Vasculita leucocitoclastica

Vasculita leucocitoclastica este un termen utilizat pentru a descrie vasculita vaselor mici de sange. Conditia are mai multe cauze, dar acestea nu sunt identificate la peste 50% dintre bolnavii de vasculita leucocitoclastica.

Vasculita leucocitoclastica poate fi localizata atat la nivelul pielii, cat si al unor organe. Tesuturile si organele cel mai frecvent afectate de vasculita leucocitoclastica includ articulatiile, tractul gastro-intestinal si rinichii. Prognosticul este favorabil in cazul in care nu sunt lezate organele interne.

Vasculita leucocitoclastica poate fi acuta sau cronica.

Printre factorii de risc ce pot contribui la aparitia vasculitei leucocitoclastice se numara:

- Rasa. Conform statisticilor, rasa ariana tinde sa fie mai frecvent afectata de aceasta conditie.

- Sexul. Cu toate ca unele studii arata ca femeile sunt mai predispuse la acesta afectiune, vasculita leucocitoclastica poate fi prezenta si la barbati, in proportii aproximativ egale.

- Varsta. Vasculita leucocitoclastica se poate dezvolta la orice varsta, iar la copii aceasta este numita purpura Henoch-Schonlein.

La aproximativ o treime, pana la o jumatate dintre bolnavii de vasculita leucocitoclastica, cauzele sunt idiopatice, iar la restul, cauzele pot fi identificate in urma investigatiilor, istoricului medical personal si consultului medical.

- Medicamente. Printre medicamentele care pot cauza vasculita leucocitoclastica se numara antibioticele, in special beta-lactamicele, antiinflamatoarele nesteroidiene si diureticele. Chiar si asa, aproape orice medicament se poate numara printre cauzele vasculitei leucocitoclastice. Unele tipuri de proteine, cum ar fi streptokinaza, cele gasite in vaccinuri, precum si cele folosite in terapia cu anticorpi monoclonali pot fi asociate cu vasculita leucocitoclastica.

- Infectii. Diverse infectii pot sta la baza dezvoltarii conditiei. Printre acestea se numara:

• infectii ale tractului respirator - in special cu streptococi beta-hemolitici si hepatitele virale
• infectia cu HIV
• endocartita bacteriana.

- Boli intestinale. Boala inflamatorie intestinala, colita ulcerativa si boala Crohn pot fi cauze care ar putea sta la baza dezvoltarii vasculitei leucocitoclastice.

- Tumori. Tumorile maligne insumeaza mai putin de 1% dintre factorii declansatori ai vasculitei leucocitoclastice. Cu toate ca bolile limfoproliferative sunt mai frecvente, in special leucemia cu celule paroase, acestea nu reprezinta prea multe din cazurile de vasculita leucocitoclastica. Chiar si asa, orice tip de tumora, indiferent de locul acesteia, dar si tratamentul pentru eliminarea tumorilor, ar putea fi cauze ale aparitiei vasculitei leucocitoclastice.

Alte posibile cauze ale vasculitei leucocitoclastice includ:

• hepatita C
• bolile de colagen vasculare
• artrita reumatoida
• sindromul Sjogren
• lupusul eritematos
• unele alimente sau aditivii alimentari.

Pielea este in principal cea mai afectata de vasculita leucocitoclastica, in special la nivelul membrelor inferioare. Vasculita leucocitoclastica cauzeaza decolorarea pielii afectate (purpura). Aceste pete mici rosiatice sau violet (cauzate de sangerari sub piele) sunt situate, de obicei, deasupra nivelului pielii. Acestea pot fi dureroase si pot da senzatia de mancarime, desi la unii bolnavi purpura nu provoaca niciun fel de disconfort.

Leziunile pielii pot ramane de mici dimensiuni sau se pot mari, combinandu-se si formand pete mari si uneori, rani deschise. In unele cazuri, purpura impiedica fluxul normal de sange la nivelul pielii, cauzand necroza (moartea tesutului).

Semnele si simptomele de vasculita nu sunt intotdeauna evidente. Acestea pot fi vagi, generale si non-specifice. Acest lucru este rezultatul complexitatii si variabilitatii diferitelor tipuri de boli vasculitice. De asemenea, este important sa se inteleaga cat mai bine termenul general de vasculita, care este o afectiune rara, comparativ cu alte conditii comune care pot provoca semne si simptome similare.

Vasculita leucocitoclastica poate sa apara si la organele sau tesuturile interne. Conditia poate afecta anumite organe, de obicei rinichii, dar si portiuni ale tractului gastro-intestinal, inima, plamanii sau sistemul nervos. Tesuturile interne cel mai frecvent afectate de vasculita leucocitoclastica sunt articulatiile. Inflamatia vaselor de sange devine o preocupare atunci cand sunt afectate organele interne, deoarece conditia poate fi fatala.

Diagnosticul de vasculita nu este usor de pus, din cauza suprapunerii semnificative a semnelor si simptomelor bolii cu cele ale altor conditii mult mai comune. Un istoric medical atent si examenul fizic complet sunt pasii initiali in cazul in care este suspectata vasculita. Alte metode de diagnosticare ar putea include:

• teste amanuntite de sange
• sumar de urina
• scanarea cu raze X
• biopsia unui organ - in cazul in care este suspectat faptul ca un organ este afectat de vasculita. Aceasta metoda este esentiala pentru o diagnosticare corecta a vasculitei. In anumite cazuri, se va face si biopsia creierului daca medicul suspicioneaza prezenta vasculitei cerebrale.
• angiograma - aceasta este realizata pentru a se evalua aspectul fizic al vaselor de sange. Testul poate fi extrem de util in cazul in care vasculita implica vasele mari de sange.
• examinarea ochilor - la fel ca si in cazul altor tipuri de vasculita, precum vasculita retiniana, vasculita leucocitoclastica poate fi diagnosticata in urma examinarii ochilor.

In cazul in care vasculita este provocata de o conditie medicala primara, aceasta va trebui sa fie abordata si tratata corespunzator. De exemplu, tratarea infectiei asociate cu hepatita sau lupusul eritematos poate fi primul pas in tratarea vasculitei leucocitoclastice.

Bolile cronice care implica pielea ar trebui sa fie tratate prin modalitati nontoxice ori de cate ori este posibil, evitandu-se utilizarea de corticosteroizi sistemici si imunosupresoare.

Persoanele care sufera in mod evident de o alergie, ar trebui sa inlature imediat contactul cu alergenul.

Alte medicamente imunologice pot fi, de asemenea, utilizate in tratarea vasculitei. Printre acestea se numara: ciclofosfamida, azatioprina sau metotrexatul.