Bolile de colagen vasculare

Bolile de colagen vasculare (colagenozele), denumite si boli ale tesutului conjunctiv sau boli autoimune acopera o gama larga de tulburari in care imunitatea naturala a organismului sau sistemul de autoprotectie ataca, in mod gresit, propriile tesuturi. In cazul unora dintre aceste boli, leziunile sunt limitate la anumite organe interne, in timp ce al altora este afectat intreg organismul.

Tesutul conjunctiv este foarte important pentru corpul uman si este responsabil pentru formarea structurii unora dintre partile acestuia (acesta este cel care acopera intreg corpul uman intocmai ca o carcasa). Tesutul conjunctiv este alcatuit din doua proteine: colagenul si elastina. Colagenul este proteina care este responsabila de mentinerea umiditatii, elasticitatii si flexibilitatii pielii. Elastina confera elasticitate si fermitate pielii si ligamentelor.

Anumite afectiuni imunitare afecteaza modul de actiune al tesuturilor conjunctive ca si productia de colagen si elastina. Bolile de colagen vasculare reprezinta un termen generic care acopera o gama larga de afectiuni ale tesutului conjunctiv. Denumirea de boala de colagen vasculara este improprie, deoarece aceasta afecteaza si alte structuri, altele decat cele vasculare si alte molecule decat cele de colagen.

Atunci cand sistemul imunitar functioneaza normal, antigenele (corpurile straine cum ar fi virusurile si bacteriile) sunt recunoscute de acesta ca fiind diferite de tesuturile normale ale organismului. Atunci cand un antigen patrunde in circuitul sanguin, se declanseaza producerea de anticorpi care ataca substanta straina.

Limfocitele si leucocitele sunt celule sanguine responsabile cu crearea acestor anticorpi. Leucocitele includ doua subtipuri (celulele tip T si celulele tip B) care au capacitatea unica de a recunoaste invadatorii straini si sa alerteze sistemul imunitar pentru a-i distruge. Procesul este extrem de specializat: limfocite diferite recunosc antigenele specifice si produc anticorpi numai impotriva acelor antigene.

In cazul bolilor de colagen vasculare sistemul imunitar functioneaza deficitar. In loc sa raspunda la antigenele straine, organismul produce anticorpi impotriva antigenelor proprii si a proteinelor normale. Cercetatorii inca nu au putut descoperi ce anume declanseaza acest proces.
- Inflamatia este reactia corpului la iritatii, infectii sau orice prejudiciu care implica de multe ori roseata, durere, sau caldura.
- acizii nucleici sunt structuri celulare care transfera informatia genetica: ADN (acid dezoxiribonucleic) transfera informatiile la ARN (acid ribonucleic), ceea ce declanseaza productia de proteine din organism.

Bolnavii care sufera de lupus eritematos sistemic dezvolta anticorpi impotriva propriilor lor acizi nucleici si structuri celulare (inclusiv a celor ale inimii, articulatiilor si rinichilor). Ca urmare a unui defect de interactiune dintre limfocitele B si celulele T, celulele nu reusesc sa identifice o proteina ca de obicei, aceasta fiind interpretata in mod gresit ca fiind un antigen strain iar apoi are loc producerea autoanticorpilor numiti anticorpi antinucleari.

Acesti anticorpi antinucleari ataca nucleul si ADN-UL (materialul genetic) din celulele sanatoase (iar rezultatul este formarea complexelor imune). Atunci cand anticorpii antinucleari se acumuleaza in rinichi, vase de sange, articulatii dar si in alte locuri, pot provoca inflamatii si leziuni tisulare.

In cazul artritei reumatoide, procesul autoimun debuteaza la nivelul tesutului conjunctiv si al membranelor moi care inconjoara articulatiile si terminatiile oaselor. Colagenul contribuie la flexibilitatea articulatiilor si reprezinta 30% din totalul de proteine al organsimului. Poliartrita reumatoida se declanseaza atunci cand celulele T ale organismului interpreteaza celulele de colagen ca fiind antigene straine si celulele b produc anticorpi pentru a lupta cu acestea.

