Rabia - turbarea

Vezi galerie foto

Rabia (turbarea) este o boala produsa de un virus si care afecteaza sistemul nervos central (creierul si maduva spinarii) atat la animale cat si la oameni. Animalele infectate cu acest virus pot raspandi boala prin intermediul salivei sau contactului cu tesutul cerebral.

Oamenii pot dobandi boala in urma muscaturilor, produse atat de la animale salbatice cat si domestice. Datorita programelor largi de vaccinare impotriva rabiei, afectiunea este din ce in ce mai rara in tarile dezvoltate, fiind insa mult mai comuna in statele in curs de dezvoltare.

Rabia este o boala care are ca si cauza infectia cu un virus, care apare de cele mai multe ori ca urmare a contactului cu saliva animalelor infectate. In majoritatea cazurilor, virusul este depistat la animale salbatice, cum ar fi liliecii, ratonii, sconcsii, vulpile sau coiotii. Din acest motiv se recomanda anuntarea autoritatilor medicale ori de cate ori au loc atacuri ale animalelor, mai ales daca acestea sunt salbatice. In acest fel, persoana sau persoanele respective pot fi informate despre posibilitatea infestarii cu rabie si daca se impun sau nu masuri profilactice. Ocazional, virusul se poate transmite si prin intermediul animalelor de companie, cum sunt pisicile sau cainii, insa aceasta se intampla foarte rar datorita programelor de vaccinare eficiente. Animalele de companie care nu parasesc niciodata apartamentul au un risc foarte mic de a fi expuse virusului care determina rabia. In situatii si mai rare, unele persoane se pot infecta fara a fi muscate de un animal infestat, fie prin manipularea unui animal care e infestat, fie prin inhalarea virusului, mai ales in locuri in care acesta se gaseste in cantitate foarte mare (pesterile in care traiesc lilieci de exemplu).

Aparitia simptomatologiei marcheaza un stadiu evolutiv al bolii care de cele mai multe ori este fatal. Virusul ataca si lezeaza sistemul nervos central care include atat encefalul (creierul) cat si maduva spinarii. Pentru a preveni rabia, persoanele infectate trebuie tratate inainte de aparitia vreunui simptom. Primele simptome pot aparea intr-un interval cuprins intre cateva zile si aproape un an, insa in majoritatea cazurilor simptomele se dezvolta in 4-6 saptamani de la momentul infectiei. Tratamentul afectiunii este indicat si in cazul in care simptomatologia nu debuteaza la scurt timp de la expunerea la virusul ce produce boala.

Simptome la animale

Animalele infestate pot manifesta simptome vizibile sau tulburari de comportament. Animalul care a muscat o persoana si care s-a comportat sau se comporta ciudat poate fi infectat cu virusul rabic. Este importanta urmarirea, pe cat este posibil, a animalului respectiv pentru a putea oferi un tratament corespunzator si la momentul oportun oricarei persoane care a intrat in contact cu animalul respectiv.
Este foarte posibil ca un animal sa aiba rabie daca prezinta urmatoarele semne:
- lipsa fricii de oameni, mai ales la animalele salbatice
- atitudine timida la un animal de casa care era de obicei prietenos
- neliniste, excitabilitate, agresiune sau schimbari bruste de comportament
- salivare in exces
- animale active noaptea (lilieci, ratoni si sconcsi) care devin active in timpul zilei
- consumul de substante care in mod normal nu sunt comestibile (pica)
- paralizie, care uneori poate fi unicul semn.

