepe sa lipseasca din ce ince mai mult de la scoala/serviciu, se ingrijoreaza sa nu piarda sursade procurare a drogului;
- preocuparea zilnica - consumatorul pierde motivatia (scoala/serviciul ii devin indiferente);
- dependenta - consumatorul nu poate face fata treburilor zilnice fara drog, neaga problema pe care o are, se produce inrautatirea conditiei fizice, dupa consum isi pierde controlul.

Consumul cronic de metadona este caracterizat de:

1. Dependenta psihica- de fapt singura caracteristica,atat necesara cat si suficienta pentru a defini dependenta de drog.Dependenta fizica si toleranta pot fi prezente, dar niciuna nu estenici necesara, nici suficienta, prin ea insasi pentru a definidependenta de drog.

Dependenta psihica reprezinta necesitatea de ordinpsihologic de a lua drogul, denumita in terminologia actuala "craving"(dorinta intensa de a retrai efectele substantei psihoactive), sir eprezinta cauza recaderilor dupa perioade lungi de abstinenta.

2. Toleranta - caracterizata prinnecesitatea de doze semnificativ crescute pentru a obtine starea deintoxicatie sau efectul dorit sau prin efect diminuat substantial lacontinuarea folosirii aceleiasi cantitati.

3. Dependenta fizica - implica dezvoltarea tolerantei si asimptomelor de retragere (abstinenta) la incetarea folosirii drogului,ca o consecinta a adaptarii organismului la prezenta continua a unui drog.

In cadrul sindromului de dependenta,dependenta fizica reprezinta factorul de conditionare secundara, legatde teama de privare de drog si de incercarea permanenta de a evita senzatiile neplacute cauzate de absenta drogului.

Dependenta fizica se dezvolta ca rezultat al unei adaptari aorganismului in ceea ce priveste raspunsul la administrarea repetata aunei substante (drog), aceasta afectand echilibrul a diverse sisteme;ca rezultat, aceste sisteme sufera adaptari pentru a ajunge la un nou echilibru, pe fondul interventiei repetate a substantei respective.

In acord cu aceste mecanisme, dependenta fizica este definita ca o starede adaptare a organismului in care efectele primare ale unei substante(drog) si recontroalele generate de organism se echilibreaza deasemenea maniera incat nu functioneaza normal decat in conditiile prizelor regulate de substanta (drog).

La oprirea brutala aadministrarii, recontroalele nu mai sunt compensate de efectele substantei, conducand la o tulburare functionala, adesea cu manifestari clinice zgmomotoase, care pot imbraca aspecte periculoase, cu risc vital - sindromul de retragere.

4. Sindrom de abstinenta - estecaracterizat prin simptomele (incadrare si grad de severitatevariabile) care apar la incetarea sau reducerea dozei unui drog, inspecial narcotic, la care individul este adictiv si care a fost consumata in mod repetat, obisnuit, pe o perioada prelungita si/sau indoze mari.

Exista tendinta ca in prezent sa se inlocuiasca termenul de"sindrom de abstinenta" cu "sindrom de retragere". Sindromul deretragere, expresie a dependentei fizice, este unul din indicatoriisindromului de dependenta.

Sindromul de retragere este asemanator cu cel de la morfina si heroina, se instaleaza lent si are putine simptome severe. Se caracterizeaza prin neliniste, instabilitate, fatigabilitate, anxietate, depresie, febra, frisoane, tahicardie, crampe abdominale, anorexie, greata, voma, diaree, spasme intestinale.