Leucocitele produc citokine - proteine de mici dimensiuni care sunt esentiale in procesele de vindecare din organism - dar care provoaca leziuni grave, daca sunt produse in cantitati mari. Astfel, rezulta inflamatia si afectarea articulatiilor (care se pot solda inclusiv cu deformarea articulatiilor).

Cercetatorii studiaza si in prezent cauzele declansarii bolilor autoimune. Unele dintre aceste boli au componente genetice si pot fi transmise de la parinti la copii. Factorii de mediu pot provoca manifestarea acestor afectiuni. Oboseala, stresul si nivelurile ridicate de anticorpi pot favoriza aparitia bolilor autoimune.

Unii specialisti considera ca inclusiv razele ultraviolete ale soarelui ar putea fi una dintre posibilele cauze ale bolilor de colagen vasculare. Aceste afectiuni nu sunt contagioase si nu pot fi transmise de la o persoana la alta.

Simptomele difera in functie de boala, dar acestea includ de multe ori dureri articulare, febra, eruptii cutanate, infectii recurente, oboseala, ulceratii bucale, gura si ochi uscati, caderea parului, dificultati la inghitire, glande inflamate sau sensibilitate la nivelul mainilor si picioarelor la temperaturi scazute. Alaturi de lupusul eritematos sistemic si artrita reumatoita, colagenozele mai includ:
- sclerodermia - este o forma de scleroza sistemica si progresiva care determina ingrosarea pielii si formarea de tesut fibros la nivelul organelor interne, a tractului digestiv, rinichilor, inimii si plamanilor.
- sindromul Sjogren - simptomele caracteristice sunt uscaciunea gurii si a ochilor.
- polimiozita si dermatomiozita - sunt tulburari inflamatorii musculare care pot afecta pielea, inima si plamanii.
- boli mixte ale tesutului conjunctiv - combina caracteristicile mai multor boli cum ar fi lupusul, sclerodermia si polimiozita.
- poliarterita nodoasa - aceasta tulburare poate afecta arterele mici si mijlocii din aproape orice organ, inclusiv rinichi, inima si intestine.

Diagnosticul bolilor autoimune se stabileste pe baza istoricului medical complet si a unui examen fizic. O serie de teste de laborator pot fi utilizate pentru depistarea bolilor vasculare de colagen. Cu ajutorul analizelor de sange se va verifica nivelul de autoanticorpi.

Alte teste includ: factorul reumatoid, sumarul de urina, hemoleucograma, testele hepatice si renale, dar si rata de sedimentare care va oferi indicatori nespecifici ai inflamatiei. Medicul poate solicita realizarea unei radiografii toracice dar si a altor teste specifice pentru evaluarea functiei pulmonare, intrucat bolile de colagen vasculare, pot produce, ocazional, dificultati de respiratie.

In prezent nu exista nici o modalitate prin care sa se vindece bolile autoimune dar unele pot intra in remisie, iar simptomele vor dispare pentru o perioada de timp. Tratamentul depinde de gradul de extindere al bolii. Medicii pot prescrie tratament cu steroizi sau medicamente antiinflamatorii pentru diminuarea disconfortului cauzat de boala. In cazurile avansate, pot fi recomandate medicamente imunosupresoare care pot reduce supra-reactia sistemului imunitar.

Aceste boli grave necesita, de multe ori, modificarea activitatilor de zi cu zi. Persoanele cu artrita reumatoida manifesta rigiditate, mai ales in primele ore ale diminetii, iar apoi simptomul se amelioreaza cu ajutorul a diverse tipuri de terapii. Se vor evita anumite alimente dar si stresul fizic, emotional care se pare ca actioneaza in sensul accentuarii manifestarilor in cazul unora dintre bolnavi.