Simptome la oameni

Perioada tipica de incubatie a virusului rabic este de 4-6 saptamani. In aceasta perioada, de obicei nu este prezent nici un simptom al bolii. Primele simptome care apar includ durerea si amorteala la locul muscaturii, urmate apoi de simptomatologie vaga, care poate apare in multe alte afectiuni si care includ:

- febra

- tuse sau senzatia de gat uscat

- durere, arsura, mancarime, furnicaturi sau amorteala la locul muscaturii sau al expunerii initiale

- durere abdominala

- anxietate sau neliniste care se accentueaza si poate evolua spre agitatie extrema

Simptomatologia ulterioara este mai specifica si poate include:

- perioade alternante de comportament normal si comportament bizar sau neobisnuit (anxietate, halucinatii, delir);

- frica de apa (hidrofobie) sau frica de aer (aerofobie);

- spasme musculare la nivelul muschilor fetei, gatului sau diafragmului, urmate de convulsii;

- paralizia, care este adesea singurul simptom, se dezvolta in cazul unei forme de rabie mai putin obisnuita, rabia paralitica, care apare dupa muscatura liliecilor vampir;

- fluctuatii mari ale temperaturii corporale, pulsului si presiunii sangvine;

- coma, insuficienta cardiaca si respiratorie.

Investigatiile fac mai usor diagnosticul rabiei la oameni si pot include:

- testul direct cu anticorpi fluorescenti. Este un test uzual, rapid, care detecteaza proteinele ce alcatuiesc virusul rabic. Testul se face prin prelevarea unei mostre de tesut din zona potential infectata;

- testul de polimerizare in lant. Acest test detecteaza materialul genetic (ADN) al proteinelor din virusul rabic, este foarte exact si poate fi facut din saliva, lichid cefalorahidian sau oricare alt tesut.

Diagnosticul la animale este de asemenea dificil. Animalele care au un comportament ciudat pot fi infectate cu virusul rabic.
Presupunerea ca un animal este infectat se bazeaza pe:

- tipul animalului, unele animale au risc mai mare sa fie infectate, cum ar fi: liliecii, sconcsii, ratonii, vulpile si coiotii;

- comportamentul animalului, cum ar fi salivatia excesiva sau comportament agresiv;

- riscul aparitiei bolii intr-un areal geografic anumit;

- data ultimei vaccinari a animalului.

Daca o persoana a fost muscata sau expusa in alt fel virusului rabic, se pot administra o serie de vaccinuri, ca si profilaxie postexpunere, pana la sosirea rezultatelor testelor care sa confirme boala si care au ca scop prevenirea instalarii bolii inainte ca diagnosticul sa fie confirmat prin teste specifice.

Muscatura provocata de un animal cu risc mic de a fi infectat cu rabie

Daca un animal cu risc mic de a fi infectat cu virusul rabic, cum ar fi animalele de companie ca pisicile sau cainii, musca pe cineva, se impune capturarea acestuia de catre autoritatile special pregatite pentru a prinde animalele infestate cu rabie, tinerea acestora in carantina si urmarirea lor pentru aproximativ 10 zile si daca:

- animalul nu prezinta semne de boala in acest interval, se presupune ca nu a fost infestat in momentul muscaturii si ca persoana muscata nu necesita tratament;

- animalul dezvolta semne de boala, atunci se va incepe tratament preventiv. Animalul infestat va fi omorat (eutanasiat) iar tesutul sau cerebral va fi supus unor teste care sa confirme existenta bolii. Dureaza doar cateva ore pentru a se efectua aceste teste. Daca rezultatul este negativ, se poate opri tratamentul prevenitv.

