Leucemia

Leucemia este un cancer al celulelor sangelui. Celulele din sange sunt produse in maduva osoasa, care este un tesut prezent in majoritatea oaselor.

In leucemie, maduva osoasa incepe sa produca prea multe leucocite (celulele albe) si uneori acestea nu-si mai indeplinesc functiile. Aceste celule se inmultesc in continuu, cand ar fi normal sa se opreasca din acest proces. Ele pot avea o diviziune celulara mult mai rapida decat celelalte celule.

In timp, aceste celule anormale ajung sa inlocuiasca celulele normale - leucocitele, hematiile si trombocitele. Leucocitele au rolul de a ajuta organismul sa lupte cu infectiile. Hematiile au rolul de a asigura o buna oxigenare la nivel celular, necesara pentru o buna functionare a organismului, iar trombocitele ajuta in oprirea sangerarilor.

In momentul cand aceste celule leucemice le inlocuiesc pe cele normale, sangele nu-si mai poate indeplini functiile. Ca urmare se pot produce sangerari si echimoze (vanatai) cu usurinta, poate exista o stare de oboseala continua sau persoanele in cauza se pot imbolnavi frecvent.

Sunt patru tipuri principale de leucemie. Starea de sanatate in leucemia acuta se poate agrava rapid. Pacientii cu leucemie acuta de cele mai multe ori se resimt imediat. La cei cu forma cronica evolutia este una lenta si de multe ori simptomele nu sunt vizibile decat atunci cand boala este avansata. Aceste doua forme - acuta si cronica - impart fiecare din tipurile de leucemie. Aceste tipuri sunt in functie de celula afectata - limfocitul sau mielocitul.

Astfel exista:

- leucemie limfoblastica acuta (ALL): este frecventa la copii, dar poate aparea si la adulti

- leucemie mieloida acuta (AML): poate afecta atat adultii cat si copiii

- leucemie limfoida cronica (CLL): este cea mai frecventa forma de leucemie a adultului, afectand in special batranii; copiii fac foarte rar aceasta forma, de obicei afectand persoanele de peste cincizeci de ani

- leucemie mieloida cronica (CML): aceasta forma apare in special la adulti.

Cauzele leucemiei nu sunt foarte bine cunoscute. Nu se cunoaste de ce unii oameni fac acesta boala si altii nu.

Cercetarile au aratat ca unii oameni sunt mai predispusi decat altii la a face aceasta boala. Un factor de risc este orice factor ce poate creste sansa de a avea o afectiune. Factorii de risc pentru leucemie sunt:

- tratamentele de chimioterapie (utilizate in tratamentul cancerului)

- expunerea la o serie de radiatii sau substante chimice la locul de munca

- fumatul.

Majoritatea oamenilor cu aceasta afectiune nu au acesti factori de risc. Leucemia nu se transmite de obicei genetic, dar exista rare cazuri in ceea ce priveste leucemia limfatica cronica.

Simptomele depind de cat este de avansata boala si pot include:

- febra si transpiratii nocturne

- infectii frecvente si neobisnuite

- astenie si fatigabilitate

- cefalee (durere de cap)

- aparitia de echimoze (vanatai) pe corp si sangerari la nivelul gingiilor si la nivelul rectului

- cresterea in dimensiuni a abdomenului, dureri in partea stanga a acestuia sau in umarul drept, datorita splinei marite

- tumefierea nodulilor limfatici de la nivelul axilei, gatului sau la nivelul canalului inghinal

- scaderea poftei de mancare si scaderea in greutate deoarece exista senzatia de plenitudine.

Formele cronice de leucemie, de cele mai multe ori, nu dau nici un simptom decat cand boala este avansata.

In majoritatea cazurilor de leucemie exista prea multe celule albe modificate. Aceste celule le inlocuiesc pe cele normale in maduva osoasa si se aduna la nivelul nodurilor limfatice, la nivelul splinei si a ficatului. Acest lucru duce la ingreunarea luptei organismului cu diferitele infectii.

Celulele albe ajuta organismul sa lupte cu infectiile aparute. Hematiile au rolul de a asigura o buna oxigenare la nivel celular, necesara pentru buna functionare a organismului, iar trombocitele ajuta in oprirea sangerarilor. In momentul cand aceste celule leucemice le inlocuiesc pe cele normale, sangele nu-si mai poate indeplini functiile. Ca urmare se pot produce sangerari si vanatai cu usurinta, poate exista o stare de oboseala continua sau persoanele in cauza se pot imbolnavi frecvent.

