Ce este mielita transversa si cum putem optimiza sansele de recuperare

Mielita transversa reprezinta o afectiune rara a sistemului nervos central caracterizata prin inflamatia maduvei spinarii la nivelul mai multor neuromere si cuprinde intreaga suprafata de sectiune a maduvei.
Aceasta tulburare poate avea consecinte semnificative asupra functionarii motorii, senzoriale si autonome, afectand calitatea vietii pacientilor.

Mielita transversa se manifesta prin debut brusc sau progresiv al simptomelor, care pot varia in functie de nivelul si severitatea leziunii. Debutul este acut sau subacut prin rahialgii, cu durere in centura, disurie, febra moderata, fenomene ce preced cu cateva ore pana la 1-3 zile instalarea suferintei medulare, care consta intr-o paraplegie sau tetraplegie insotite de tulburari de sensibilitate cu limita, tulburari sfincteriene si trofice.

In perioada de stare aspectul clinic corespunde starii de soc spinal; paraplegia sau tetraplegia sunt insotite de hipotonie musculara, de areflexie osteo-tendinoasa si cutanata, dar cu semn Babinski prezent.

Tulburarile de sensibilitate se manifesta prin anestezie completa, interesand toate modalitatile senzitive si au limita superioara relativ neta.

Tulburarile sfincteriene constau in retentie urinara (uneori cu incontinenta prin prea plin) si de materii fecale.

Tulburarile trofice si vasomotorii sunt reprezentate prin vasoparalizie cu edem si cianoza, flictene si aparitia de escare a caror suprainfectare poate duce la stare septicemica ce agraveaza mult prognosticul acestor bolnavi.

De asemenea, pot aparea si simptome asociate afectarii sistemului nervos autonom, cum ar fi hipotensiunea ortostatica sau disfunctia erectila. Caracterul simetric al simptomelor este un indicator important in stabilirea diagnosticului diferential fata de alte afectiuni ale maduvei spinarii.

Evolutia este in functie de intensitatea leziunii. In caz de sectiune incompleta, dupa starea de soc medular apar fenomene de automatism medular cu regresiunea partiala a tulburarilor motorii si senzitive sublezionale. Se instaleaza reflexe de aparare, hipertonie piramidala, ROT exagerate, Babinski bilateral, apare automatismul vezical, tulburarile vasomotorii si trofice se amelioreaza iar in final se instituie para/tetrapareza spastica.

Daca exista o sectiune totala si definitiva, dupa starea de soc medular se instaleaza oarecare fenomene de automatism medular, reflexe de aparare, ROT reapar, dar motilitatea si sensibilitatea raman compromise permanent, mictiunea este inconstienta si automata. Aceasta stare sfarseste letal prin casexie in 2 ani. Rar simptomele capata caracter ascendent cuprinzand structurile bulbare, cu semne respiratorii si circulatorii grave, cu evolutie spre exitus (paralizie ascendenta Landry).

Forma completa sau clasica: Aceasta forma se caracterizeaza prin aparitia brusca a simptomelor si implica afectarea motorie si/sau senzoriala la nivelul segmentelor transversale ale maduvei spinarii. Pacientii pot prezenta slabiciune musculara, pierderea sensibilitatii, dificultati in coordonarea miscarilor si tulburari ale functiei vezicale si a intestinului.

Forma partiala sau incompleta: In aceasta forma, simptomele sunt limitate la anumite segmente ale maduvei spinarii. De exemplu, afectarea poate fi localizata doar la nivel cervical, toracic sau lombar. Simptomele pot fi mai putin severe si pot afecta doar anumite functii motorii sau senzoriale.

Forma longitudinala extinsa: Aceasta forma implica o leziune extinsa a maduvei spinarii pe o lungime semnificativa. Afectarea longitudinala poate conduce la simptome generalizate si la o gama larga de disfunctii motorii si senzoriale.

Forma recurenta: Unele cazuri de mielita transversa pot prezenta recurente periodice ale simptomelor. Aceasta inseamna ca pacientul poate experimenta mai multe episoade distincte de inflamatie a maduvei spinarii, cu perioade de remisie intre ele. Recurentele pot avea diferite caracteristici si pot afecta segmente diferite ale maduvei spinarii.

Forma asociata cu alte afectiuni: Uneori, mielita transversa poate fi asociata cu alte boli sau afectiuni, cum ar fi scleroza multipla, sindromul neuromielitei optice (NMO) sau afectiuni autoimune. Aceste cazuri pot prezenta caracteristici si complicatii specifice in functie de afectiunea asociata.

Este important de mentionat ca clasificarea mielitei transversa in diferite forme clinice poate varia in functie de studii si criterii utilizate. De aceea, fiecare caz trebuie evaluat individual, iar tratamentul si managementul trebuie adaptate in functie de nevoile si caracteristicile pacientului.

Diagnosticul mielitei transversa implica o combinatie de istoric medical detaliat, examen fizic, imagistica medicala si teste de laborator. Medicul va efectua o evaluare detaliata a simptomelor si a istoricului medical al pacientului. Aceasta poate implica intrebari referitoare la debutul simptomelor, progresia acestora, afectarea functionala si alte conditii medicale preexistente. Examenul fizic poate evidentia semne de slabiciune musculara, tulburari de sensibilitate, modificari ale reflexelor si disfunctii ale vezicii urinare sau intestinului.

Examinarea lichidului cefalorahidian poate oferi informatii suplimentare in procesul de diagnosticare. O analiza a LCR-ului poate evidentia prezenta celulelor inflamatorii si a markerilor inflamatori, cum ar fi nivelurile crescute de proteine si oligoclonale. Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) a coloanei vertebrale este esentiala in identificarea leziunilor inflamatorii in maduva spinarii. Caracteristicile tipice ale mielitei transversa pe IRM includ o zona hiperintensa la nivelul segmentelor transversale afectate si edem perimedian. Este important sa se excluda alte cauze ale simptomelor similare, cum ar fi scleroza multipla, tumori sau infectii.

Tratamentul mielitei transversa implica o abordare multidisciplinara si individualizata, in functie de severitatea si evolutia afectiunii. In general, terapia are ca obiective principale reducerea inflamatiei si a simptomelor, prevenirea complicatiilor si reabilitarea pacientilor. Corticosteroizii sunt adesea utilizati in faza acuta a bolii pentru a reduce inflamatia si a ameliora simptomele. Terapia imunosupresoare poate fi considerata in cazurile de mielita transversa recurenta sau progresiva. Analgezice pot reduce durerea asociata bolii, de asemenea se pot utiliza si medicamente antidepresive sau antispastice.

Reabilitarea este o componenta importanta a managementului mielitei transversa. Programul de reabilitare poate implica terapie fizica, terapie ocupationala, terapie prin exercitii si suport psihologic. Pacientii pot beneficia de asistenta in gestionarea simptomelor neurologice, adaptarea la schimbarile functionale si imbunatatirea mobilitatii.

Mielita transversa este o afectiune rara, dar potential invalidanta, caracterizata prin inflamatia maduvei spinarii la nivelul segmentelor transversale. Diagnosticul timpuriu si tratamentul adecvat sunt cruciale pentru a minimiza complicatiile si pentru a imbunatati prognosticul pacientilor. In ciuda provocarilor asociate cu mielita transversa, abordarea multidisciplinara si interventiile de reabilitare pot contribui la ameliorarea functiei si a calitatii vietii pacientilor afectati de aceasta afectiune debilitanta.

Bibliografie
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/transverse-myelitis/symptoms-causes/syc-20354726
https://www.ninds.nih.gov/health-information/disorders/transverse-myelitis