Muscatura provocata de un animal cu risc crescut de a fi infectat cu rabie

Daca o persoana este muscata de un animal cu risc mare de a fi infectat cu virusul rabic, trebuie contactat imediat Departamentul de Sanatate Publica local. Animalul infestat va fi capturat de personalul special antrenat pentru aceasta. In functie de protocoalele urmate de departamentul respectiv, animalul poate fi observat sau eutanasiat. In cazul eutanasierii, tesutul cerebral al animalului va fi supus testarii pentru confirmarea diagnosticului. In tot acest timp, persoana muscata va fi supusa tratamentului. Daca testele sunt negative, tratamentul se opreste. Daca testele sunt pozitive, tratamentul se continua. Uneori, animalul suspectat de a avea rabie nu poate fi capturat. In acest caz, este indicata contactarea Departamentului de Sanatate Publica local, pentru a afla care specii de animale din zona respectiva au un risc crescut de a fi infectate si de a determina astfel daca trebuie sau nu initiat un tratament. Infectia cu virusul rabic poate fi suspicionata si cand nu este decelabila o muscatura de animal. Liliecii in special, dat fiind ca au dimensiuni reduse, pot provoca muscaturi sau zgarieturi ce nu sunt usor observabile. Atunci cand exista persoane sau copii care au venit in contact direct cu un liliac sau acest animal este gasit in incaperi in care se afla persoane care dorm sau care nu sunt constiente trebuie contactat un medic iar copiii trebuie invatati sa evite contactul cu liliecii sau alte animale salbatice.

Dupa o expunere posibila la virusul rabic, se impune curatirea ranii si vaccinarea pentru ca acestea sunt cele mai eficiente metode de a stopa raspandirea infectiei.

Ingrijirea ranii

Cand o persoana este muscata de un animal, rana trebuie curatata imediat cu multa apa si sapun pentru a reduce riscul unei infectii. Este indicata efectuarea unui consult medical de specialitate pentru a se stabili un tratament mai complex al ranii.

Vaccinarea

In cazul expunerii la virusul rabic este necesara administrarea unor vaccinuri. Acestea constituie terapia post expunere. Vaccinarea ajuta sistemul imun sa combata boala in stadiile timpurii. Cand se administreaza vaccinurile inaintea aparitiei simptomelor severe, ele previn de obicei dezvoltarea infectiei si cresc sansele de recuperare. Daca apar simptomele bolii vaccinurile nu mai sunt eficiente si persoana infectata decedeaza. Vaccinul este administrat in functie de riscul de expunere la virusul rabic. Medicii din cadrul Directiei de Sanatate
Publica locale pot evalua acest risc si pot stabili daca este necesara vaccinarea. Printre factorii luati in calcul in determinarea riscului se numara:

- tipul expunerii – expunerea la virusul rabic se poate realiza prin intermediul unei muscaturi sau a altor rani. Ranile (infectia apare cand o leziune deschisa a pielii sau mucoaselor este expusa virusului) duc rar la aparitia bolii, tratamentul fiind necesar;

- tipul animalului implicat – unele animale au un risc mai mare de a fi infestate cu virusul rabic. Purtatorii comuni ai acestui virus sunt liliecii, sconcsi, ratonii, vulpile si coiotii.

Tipurile de vaccin antirabic includ:

- injectarea de anticorpi – injectarea de anticorpi (imunoglobuline) antirabie inactiveaza virusul rabic care se gaseste in apropierea ranii (portii de intrare in organism), dar si cel care s-a raspandit in organism pana cand organismul isi poate sintetiza singur anticorpii;

- vaccinarea in serie – injectarea unor vaccinuri in serie determina sistemul imun sa isi creasca raspunsul impotriva virusului rabic. Vaccinurile antirabice folosite includ vaccinul cu celule diploide umane, vaccin cu virus rabic atenuat, vaccinul din celule de embrioni de pui purificati.

Organizatia Mondiala a Sanatatii a aprobat si alte vaccinuri, unele dintre ele putand fi administrate subcutan, iar altele sunt obtinute din tesut nervos. Pentru ca aceste vaccinuri apartin unei generatii mai vechi, ele au mai multe efecte adverse.