Tratamentul chimioterapic sau radioterapia folosite in tratamentul altor cancere, cum ar fi cancerul de san, limfomul Hodgkin (boala maligna ce debuteaza initial la nivelul ganglionilor limfatici) pot duce la aparitia leucemiei dupa cateva luni sau dupa ani de zile de la inceperea tratamentului.

Ratele de supravietuire sunt diferite in functie de tipul de leucemie. Rata de supravietuire la cinci ani, este procentul persoanelor care mai traiesc dupa cinci ani de la depistarea bolii; dar trebuie retinut ca fiecare caz e diferit, aceasta rata fiind doar statistica. Noi cercetari sunt pe cale sa descopere alte tratamente mult mai eficiente pentru aceasta afectiune.

Ratele de supravietuire la cinci ani sunt:

- 20 % pentru leucemia mieloida acuta (AML)

- 65% pentru leucemia limfoblastica acuta (ALL)

- 73% pentru leucemia limfoida cronica (CLL)

- 31%-57% pentru leucemia mieloida cronica (CML), la cei cu posibilitatea unui transplant de maduva osoasa de la un donator neinrudit.

Un factor de risc este acel lucru ce poate creste sansa de a avea aceasta afectiune. Totusi, majoritatea oamenilor cu leucemie nu au nici unul din factorii de risc cunoscuti.

Factorii de risc pentru aparitia leucemiei sunt:

- fumatul: 20% dintre persoanele cu leucemie mieloida acuta fumeaza sau folosesc produse ce contin tabac

- expunerea la nivele crecute de radiatii: persoanele care au fost aproape de zonele exploziei bombelor atomice din Japonia, din timpul celui de-al doilea razboi mondial sau persoanele din Ucraina care au fost in zona unde a avut loc accidentul nuclear de la Cernobil, au un risc foarte mare de a face leucemie

- expunerea la substante chimice, cum ar fi benzenul sau formaldehida: uneori aceasta expunere se realizeaza la locul de munca

- chimioterapia si radioterapia utilizate in tratamentul cancerului

- boli genetice, cum ar fi sindromul Down (afectiune congenitala determinata de prezenta unui cromozom supranumerar la nivelul perechii 21 de cromozomi)

- infectia cu virusul HIV

- alte boli ale sangelui, cum ar fi sindromul mielodisplazic

- transmiterea genetica, in special in cazul formei de leucemie cronica mieloida.

Perioada de expectativa vigilenta este perioada in care medicul face controlul periodic, dar nu prescrie un tratament. Mai este numita perioada de supraveghere sau observare, perioada in care medicul va urmari aparitia simptomelor. Poate fi o optiune de tratament in cazul unui varstnic, dar aceasta optiune e si in functie de tipul de leucemie si de starea generala de sanatate.

Perioada de expectativa vigilenta da aceleasi rezultate sau chiar mai bune decat un tratament agresiv, in primele stadii ale leucemiei limfoide cronice. Se estimeaza ca unul din trei oameni ce sufera de leucemie limfoida cronica nu au nevoie de tratament. Cei afectati de aceasta forma pot supravietui mult timp fara tratament. Perioada de expectativa vigilenta nu este recomandata in alte forme de leucemie.

In aceasta perioada de timp pacientii vor trebui sa faca urmatoarele lucruri:

- sa respecte programarile la medic

- sa faca teste medicale regulate, inclusiv scanari sau teste de sange

- sa discute cu medicul toate simptomele noi aparute.

Cadrele medicale, care pot recunoaste si evalua simptomele leucemiei sunt:

- medicul de familie

- medicul de medicina interna

- medicul pediatru

- medicul rezident

Diagnosticul de leucemie va fi pus de medicul specialist oncolog sau hematolog, cu ajutorul unei examinari - aspiratia de maduva osoasa si biopsia acesteia. Acesti medici specialisti vor recomanda si tratamentul leucemiei in fiecare caz in aparte.

Daca medicul suspecteaza un diagnostic de leucemie, il va interesa si trecutul medical al pacientului. Va efectua si un examen fizic si va cauta ganglioni mariti de la nivelul axilei, gatului si de la nivelul canalului inghinal si va palpa splina si ficatul, pentru a vedea daca acestea au depasit limitele normale.

