Anchiloglosia - Limba fixata

Limba fixata (anchiloglosia) este o malformatie congenitala in care tesutul care ataseaza limba de planseul cavitatii bucale (frenul lingual) este anormal de scurt. Miscarile limbii pot fi limitate, in functie de gradul atasarii (sudarii).

Anchiloglosia este o malformatie congenitala mostenita. De obicei si mama, tatal sau alta ruda apropiata prezinta afectiunea.
Cel mai adesea copiii cu limba fixata nu prezinta asociate alte malformatii. Cu toate acestea anchiloglosia apare mai frecvent la copiii nascuti din mame care au consumat cocaina in exces in timpul sarcinii si la alti copii care prezinta si alte afectiuni congenitale care afecteaza gura si fata, ca de exemplu palatoschizis (despicatura palatina), boala cu transmitere X-linkata.

Unii medici apreciaza ca limba fixata nu da simptome. Altii sustin ca poate determina alimentatie dificila, tulburari de vorbire si probleme de ordin personal sau social, cauzate de miscarile limitate ale limbii.

Simptome la nou-nascuti

Alimentarea la san a nou-nascutilor poate intampina:
- dificultate de prindere a sanului si dificultati de supt, care determina dureri la nivelul mameloanelor (sfarcurilor)
- crestere redusa in greutate, deoarece copilul oboseste si se opreste in timpul suptului inainte sa fie satul.
In timpul alaptarii copilul trebuie sa-si folosesca limba pentru a extrage laptele de la nivelul glandei mamare, la nivelul mamelonului. Alimentarea cu tetina a copiilor cu anchiloglosie nu intampina probleme deoarece in general este mai usor de extras laptele prin tetina.
Odata cu alimentia solida, copilul cu limba fixata in mod obisnuit nu mai prezinta probleme in alimentare.

Simptome la copii

Copiii cu atasare partiala a limbii de planseul cavitatii bucale pot sa nu aiba probleme. Frenul lingual se poate intinde (alungi) pe masura ce copilul creste sau copilul se adapteaza foarte bine cu miscarile limitate ale limbii.
Unii copii cu limba fixata dezvolta tulburari de vorbire. Ei pot intampina dificultate in articularea sunetelor care necesita ridicarea limbii ca si t, d, z, th, n si l. Pentru a articula aceste sunete, copilul poate tine gura intredeschisa si sa schimbe pozitia limbii.
Se observa la copiii cu anchiloglosie:
- un spatiu intre incisivii inferiori, printre care frenul lingual protruzeaza in timpul vorbirii
- imposibilitatea de a linge buzele, de a linge un cornet de inghetata sau folosirii limbii pentru a indeparta mancarea de pe dinti
- senzatii de disconfort sau taieturi sub limba
- limba crestata sau sub forma de inima in timpul protruziei
- dificultate in a canta la instrumente de suflat.
Copilul se poate simti stanjenit sau ridiculizat de alti copii datorita afectiunii sale.

Simptome la adulti

Limba fixata este rar intalnita la adulti si in general nu cauzeaza probleme.
Totusi adultii cu limba fixata pot:
- sa nu fie capabili sa protruzioneze limba peste incisivii inferiori
- dificultate in purtarea danturii false datoriita slabei ajustari (montari).

Diagnosticul anchiloglosiei este in mod obisnuit bazat pe examenul obiectiv si pe orice simptom prezentat de copil.

Investigatii la nou-nascuti

Pentru a verifica anchiloglosia, medicul specialist va putea efectua urmatoarele:
- va ridica limba copilului si va examina tesutul care ataseaza (fixeaza) limba de planseul cavitatii bucale (frenul lingual); frenul lingual poate fi subtire sau gros si se poate extinde pana la varful limbii
- masurarea fortei suptului, prin introducerea degetului in gura copilului si aprecierea tariei cu care copilul apuca degetul
- cantarirea copilului si determinarea daca greutatea este mai mica decat cea prevazuta
- observarea daca mameloanele (sfarcurile) sunt dureroase (inflamate)
- supravegerea alaptatului, pentru a observa cat de bine apuca copilul sanul si cat de eficient suge.

Investigatii la copiii mari si la adulti

Pentru diagnosticarea limbii fixate la copiii mari si la adulti, medicul specialist examineaza cavitatea bucala pentru a observa:
- limitarea miscarilor limbii; medicul poate masura protruzia limbii peste incisivii inferiori; aceasta masurare poate fi folosita ca si comparatie dupa interventia chirurgicala; specialistul urmareste dificultatea de ridicare a limbii spre dintii de sus si spre buza superioara si limitarea miscarii limbii dintr-o parte in alta
- spatiul anormal dintre incisivii inferiori: spatiul poate fi produs prin frecarea frenului lingual in timpul protruziei limbii
- o limba crestata sau sub forma de inima cand aceasta protruzioneaza; limba se poate rula sau ondula cand persoana incearca s-o extinda.

