Cum afecteaza menopauza metabolismul osos?

Menopauza reprezinta incetarea functiei ovarelor cauzata de imbatranirea reproductiva. Diagnosticul de menopauza se confirma de obicei la 12 luni de la ultimul ciclu menstrual. Varsta de aparitie a menopauzei este intre 45 si 55 de ani, insa nu toate femeile se incadreaza in acest interval de varsta.

Metabolismul osos, menopauza si osteoporoza

Osteoporoza reprezinta cea mai frecventa afectiune a metabolismului osos, determinand fragilitate osoasa (oasele se rup cu usurinta, in urma unor traumatisme care la nivelul unui os sanatos nu ar produce o fractura) si cresterea incidentei fracturilor osteoporotice, acestea fiind principala complicatie a osteoporozei. Cele mai frecvent afectate sunt oasele antebratului, soldurile si coloana, insa orice os poate fii interesat de aceasta afectiune.

Cel mai adesea osteoporoza este asociata deficitului estrogenic din perioada de menopauza, insa poate fi consecinta utilizarii indelungate a anumitor medicamente, cauzata de alte boli sau de un cumul dintre acestea si menopauza.

Estrogenul este un hormon vital pentru mentinerea in parametrii optimi a intregului organism, cu precadere a aparatului cardiovascular, a metabolismului osos si a tractului genital feminin. Femeile aflate in perioada de menopaua sufera de un deficit al acestui hormon, motiv pentru care intervin o serie de modificari la nivelul metabolismului osos cu precipitarea pierderii densitatii osoase.

- Absortiometrie duala cu raze X (DXA)- osteoporoza- scor T mai mic de -2,5 DS (persoana analizata prezinta o densitate osoasa cu 2,5 derivatii standard sub medie, fata de un individ sanatos, tanar, de acelasi sex) , osteopenia (masa osoasa este mai scazuta decat in mod norma)-scor T intre -1 si -2,5 DS. Aceasta investigatie, extrem de precisa, este standard de diagnostic in majoritatea unitatilor medicale. Poate masura densitatea osoasa la nivelul oricarei structure osoase, insa cel mai adesea se foloseste la nivelul soldului si a coloanei lombarfe

- CT cantitativ- poate fi folosit pentru a aprecia densitatea osoasa, cu precadere la nivelul coloanei lombare, dar nu numai. Este o investigatie precisa, ce poate detecta modificarile scheletale ce apar de-a lungul timpului si poate fi folosit pentru a evalua stadiul bolii sau raspunsul acesteia la tratament.

- Ultrasunete
- Absortiometrie simpla cu raze X(SXA)

Marcarii biochimici- reprezinta produsi eliberati in sange in urma formarii si remodelarii osoase.
Desi markerii biochimici sunt folositi cu scopul principal de a monitoriza raspunsul la tratament, ei pot aprecia global procesul de remodelare osoasa. Spre exemplu, femeile aflate in postmenopauza vor avea valori crescute ale acestor markeri, comparativ cu cele aflate in premenopauza.

Markerii biochimici ai metabolismului osos folositi in practica clinica

Markerii ce apreciaza formarea osoasa:
• Fosfataza alcalina serica specifica osului
• Osteocalcina serica
• Propeptidul seric al procolagenului tip I

Marker ce apreciaza resorbtia osoasa:
• Hidroxiprolina urinara
• N-telopeptid urinar si seric
• C-telopeptid urinar si seric
• Deoxipiridinolina libera urinara totala

- femeile de peste 65 de ani
- femeile in postmenopauza, cu varsta de pana in 65 de ani, dar care prezinta unul sau mai multi factori de risc pentru fracturile osteoporotice
- femeile in postmenopauza ce prezinta o fractura

Factori de risc pentru fracturile osteoporotice:
• Fractura osteoporotica in antecedente
• Risc de cadere
• Aport inadecvat de calciu si vitamina D
• Greutate scazuta
• Utilizarea de medicamente ce interfera cu metabolismul osos si produc fragilizarea suplimentara a acestuia
• Asocierea altor boli ce afecteaza metabolismul osos( hiperparatiroidism primar, sindrom Cushing, hipertiroidism)
• Menopauza la varste tinere
• Fumatul
• Alcoolism
• Sexul feminin
• Varsta avansata
• Rasa alba
• Exercitiu fizic insufficient
• Dementa
• Istortic familial de fractura
• Deficit de calciu si vitamina D

Din cauza ca majoritatea fracturilor de fragilitate se produc ca urmare a unui traumatism minor, un mod de preventie util este purtarea de incaltaminte adecvata, evitarea suprafetelor cu risc de alunecare, evitarea administrarii de medicamente ce pot determina scaderea densitatii osoase.

