Semne mai putin cunoscute ale leucemiei

Leucemiile sunt boli neoplazice caracterizate prin inmultirea excesiva a leucocitelor urmata de descarcarea lor in sangele periferic si infiltrarea lor in diferite tesuturi.

In functie de diferentierea si gradul de maturare (maturitate) celulara se disting doua categorii mari de leucemii:
- leucemii acute;
- leucemii cronice.

Formele de boala cele mai raspandite sunt:

a) leucemia acuta mieloida (LAM);
b) leucemia acuta limfoblastica (LAL);
c) leucemia mieloida cronica (LMC);
d) leucemia limfoida cronica (LLC).

Leucemia mieloida cronica are cea mai mare rata de supravietuire (aproape de 80%), iar leucemia mieloida acuta – cea mai mica (doar 20%).

Mai rar, ne putem intalni cu:
- leucemia cu limfocite granulare mari;
- leucemia cu celule T;
- leucemia cu celule paroase.

Formele acute sunt foarte agresive, putand duce la deces chiar si in cateva zile, cel mai frecvent prin septicemie. Formele cronice pot ramane multa vreme asimptomatice.

Organismul produce elementele figurate ale sangelui (leucocitele, celulele albe, cu rol imunitar; hematiile, celule rosii, cu rol in respiratia celulara; trombocitele, plachetele sanguine, cu rol in oprirea sangerarii) intr-un anumit raport, mentinand un anumit echilibru.

Ruperea acestui echilibru prin proliferarea excesiva a leucocitelor, in leucemii, este urmata de scaderea numarului de hematii si trombocite, ceea ce genereaza anemii si tulburari ale procesului de hemostaza (oprire a sangerarii).

Celelalte simptome ale leucemiilor se datoreaza acumularii leucocitelor in diferite tesuturi sau organe (creier, ficat, ganglioni, rinichi, ochi etc).

Cauza producerii leucemiilor este inca necunoscuta. Totusi, s-au decelat, pana in prezent, cativa factori favorizanti:

1. Fumatul;
2. Expunerea la radiatii ionizante sau la diverse substante chimice (benzen, formaldehida);
3. Infectia cu virus HTLV;
4. Boli genetice (sindromul Down);
5. Chimioterapia;
6. Infectia cu HIV.

A. Leucemia acuta

In acest tip de leucemie, leucocitele isi pierd capacitatea de diferentiere, dar si-o pastreaza pe cea de multiplicare.

Clinic, este vorba despre:

1. Sindrom anemic;
2. Sindrom infectios;
3. Sindrom hemoragic.

1. Sindromul anemic consta in:

- Astenie;
- Cefalee (durere de cap);
- Paloare;
- Palpitatii;
- Tahicardie.

2. Sindromul infectios se refera la:

- Febra mare ce nu cedeaza la tratamente uzuale
- Infectii de toate tipurile (stomatite - infectii bucale, gingivite - infectii gingivale, amigdalite) ce pot capata aspect necrotic (de moarte a tesutului) si pot duce rapid la septicemie (infectie generalizata) ceea ce se soldeaza cu decesul pacientului.

3. Sindromul hemoragic

- Adenomegalie (crestere in volum a ganglionilor);
- Splenomegalie (crestere in volum a splinei);
- Purpura petesiala si echimoze;
- Epistaxis (sangerari nazale);
- Melena (scaun cu sange);
- Gingivoragii (sangerari gingivale);
- Metroragii (sangerari intre menstre);
- Hematurie (urina cu sange);
- Hemoptizii (tuse si expectoratie cu sange).

La examenul fizic se poate observa:

- Paloare a tegumentelor si mucoaselor;
- Echimoze (vanatai) generalizate.

- Dureri abdominale;
- Diaree, greata si varsaturi;
- Hipertrofie gingivala (marire in volum a gingiei);
- Infiltratii cutanate nodulare (asa-numitele leucemide);
- Manifestari neurologice: diplopie (vedere dubla), exoftalmie, meningita leucemica;
- Afectiuni respiratorii: pleurezii;
- Afectiuni cardiace;
- Afectiuni renale.

Leucemia cronica

Leucemia mieloida cronica este cel mai frecvent tip de leucemie cronica. Poate ramane mult timp asimptomatica, pacientul descoperind-o la un examen al sangelui (hemoleucograma), cand se constata cresterea anormala a numarului de leucocite.

Se poate vorbi si aici, de existenta a trei sindroame: anemic, infectios si hemoragic.

Pacientii prezinta (pe termen lung, de data aceasta):

- Paloare a tegumentelor si mucoaselor;
- Scadere in greutate;
- Fatigabilitate (oboseala);
- Infectii repetate, localizate la orice organ;
- Hemoragii severe, de obicei epistaxis (sangerare nazala);
- Crestere de volum a ganglionilor;
- Crestere de volum a splinei;
- Febra;
- Transpiratii nocturne;
- Cefalee persistenta;
- Crestere in volum a abdomenului;
- Echimoze generalizate.

Ca in orice alta afectiune, diagnosticul se pune coroborand datele clinice cu cele paraclinice.

Examenele paraclinice uzuale sunt:

1. Hemoleucograma

Evidentiaza:

- Anemie (scaderea numarului hematiilor);
- Trombocitopenie (scaderea numarului trombocitelor);
- Scaderea valorii hemoglobinei;
- Leucocitoza (cresterea numarului leucocitelor), frecvent peste 100.000/mm cub.

Exista forme de leucemie cu numar normal de leucocite.
Pe frotiul de sange apare un numar crescut (mai mare de 80%) de celule tinere (mieloblasti, limfoblasti). Elementele mature sunt in numar mic. Se mai poate observa asa-numitul hiatus leucemic, care inseamna lipsa existentei formelor de trecere intre elementele tinere si cele mature.

2. Analiza lichidului cefalo-rahidian recoltat prin punctie lombara

3. Biopsia ganglionilor limfatici

4. Prelevarea pentru analiza a unui fragment de maduva, de obicei de la nivelul sternului.

Este individualizat in functie de numerosi factori, dar, in special, de tipul bolii. Leucemiile acute obliga medicul la initierea rapida a tratamentului, in timp ce, in cazul leucemiilor cronice, se prefera sa nu se intervina decat cand se constata, in urma analizelor, un risc de acutizare. Aceasta atitudine se justifica prin faptul ca, uneori, tratamentul poate agrava boala, deci nu se instituie decat cand este absolut necesar.

Leucemia, in special cea cronica, poate evolua cu simptome ce nu ingrijoreaza imediat pacientul. Oricui i se poate intampla sa scada in greutate, sa aiba dureri de cap sau sa-si piarda pofta de mancare.

O atitudine corecta si civilizata din punct de vedere medical este sa facem periodic un set uzual de analize. Este suficient rezultatul unei hemoleucograme pentru a crea suspiciuni, caz in care trebuie sa va adresati de urgenta unui medic hematolog sau oncolog.