Alte investigatii

Daca nou-nascutul prezinta dificultate la alaptat de la inceput, evaluarea de catre un specialist (consultant) in lactatie poate fi necesara. Acesta poate fi capabil sa arate cum trebuie asistat copilul la apucatul sanului si la supt, in mod eficace.
In cazul in care copilul prezinta tulburari de vorbire, evaluarea de catre un logoped (specialist in vorbire) poate fi ceruta. Logopedul poate exclude alte afectiuni care pot cauza dizartrie (dificultate in articularea sunetelor).

Tratament - Generalitati

Multi copii cu limba fixata nu necesita tratament deoarece tesutul de sub limba (frenul lingual) se intinde pe masura ce copilul creste si se adapteaza miscarilor restrictive ale limbii. Totusi, unii copii cu anchiloglosie au nevoie de tratament chirurgical pentru a exciza tesutul.
Daca un copil a fost diagnosticat cu anchiloglosie, se poate opta pentru expectativa vigilenta daca frenul lingual se intinde sau daca acesta se acomodeaza cu limitarea miscarilor limbii.
Se poate:
- apela la un consultant in lactatie daca apar probleme la alaptat; acesta poate invata mama, cum sa ajute copilul sa apuce sanul si sa suga efectiv
- colabora cu un logoped daca copilul prezinta dificultate la articularea sunetelor urmatoare: t, d, z, s, th, n si l. Logopedul poate invata copilul sa pronunte aceste sunete mai clar, dar acesta nu va putea corecta defectul organic.

Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical este indicat daca anchiloglosia produce:
- importante tulburari de apucat si supt in timpul alaptarii
- dificultate in articularea consoanelor: t, d, z, s, th, n si l pe masura ce copilul invata sa vorbeasca
- probleme personale sau sociale, ca de exemplu ridiculizarea copilului de varsta scolara de catre alti copii sau dificultatea adultului de a purta dantura falsa.
Doua tipuri de procedee chirurgicale pot fi realizate in cazul limbii sudate.
Procedeele chirurgicale sunt:
- o procedura simpla (frenotomia) pentru relaxarea frenului lingual: frenotomia poate fi facuta fara anestezie sau cu anestezie locala; aceasta este procedura de electie pentru copiii cu anchiloglosie
- pentru o relaxare completa si pentru refacerea frenului lingual se recurge la frenuloplastie: frenuloplastia necesita anestezie locala sau generala; acest procedeu este recomandat la copiii mai mari de 1-2 ani.

De retinut!

Varsta optima a copilului la care se recomanda efectuarea interventiei chirurgicale este controversata:
- anumiti medici considera ca procedura chirurgicala trebuie facuta inaintea aparitiei tulburarilor de vorbire
- altii sustin ca actul chirurgical trebuie intarziat pana copilul implineste 4 ani si efectuat numai in cazul in care copilul intampina dificulate la vorbit. Totusi, amanarea realizarii interventiei chirurgicale, poate determina ca acel copil sa aiba nevoie de ajutorul unui logoped dupa operatie, pentru a corecta orice tulburare de vorbire.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Tratamentul ambulator poate fi singurul necesar in cazul copilului cu anchiloglosie. Tesutul de sub limba (frenul lingual) se poate intinde singur sau copilul se adapteaza cu miscarile restrictive ale limbii.

Tratamentul tulburarilor de alaptat

Cand se alapteaza nou-nascutul este recomandat sa se apeleze la un specialist in lactatie care va arata cum se ajuta copilul sa apuce si sa suga eficient. De asemenea, trebuie sa se asigure ca nou-nascutul primeste suficient lapte si ca el creste in limite normale.
Daca mameloanele (sfarcurile) sunt inflamate (dureroase) sau sensibile:
- aplicarea unei comprese reci pe mamelon, inainte de alaptare sau administarea unei cantitati mici de acetaminofenona, cu 30 minute inainte de alaptarea nou-nascutului
- inceperea alaptarii cu mamelonul care este mai putin inflamat pentru primele minute, apoi schimbarea cu celalalt; primul supt este cel mai activ
- schimbarea pozitiei copilului la fiecare supt; aceasta determina reducerea presiunii din cavitatea bucala pe aceiasi parte cu sanul.

Tratamentul tulburarilor de vorbire

In cazul in care copilul prezinta dizartrie, se consulta medicul daca este recomandata evaluarea de catre un logoped. Daca dizartria este considerata a fi cauzata de catre anchiloglosie, se poate lua in calcul interventia chirurgicala pentru relaxarea limbii. Unii medici sustin ca tratamentul chirurgical sa nu fie instituit inainte de varsta de 4 ani. Altii recomanda interventia chirurgicala precoce, pentru a preveni tulburarile de vorbire si posibila necesitate a consultarii logopedului dupa interventie.

Tratamentul postoperator

In cazul in care se efectueaza o simpla coborare a frenului lingual (frenotomie), se poate observa o usoara sangerare dupa cura chirurgicala. Se poate administra acetaminofenona copilului pentru a inlatura orice disconfort.
Cand copilul este supus frenuloplastiei, acesta va prezenta plasturi dedesubtul limbii. Postoperator, copilul este instruit sa efectueze zilnic diferite exercitii cu limba, timp de 4 pana la 6 saptamani. Acestea vor ajuta la imbunatatirea mobilitatii limbii si la evitarea cicatrizarii.