Medicul va cere si analize de sange, cum ar fi o hemograma completa si un profil sangvin. Aceste teste vor oferi informatii foarte importante despre celulele din sange. Aceste examene se fac atunci cand o persoana acuza oboseala, febra, echimoze sau scadere in greutate.

Medicul mai poate recomanda si alte teste, cum ar fi:

- radiografie pulmonara, pentru a vedea daca nu cumva o infectie la nivel pulmonar reprezinta cauza tusei persistente, a tusei cu expectoratie sangvina, a durerilor toracice sau a dificultatilor in respiratie

- CT (tomografie computerizata) la nivelul toracelui si abdomenului, pentru a afla daca leucemia s-a extins pana la acest nivel

- punctie lombara, pentru a vedea daca celulele modificate specifice leucemiei, se afla si in LCR (lichidul cefalorahidian)

- RMN (rezonanta magnetica nucleara) la nivelul sistemului nervos central, pentru a gasi cauza manifestarilor de genul confuziei, paraliziei, ametelilor, afectarii vederii, paresteziilor (amorteli), cefaleei (dureri de cap). Aceste simptome pot sugera ca leucemia a diseminat pana la nivelul sistemului nervos central

Aspiratia de maduva osoasa si biopsia sunt necesare pentru a determina tipul de leucemie, in urmatoarele cazuri: leucemie acuta limfoblastica, leucemie acuta mieloida, leucemie mieloida cronica. Aspiratia nu este necesara in cazul leucemiei cronice limfoide, deoarece testele de sange sunt suficiente. O data ce medicul stie tipul de leucemie, datorita biopsiei maduvei osoase, el poate oferi toate informatiile in legatura cu tratamentul necesar. In completare, o biopsie a unui ganglion limfatic sau din alt tesut, poate fi facuta pentru a cauta celule canceroase.

Scopul tratamentului in leucemie este acela de a distruge celulele canceroase si a permite celulelor sanatoase, normale, sa se formeze in maduva osoasa. Deciziile privind tratamentul, se bazeaza pe tipul de leucemie, stadiul bolii, varsta pe care o are pacientul, dar si pe starea generala de sanatate.

Tratamentul leucemiei acute

Chimioterapia este un tratament care se foloseste de o serie de medicamente, utilizate in tratamentul cancerului. Este tratamentul uzual intr-o forma de leucemie acuta.

Acest tratament se face in trei faze:

- inductia: scopul acestui stadiu de tratament este remisia; remisia este perioada de timp in care celule canceroase au fost distruse si are loc inlocuirea cu celulele normale ale sangelui; acest lucru se obtine utilizand doze mari de medicamente foarte puternice, care se administreaza pe o perioada de sapte-zece zile; apoi organismului ii va lua cateva saptamani sa inceapa sa produca celulele sanatoase; pe acesta perioada pacientul va fi spitalizat

- consolidarea: chiar si cand testele nu mai arata celule canceroase, tot mai pot fi cateva; scopul acestei faze a tratamentului este acela de distruge si aceste celule, care au mai ramas; in aceasta faza se administreaza, de cele mai multe ori, tot aceleasi medicamente ca si in faza de inductie, dar dozele si intervalul la care se iau pot fi diferite; de exemplu, se poate administra un ciclu sau doua de tratament, care dureaza cinci zile, dar pe o perioada de una-trei luni

- mentinerea: telul acestui stadiu este de a preveni reaparitia celulelor canceroase; in aceasta perioada se vor administra doze mai mici de medicamente pe o perioada de doi-trei ani; uneori acest stadiu al terapiei poate presupune si un transplant de maduva osoasa (transferul de maduva osoasa de la un donator la un primitor).

Unele tipuri de leucemie acuta disemineaza repede si la nivelul sistemului nervos central, precum si la nivelul coloanei vertebrale. Chimioterapia nu are eficacitate si la aceste nivele deoarece organismul are bariere de protectie pentru aceste parti ale corpului. Un alt tip de chimioterapie, care se numeste chimioterapie intratecala, trateaza aceste zone prin injectarea medicamentelor direct in coloana vertebrala, pentru a distruge celulele canceroase de la acest nivel.