Vaccinarea profilactica

Anumite profesii, hobby-uri sau calatorii frecvente efectuate in tari in curs de dezvoltare au un risc crescut de expunere la virusul rabic. Vaccinarea profilactica sau profilaxia preexpunere este recomandata in aceste cazuri. Vaccinurile antirabice sunt recomandate si in cazul calatoriilor in zonele rurale ale tarilor cu risc de infectie. In multe din tarile in curs de dezvoltare din Asia, Africa si America de Sud rabia este o afectiune frecventa, majoritatea persoanelor infectandu-se prin muscaturi de caine. Deoarece copiii au un risc mai mare decat adultii de a fi muscati, iar muscaturile la copii tind sa fie mai severe, se recomanda vaccinarea profilactica a acestora inaintea calatoriilor.

Odata ce apar simptomele, functiile inimii, plamanilor si a altor organe vitale pot fi mentinute pentru un timp prin masuri medicale intensive, dar in cele din urma pacientul va deceda. In cazuri extrem de rare, cu ajutorul vaccinurilor, pacientul se poate vindeca. Dupa orice contact cu un animal ce poate fi infectat este necesara instituirea tratamentului.

Tratamentul ambulator se rezuma la evitarea contactului cu virusul, tratamentul imediat si adecvat al ranii urmat de consultul medical de specialitate pentru a determina daca exista riscul unei infectii.
Pentru a evita contactul cu virusul rabic se recomanda:

- vaccinarea impotriva virusului rabic a animalelor de companie cum sunt pisicile si cainii;

- daca animalul de companie a avut un alt proprietar, noul proprietar trebuie sa ii ceara acestuia fisa de vaccinari a animalului. Veterinarii elibereaza un certificat dupa vaccinarea animalelor. Cand nu exista astfel de documente este necesar ca medicul veterinar sa confirme vaccinarea;

- evitarea oricarui contact cu liliecii. In anumite zone geografice prezenta rabiei la oameni este asociata cu contactul persoanelor infectate cu liliecii;

- evitarea contactului sau a tentativelor de a imblanzii animale salbatice ca vulpi, sconcsi, ratoni sau coioti. Copii trebuie instruiti sa evite aceste animale;

- depozitarea gunoiului trebuie sa se faca in containerele special amenajate, in pungi de plastic astfel incat sa nu atraga animalele salbatice;

- blocarea tuturor posibilelor cai de acces ale animalelor salbatice in domiciliu;

- evitarea contactului cu cadavrelor animalelor si mai ales cu tesutul cerebral al acestora.

Autoingrijirea in cazul muscaturii animalelor

In cazul muscaturii de animale sau a altor contacte cu risc de infectie, se pot lua urmatoarele masuri:

- curatatirea ranii si a altor zone expuse cu apa si sapun. Este necesar apoi un consult medical pentru a se decide daca sunt necesare si alte masuri;

- daca animalul care provoaca muscatura este unul domestic (caine, pisica) se incearca prinderea acestuia sau contactarea propietarului;

- daca muscatura este provocata de un animal salbatic nu se recomanda prinderea acestuia. Trebuie stabilita specia din care face parte animalul si daca prezinta tulburari ale comportamentului. Daca animalul a fost ucis, trebuie pastrat capul acestuia, fara a se atinge creierul. Medicii din cadrul Directiei de Sanatate Publica vor testa acest tesut pentru a determina daca virusul este prezent;

- orice muscatura sau zgarietura puternica trebuie raportata Directiei de Sanatate Publica. Medicii vor evalua riscul de infectie si vor captura pentru testare animalul, care daca este infectat va fi eutanasiat;

- medicii specialisti vor hotara daca este necesara vaccinarea antitetanica care ofera protectie impotriva tetanosului (infectie ce apare cand bacteria tetanica ajunge in contact cu o rana deschisa). Vaccinarea antitetanica care se efectueaza in copilarie in cadrul programului national de vaccinari trebuie apoi repetata din 10 in 10 ani. Revaccinarea se recomanda si atunci cand exista o rana contaminata si au trecut peste 5 ani de la ultima vaccinare sau daca nu se cunoaste data ultimei vaccinari. Se recomanda ca vaccinarea antitetanica sa se faca in primele 48 de ore dupa muscatura sau contaminarea ranii.