Tipuri de hemiplegie si tratamentul acestora

Hemiplegia reprezinta paralizia musculaturii unei jumatati a corpului. Aceasta este o perturbare tonico-motorie care este consecutiva unei leziuni care poate avea diferite localizari.

Prin hemiplegie se intelege pierderea motilitatii voluntare asociata cu deteriorarea tonusului muscular pe o parte a corpului.

In functie de localizarea leziunii cauzatoare de hemiplegie putem aprecia gravitatea simptomatologiei si a deficitului functional aparut.

Leziunea cerebrala nu are efecte numai asupra mobilitatii si posturii, ci pot exista modificari si asupra vorbitului, vazului, memoriei, tulburari de afectivitate si de comportament.

Particularitatea fiecarui caz este data de localizarea leziunii si tipul de producere al acesteia.

In functie de localizarea leziunii declansatoare a problemei care duce la aparitia hemiplegiei, se pot imparti in:
• Hemiplegii de origine corticala
• Hemiplegii de origine capsulara
• Hemiplegii de trunchi cerebral
• Hemiplegii medulare

De cele mai multe ori, aparitia hemiplegiei este de o cauza vasculara, determinata de un hematom sau o hemoragie difuza la nivel cerebral.

Cauza hemiplegiei poate fi si de origine ischemica, cand sunt interesate arterele cerebrale. De asemenea, ele mai pot aparea posttraumatic, prin diverse mecanisme de producere si, mult mai rar, pot fi de etiologie congenitala.

Circulatia anterioara a creierului este realizata de arterele carotide interne care se vor ramifica in artera cerebrala mijlocie si artera cerebrala anterioara. De retinut, ca acestea pot fi afectate la diverse niveluri, existand astfel mai multe tipuri de tulburari ce pot aparea.

Accidentul vascular cerebral care are loc la nivelul ramurilor arterei cerebrale mijlocii sunt printre cele mai frecvente. Aceasta artera are o distributie anatomica care acopera o zona foarte mare a cortexului cerebral.

In ceea ce priveste hemiplegia prin accident vascular cerebral ischemic, atunci cand este interesata artera cerebrala mijlocie, tabloul clinic se caracterizeaza prin afectarea membrului superior, inferior si jumatatea inferioara a fetei si limbii.

Cand tulburarea are loc la nivelul arterei cerebrale anterioare, hemiplegia se caracterizeaza predominant prin afectarea umarului si a labei piciorului, mai putin a antebratului, mainii si fetei. Totodata, poate aparea afazia de expresie si apraxia membrului neparalizat, adica membrul nu poate fi miscat la comenzile verbale deoarece poate exista o afectare a conexiunilor neurologicei de la niveul ariei limbajului.

Diagnosticul de hemiplegie este pus de catre un medic, in principal de catre un medic neurolog.

Examinarile paraclinice care vin in sustinerea diagnosticului sunt tomografia computerizata (CT) sau imagistica prin rezonanta magnetica (RMN cerebral). Prin intermediul acestora se poate vizualiza locul si dimensiunea leziunii cauzatoare de hemiplegie.

RMN-ul este o metoda de examinare mai sensibila ca CT-ul in ceea ce priveste prezentarea modificarilor aparute in urma unui accident vascular cerebral, in special in primele 48 de ore de la producerea acestuia.

Edemul poate aparea in zona de infarct cerebral in primele ore de la debutul accidentului vascular si se observa cel mai bine in secvente ponderate T2.

Alte analize de laborator ce pot fi cerute suplimentar ar fi profilul lipidic cu interesarea in special asupra nivelului colesterolului total. In cazul in care pacietul care a suferit un accident vascular cerebral este tanar, se pot cere analize pentru evaluarea unor boli precum trombofilia. Aceasta poate fi ereditara sau dobandita.

Hemiplegia este o afectiune imprevizibila. Ea poate fi de forma grava cand mobilitatea voluntara nu este posibila, fiind saraca. In cazul acestor pacienti nu este posibila miscarea voluntara la nivelul extremitatilor distale. Exista si posibilitatea de reinstalare precoce a mobilitatii intregului corp la scurt timp de la debutul hemiplegiei.

De asemenea, cel mai frecvent se intalneste in practica medicala o imbunatatire asupra controlului voluntar al mobilitatii in decurs de aproximativ 2 ani de zile, timp in care pacientul urmeaza un program de reabilitare si reeducare neuromotorie constant.

Alte complicatii frecvente sunt pierderea sensibilitatii senzitive, alterarea limbajului si a comunicarii, deficite vizuale, deficite de memorie, tulburarea capacitatii de a realiza o miscare la un indemn, disfagia, incontinenta urinara si fecala.

La instalarea hemiplegiei, extremitatile devin flasce, iar aceasta perioada poate dura si cateva saptamani. Se considera ca prognosticul este unul negativ daca perioada flasca dureaza mai multe saptamani.

Ulterior, progresiv se instaleaza hipertonia, cresterea tonusul muscular si starea de spasticitate. Mana si piciorul adopta o pozitie caracteristica. De obicei, membrul superior ia o pozitie vicioasa si se fixeaza in pronoflexie, iar membrul inferior in supinoextensie. Este afectata extensia degetelor, chiar cu pierderea miscarilor fine ale mainii in general.