Tratamentul in formele agravate de leucemie acuta

Uneori starea pacientului nu este foarte buna, in ciuda tratamentului, deoarece boala avanseaza. Pe perioada remisiei poate exista o revenire a bolii sau recaderi. Chiar si cand se produce acest lucru, exista tratamente ce ajuta in terapia leucemiei sau imbunatateste rata de supravietuire:

- trialuri clinice: persoanele afectate de aceasta boala pot intra intr-un program de cercetare, fie la inceputul tratamentului, fie atunci cand leucemia se agraveaza; aceste programe incearca noi tratamente pentru leucemie

- transplantul de celule stem: daca un donor poate fi gasit, chimioterapia si radioterapia utilizate distrug celulele maligne si fac loc celulelor sanatoase ale donatorului; aceste celule pot fi din maduva osoasa, din cordonul ombilical sau din sange; aceste celule pot reface depozitele de celule sanatoase din sangele primitorului si sa creasca imunitatea; daca exista o recadere dupa un astfel de transplant, o transfuzie cu mult mai multe leucocite din sangele donatorului poate instala remisia

- medicamentele: uneori sunt folosite alte medicamente decat cele folosite in chimioterapia initiala

- repetarea fazei de inductie: uneori aceleasi medicamente care au dus la remisia leucemiei isi pot demonstra eficacitatea si acum.

Tratamentul formei cronice

Desi forma acuta a leucemiei necesita tratament imediat, in forma cronica nu este intotdeauna nevoie de administrarea unui tratament rapid. De obicei evolueaza intr-un mod mult mai lent decat forma acuta.

Posibilitatile de tratament in forma cronica sunt:

- perioada de expectativa vigilenta: adesea tratamentul nu este necesar in primele etape ale formei de leucemie cronica limfoida; aceasta evolueaza foarte lent si se poate sa nu existe nici simptome care sa indrume pacientul la medic; pacientul impreuna cu medicul vor decide daca sa se inceapa tratamentul sau sa se mai astepte o perioada de timp; in acesta perioada medicul va supraveghea cu mare atentie starea de sanatate; se estimeaza ca una din trei persoane cu leucemie cronica limfoida, nu are nevoie niciodata de tratament

- transplantul de celule stem: daca se poate gasi un donator, medicatia administrata va distruge celulele canceroase si va face loc pentru celulele sanatoase din sangele primit de la donator; celulele pot fi din maduva osoasa, cordonul ombilical sau sange

- terapia biologica: este vorba de o serie de medicamente, care cresc capacitatea proprie a organismului de a lupta impotriva cancerului; doua astfel de medicamente foarte folosite de medici sunt interferonul-alfa si imatinib, folosite mai ales in tratamentul leucemiei cronice mieloide

- radioterapia: aceasta forma de tratament, prin utilizarea radiatiilor distruge celulele canceroase; de asemenea, are rol si in micsorarea ganglionilor limfatici, precum si a splinei, care au suferit modificari datorita extinderii bolii si la acest nivel; uneori radioterapia este folosita pentru iradierea intregului corp, pregatindu-se organismul pentru transplant sau in tratamentul leucemiei cronice limfoide

- trialurile clinice: sunt folosite pentru a descoperi care medicament sau tratament este mai eficient si mai sigur; persoanele cu leucemie cronica sunt deseori indrumate catre aceste trialuri clinice, pentru stabilirea unui tratament cat mai bun

- chimioterapia: reprezinta distrugerea celulelor canceroase cu ajutorul medicamentelor; exista o varietate de medicamente, folosite in lupta cu aceasta afectiune, crescand astfel rata de supravietuire

- tratamentul infectiilor: in cazul leucemiei cronice, organismul nu mai este capabil sa lupte impotriva infectiilor; de aceea medicul impreuna cu pacientul vor urmari cu atentie toate semnele ce pot indica prezenta unei infectii, cum ar fi, pneumonia, infectii micotice sau zona zoster; tratarea din timp a acestor infectii sau a altora, poate ajuta pacientul sa-si creasca sansele de a lupta cu aceasta afectiune; unele din aceste infectii pot fi prevenite prin administrarea unor vaccinuri, cum ar fi cele impotriva gripei sau pneumoniei.

Daca este pus diagnosticul de leucemie cronica limfoida, medicul trebuie sa investigheze in continuare, foarte bine pacientul si pentru alte tipuri de cancer. Persoanele cu un astfel de diagnostic au risc mult mai mare de a face o alta forma de cancer, decat oricare alta persoana.

