Poliomielita anterioara acuta, o maladie virala

Poliomielita anterioara acuta reprezinta o maladie virala acuta care distruge neuronii motori din coarnele anteriore medulare si din trunchiul cerebral determinand o paralizie a muschilor inervati de acestia.

Virusul poliomielitic face parte din familia Picornaviridae genul Enterovirus, este un virus ARN ce prezinta 3 forme de virus poliomielitic.

Virusul patrunde in organism pe cale digestiva (cel mai frecvent), respiratorie sau vaccinare antipoliomielita (in conditiile injectiilor intramusculare). Virusul se multiplica la poarta de intrare (faringe si intestin, placi Payer, ganglioni limfatici locali) si poate ramane in acest stadiu.

Atunci cand virusul depaseste apararea locala trece in sange, determina viremie, care dureaza cateva zile.

Virusul poate fi neutralizat de catre anticorpii circulanti sau poate trece in SNC.

Invazia SNC este favorizata de catre: imunodepresie, efort fizic, traumatisme, sarcina, sex masculin.

Virusul trece spre SNC prin traversarea BHE sau prin cilindraxoni. Se multiplica in neuronii motori din coarnele anterioare ale maduvei, trunchi cerebral si cortex, determinand pareze, paralizii, dureri in regiunile afectate.

Leziunile se intalnesc in hipotalamus, talamus, nucleii motori cerebrali si substanta reticulata din jur, nucleii vestibulari si cerebel, motoneuronii din coarnele anterioare medulare, dar si in substanta cenusie din imediata apropiere a lor. In aceste zone, celulele nervoase sunt distruse si fagocitate de catre celulele microgliei.

Apare o reactie locala leucocitica in primele zile, urmata de o acumulare perivasculara de monocite ce poate persista mai multe luni.

Primele modificari histopatologice ce apar in coarnele anterioare sunt de cromatoliza centrala a neuronilor, insotita de reactie inflamatorie.

Gradul de paralizie si atrofie se coreleaza cu numarul neuronilor distrusi. Poate aparea un sindrom de iritatie meningeala (rigiditatea cefei si durere la nivelul cefei si a spatelui), probabil dat de un exsudat inflamator in meningele din jur si de leziunile minore din ganglionul radacinii posterioare si a coarnelor dorsale.

Aceste leziuni sunt responsabile si de durerile musculare si paresteziile din membrele paralizate.

Anomaliile functiei autonome sunt date de leziunile din calea autonoma din substanta reticulata cerebrala si din coarnele laterale ale maduvei spinarii.

In majoritatea cazurilor infectiile sunt inaparente (95%), rar se manifesta prin cateva semne generale, exceptional apare meningita limfocitara sau poliomielita paralizanta.

Incidenta a scazut in ultimii ani datorita introducerii vaccinarii.

Incubatia este in medie de 10-14 zile, iar evolutia bolii este in 2 stadii: boala minora si boala majora, intercalate de o perioada de latenta.

Boala minora dureaza 1-5 zile, incepe cu viremia si se caracterizeaza prin:
- febra,
- cefalee,
- catar digestiv: anorexie, disfagie, greturi, varsaturi.

Uneori boala se poate opri in acest stadiu.

Perioada de latenta este de  2-4 zile asimptomatic.

Boala majora dureaza 7-14 zile si evolueaza bifazic:

Faza preparalitica,  se caracterizeaza prin febra (38-40), hiperestezie cutanata, sdr.meningeal, hipotonie musculara, pareza musculaturii cefei si a abdomenului.ROT initial exagerate, ulterior scad. Alte semne neurologice precoce: iritabilitate, labilitate emotionala, neliniste. LCR clar cu 10-200 elemente/mm3 si usoara hiperalbuminorahie (disociatie cito-albuminoasa).

Faza paralitica: paralizii flasce, hipotone, asimetrice, cu ROT abolite.LCR: pleiocitoza minima cu albuminorahie crescuta (disociatie albumino-citologica).Injectii intramusculare in timpul perioadei asimptomatice favorizeaza paralizia membrului injectat.Pot aparea fasciculatii.

In cadrul fazei paralitice se descriu mai multe forme:

Forma spinala (lombara, toracica sau cervicala): sunt afectati motoneuronii din coarnele anterioare medulare.Se pot intalni modificari de tip inflamator, dilatatii vasculare, edem, infiltratie limfocitara.

Clinic pot aparea: paralizia gatului, paralizia membrelor: monoplegie, hemiplegie, paraplegie; paralizia trunchiului, paralizia muschilor intercostali si a diafragmului.

Forma bulbara: sunt afectati neuronii motori anteriori (III, IV, V, VI, VII, VIII) determinand paralizia musculaturii externe faciale si oculare, neuronii motori posteriori (IX, X, XII) cu tulburari de deglutitie si respiratorii, leziuni ale centrului respirator, leziuni ale centrului circulator (HTA urmata de hipotensiune arteriala si colaps circulator)

Forma encefalitica: afectare difuza cerebrala (inclusiv a hipotalamusului si a substantei reticulate a trunchiului cerebral) sau cerebeloasa

Forme mixte: spinobulbara, bulboencefalica, encefalomielitica.