Dozarea periodica a calciului si a vitaminei D, efectuarea testelor de screening si depistarea precoce a osteoporozei, pot grabi initierea terapiei si ne pot feri de aparitia fracturilor de fragilitate.

Tratamentul osteoporozei presupune atat administrarea de medicamente cat si schimbarea stilului de viata si administrarea de suplimente alimentare.
Tratamentul medicamentos este luat in considerare in cazul persoanelor ce fie au deja o fractura de fragilitate in istoric, cele care prezinta un scor T la testul DXA sugestiv pentru osteoporoza, si cele ce au un scor sugestiv pentru osteopenia dar asociaza unul sau mai multi factori de risc pentru fracturile de fragilitate.

Exercitiul fizic regulat

Din cauza ca fracturile de fragilitate survin in urma caderii, imbunatatirea posturii si a tonusului muscular sunt esentiale in tratamentul osteoporozei. Exercitiile cu greutati, mersul alert, inotul sau antrenamentele cardio s-au dovedit extrem de utile si cu un impact pozitiv asupra calitatii vietii acestor pacienti. Yoga imbunatateste atat tonusul muscular cat si psihicul (pacientii cu dementa, depresie au un risc mai mare de accidentare si prin urmare, de aparitie a fracturilor de fragilitate).

Suplimente alimentare

Calciu si vitamina D sunt esentiale pentru mentinerea rezistentei osoase si sunt substante cu actiune codependenta. Vitamina D este sintetizata la nivelul tegumentului, dupa expunerea la soare. Prin definitie, populatia de pe teritoriul romaniei, prezinta insuficienta de vitamina D, ceea ce ne predispune la un os cu fragilitate mai mare, chiar si in lipsa osteoporozei. De aceea, pacientii cu osteoporoza necesita suplimente de calciu si vitamina D, in doze direct proportionale cu severitatea deficitului celor doua. Nu este recomandat sa administram doze mari de vitamina D si de calciu fara sa avem dovada unui deficit. Studiile arata ca administrarea in doze mari de calciu si vitamina D cresc riscul de fracturi si de boala renala.

Tratamentul medicamentos

In functie de particularitatea cazului si de factorii de risc, si datorita faptului ca osteoporoza postmenopauzala apare din cauza deficitului de estrogen, medicul specialist poate lua in considerare terapia de substituie hormonala Preparatele hormonale se pot administra sub forma de pastile, plasturi, spreiuri sau sub forma de geluri.

Totusi, terapia de substituie hormonala nu trebuie administrate decat la indicatiile stricte ale unui medic specialist ce cunoaste istoricul personal al pacientului. Ea este contraindicate in cauzul persoanelor cu cancer de san sau cancer uterin, cele care asociaza un risc crescut de formare a cheagurilor de sange, in cazul celor cu dementa sau cu istoric de accidente vasculare cerebrale.

Exista anumite clase de medicamente ce influenteaza procesul de remodelarea osoasa, ele fiind folosite la scara larga, avand benficii terapeutice dovedite. Ele vor fii administrate la recomandarea unui medic specialist.

In cazul in care suspiciunea este ridicata, primul specialist caruia trebuie sa ne adresam este medicul de familie. Acesta ne poate oferi indicatiile initiale, ulterior, daca este nevoie, orientandu-ne catre un specialist in functi de prblemele cu care ne confruntam:
- medic endocrinolog
- medic internist
- medic ortoped
- medic de recuperare etc.

Osteoporoza este o boala frecventa a zilelor noastre, cu un impact negativ asupra calitatii vietii. Solicitarea unui consult de specialitate, stabilirea factorilor de risc, efectuarea testelor de screening si initierea precoce a terapiei pot preveni aparitia fracturilor de fragilitate.

Bibliografie:
1. Harrison Endocrionologie-J.Larry Jameson
2. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16448873/
3. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33948669/