La originea unui accident vascular cerebral poate sta si o cauza autoimuna, metabolica sau infectioasa.

Astfel, ca masuri de preventie trebuie urmarita o dieta echilibrata, bogata in vitamine si antioxidanti cu mentinerea unei greutati corporale in limite normale.

De asemenea, daca exista patologii precum: diabet zaharat tip 2, hipertensiune arteriala, diferite boli endocrine, acestea trebuie tinute sub control si monitorizate de un medic specialist in vederea stabilizarii.

In cazul infectiilor precum infectia de tip herpetic sau infectii la nivelul sferei ORL sau oftlamologice, pot fi de o gravitate insemnata daca are loc raspandirea lor la nivelul creierului. Este importanta tratarea infectiei asociate pentru reduce riscul de a se produce un accident vascular finalizat prin hemiplegie.

Exista mai multe obiective propuse atunci cand se initiaza un tratament de reabilitare medicala.

In cazul pacientului hemiplegic se doreste obtinerea independentei functionale pe cat posibil si imbunatatirea calitatii vietii. Pacientul hemiplegic trebuie sa invete sa duca cea mai buna viata pe care el o poate trai in noile conditii.

Restabilirea functionala a unui pacient hemiplegic depinde de intinderea leziunilor de la nivel cerebral, dar si de prezenta complicatiilor si a comorbiditatilor asociate.

Tratamentul de reabilitare medicala ajuta pacientul hemiplegic sa isi recastige abilitatile necesare pentru activitatile de zi cu zi. Totodata, pacientul este ajutat sa se adapteze la diferitele dificultati care pot aparea.

Echipa de reabilitare este una multidisciplinara si implica un personal calificat cu competente diferite, dar care lucreaza impreuna pentru binele pacientului.

Se considera ca post AVC reabilitarea trebuie sa inceapa cat mai rapid posibil. Printre tehnicile utilizate se numara electroterapia, termoterapia, crioterapia, kinetoterapia, masajul manual, ergoterapia, etc.

In cazul hemiplegiei, mai intai exista o lipsa de putere si un control slab asupra miscarii voluntare. Evolutia afectiunii se caracterizeaza prin cele doua stari specifice si anume flasciditatea considerata specifica stadiului acut si spasticitatea care este specifica stadiului cronic sau sechelar. Fiecare stadiu de evolutie este caracterizat de aspectele sale clinice, si astfel este importanta etapizarea programului de reabilitare.

Mai nou, exista numeroase tipuri de dispozitive medicale menite sa vina in ajutorul pacientiilor pentru a obtine un nivel cat mai ridicat de independenta. Printre acestea enumaram instrumente de hranire, dispozitive pentru toaleta si autoingrijire, dispozitive pentru imbracare si apucare, dar si dispozitive pentru mers si transfer.

Cum spuneam, membrul superior ia o pozitie vicioasa si se fixeaza in pronoflexie, iar membrul inferior in supinoextensie. Astfel, pacientilor cu hemiplegie le pot fi indicate ortezele. De exemplu, pentru a mentine mana hemiplegica intr-o pozitie functionala se poate folosi o orteza. Ortezarea poate ajuta la restabilirea amplitudinilor de miscare.

Printre altele, exista si orteza glezna picior care este indicata pentru imbunatatirea pozitiei labei piciorului si a gleznei, favorizand biomecanica mersului. Aceasta orteza este recomandata in faza de initierea a tratamentului de reabilitare. Orteza AFO este utila in a oferi stabilitate piciorului.

Se considera chiar mult mai adecvata ortezarea inca din perioada flasca pentru a pune membrul in pozitie corecta si a preveni afectarile ulterioare ce apar in faza de spasticitate.

Tratamentul medicamentos variaza in functie de pacient. Ca tratament in spasticitate se utilizeaza miorelaxante care au rolul de a relaxa muschii si de a preveni rigiditatea.

Chemodenervarea prin injectii cu toxina botulina se utilizeaza cu real succes pe muschii afectati de spasticitate si foarte contractati. Astfel, prin injectarea de toxina botulinica in muschii afectati se produce o scadere a spasticitatii.

Este importanta indentificarea corecta a musculaturii afectate. In mod normal durata efectului acestui tratament dureaza aproximativ 2 luni de zile.

Hemiplegia reprezinta paralizia musculaturii unei jumatati a corpului ce survine in urma unei leziuni. In cazul pacientului hemiplegic se doreste obtinerea independentei functionale pe cat posibil si imbunatatirea calitatii vietii. Acest lucru poate fi obtinut prin folosirea dispozitive medicale, precum ortezele. De asemenea, tratamentul de reabilitare medicala ajuta pacientul hemiplegic sa isi recastige abilitatile necesare pentru activitatile de zi cu zi.

Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/23542-hemiplegia
https://www.physio-pedia.com/Hemiplegia
https://www.rommer.com.tr/en/hemiplegia-stroke-rehabilitation/