Forme atipice: forma ascendenta (sdr.Landry), tetraplegie spastica, ataxie cerebeloasa, mielita transversa.

Perioada de recuperare cu remisiunea paraliziilor, dureaza saptamani-luni.10% vor dezvolta sechele: atrofii musculare, deformatii, scurtari, cifoza, lordoze, oprirea in dezvoltare a scheletului la copil, paralizii definitive.

Poliomielita acuta poate aduce complicatii variate, afectand diferite sisteme ale organismului:

Respiratorii:
Edem pulmonar acut
Pneumonii
Insuficienta respiratorie

Cardio-vasculare:
Miocardita
Hipertensiune arteriala (HTA)
Aritmii

Gastro-intestinale:
Ileus paralitic
Atonie gastrica
Renale si Psihice:

Tulburari renale:
Tulburari psihice
Escare

Poliomielita poate fi diagnosticata prin multiple modalitati:

Epidemiologic:Analiza istoricului pacientului si a expunerii la factori de risc.
Clinic: Identificarea paraliziilor flasce si asimetrice, asociate cu febra bifazica.
Laborator:
Analize de LCR pentru a detecta cele doua tipuri de disociere.
Izolarea virusului din sange, LCR, secretii nazo-faringiene (in primele 10 zile) sau din materii fecale (primele 3 saptamani).
Reactii serologice: Reactia de fixare a complementului, Reactia de neutralizare.

Pentru a exclude alte afectiuni, diagnosticul diferential trebuie sa aiba in vedere:

In Faza Bolii Minore:

Gripa
Alte enteroviroze
Enterocolita
Reumatism articular acut
In Faza Paralitica:

Mielite postinfectioase
Hemoragii cerebrale
Tumori cerebrale
Sindromul Guillain-Barré

Formele neparalitice prezinta vindecare completa.

Formele paralitice au o evolutie favorabila in 50% din cazuri.

Formele bulbare prezinta un grad de letalitate intre 15-30%.

Schema terapeutica in acest caz include:

- Evitarea efortului fizic intens si a injectiilor intramusculare.

- Monitorizarea functiei respiratorii, circulatorii si a deglutitiei in stadiul acut.

- Internare in sectiile ATI daca este necesar.

- Miscari pasive pentru prevenirea deformarilor si anchilozelor.

Vaccinarea cu vaccin antipoliomielitic, fie cu virus viu atenuat, fie inactiv, reprezinta o masura eficienta de preventie a bolii.

Prin abordarea corecta si tratamentul prompt, impactul poliomielitei poate fi redus semnificativ. Profilaxia ramane esentiala in protejarea comunitatilor de aceasta boala

Sindromul post-polio ramane invaluit in mister, iar fiziopatologia sa nu este inca pe deplin inteleasa. Se contempleaza procese imunologice, persistenta virala, reimplicarea celulelor initial afectate sau chiar o miopatie asociata.

Manifestari Clinice

La distanta de decenii dupa poliomielita acuta, sindromul se dezvaluie prin aparitia lenta si progresiva a paraparezelor si atrofiilor musculare, afectand initial zonele compromis in timpul bolii polio.

Diagnostic Suplimentar

Examinarile electromiografice ofera indicii importante, precumactivitate spontana patologica, traseu neurogen si, eventual, confirmarea potentialelor gigant.

Diagnostic Diferential

In diagnosticul diferential al sindromului post-polio, trebuie luate in considerare boli degenerative ale cornului anterior si afectiuni musculare inflamatorii.

De remarcat ca, pana in prezent, nu exista nicio terapie cu eficacitate dovedita pentru acest sindrom enigmatic.

Evolutie 

Desi progresia sindromului post-polio poate fi limitata si de cele mai multe ori nepericuloasa, investigatiile continue sunt esentiale pentru a intelege mai bine aceasta entitate medicala complexa si a oferi ingrijire optima pacientilor afectati.

Sindromul post-polio ramane o provocare medicala, iar cercetarile in curs au potentialul de a dezvalui noi aspecte ale acestui fenomen, pregatind terenul pentru strategii terapeutice inovatoare si abordari personalizate in gestionarea sa.

Poliomielita anterioara acuta reprezinta o maladie virala acuta care distruge neuronii motori din coarnele anteriore medulare si din trunchiul cerebral determinand o paralizie a muschilor. Poliomielita poate aduce complicatii variate, afectand diferite sisteme ale organismului.

Vaccinarea cu vaccin antipoliomielitic, fie cu virus viu atenuat, fie inactiv, reprezinta o masura eficienta de preventie a bolii.

Prin abordarea corecta si tratamentul prompt, impactul poliomielitei poate fi redus semnificativ.

Bibliografie:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/post-polio-syndrome/symptoms-causes/syc-20355669

https://www.physio-pedia.com/Poliomyelitis