Tratamentul in formele agravate de leucemie cronica

In cazul in care leucemia mieloida cronica se agraveaza, inca mai exista speranta. Substanta imatinib, in combinatie cu alte medicamente poate duce la tratarea bolii. Noi medicamente sunt studiate in cadrul trialurilor clinice, pentru cei carora nu le merge bine cu imatinib.

Daca exista o recadere dupa un transplant de maduva osoasa, o transfuzie de mai multe leucocite (celulele albe) de la donator readuce pacientul in faza de remisie.

Ingrijiri paliative

Pe masura ce boala avanseaza, ar fi o buna idee sa se foloseasca si ingrijirile paliative. Ingrijirile paliative reprezinta un fel de tratament ce se adreseaza celor care nu se pot mobiliza sau a caror stare se inrautateste foarte des. E diferit de tratamentul curativ, ce trateaza boala in sine. Ingrijirile paleative au ca scop imbunatatirea calitatii vietii, nu numai printr-un tratament al afectiunii, ci si printr-o atentie deosebita acordata mintii si sufletului. Unii oameni pot apela si la tratamentul curativ si la cel paliativ.

Prin acest tratament se poate trece mai usor peste o serie de simptome ale bolii, sau peste unele efecte adverse ale tratamentului medicamentos. Poate ajuta, de asemenea, la invingerea sentimentelor negative, care le poate trezi aceasta afectiune, la stabilirea unor planuri legate de tratamentul medicamentos, la ajutarea celor apropiati pacientului sa inteleaga mai bine boala si cum sa-l ajute sa treaca peste aceasta perioada dificila. Daca persoanele in cauza sunt receptive la acest tip de terapie, trebuie ca ele sa se adreseze medicului, acesta putandu-l indruma cel mai bine in aceasta privinta.

Problema mortii

Daca boala a revenit dupa tratament, ar fi bine ca, impreuna cu medicul si cu familia, pacientul sa stabileasca un alt tratament si sa rezolve problemele legale ce pot aparea in cazul unui esec al tratamentului. Este mai bine ca pacientul sa decida asupra dorintelor sale, atunci cand este capabil sa o faca. El trebuie sa se gandeasca foarte bine la tratamentul ulterior. Se poate sa fie lasate aceste decizii in legatura cu tratamentele ulterioare, pe seama unei persoane apropiate. Se poate intampla ca scopul pacientului sau al familiei acestuia sa se modifice in timp, de la tratamentul curativ spre mentinerea mai degraba a unui anumit confort si a demnitatii. Medicul pune o serie de intrebari in legatura cu ceea ce doreste pacientul, atunci cand tratamentul curativ nu mai este o solutie. Exista o serie de specialisti care pot asigura tratamentele paliative chiar si la locuinta acestuia.

De retinut!

Medicul poate vorbi de remisie si nu de vindecare atunci cand se vorbeste despre scopul tratamentului. Desi multi dintre cei cu leucemie sunt tratati cu succes, termenul de remisie e folosit deoarece cancerul poate reveni. Este important sa se discute cu medicul despre o posibila revenire a bolii.

Trialurile clinice joaca un rol important in tratamentul leucemiei. Ele testeaza cele mai noi medicamente si cele mai noi terapii. Cei din cadrul acestor trialuri clinice beneficiaza de toate tratamentele ce se pot recomanda si vor fi atent urmariti. Trebuie sa se discute cu medicul despre posibilitatea intrarii intr-un astfel de trial clinic, care poate fi benefic pentru el.

Nu se stie cum s-ar putea preveni aparitia leucemiei. Multi dintre cei care au aceasta afectiune nu au factori de risc. Un factor de risc este acel factor ce creste sansa de a se imbolnavi. Unii oameni expusi la doze mari de radiatii, expusi la benzen, fumatori sau cei ce fac chimioterapie au riscul de a face leucemie.

Pe perioada tratamentului leucemiei, indiferent de stadiu, exista o serie de masuri ce pot fi luate si acasa, pentru o trecere cat mai buna peste efectele secundare ale terapiei sau pentru evolutia in sine a bolii. Uneori aceste masuri reprezinta tot ceea ce este nevoie pentru o serie de probleme. Daca medicul a prescris o serie de medicamente care sa minimalizeze simptomele ce pot aparea, trebuie ca acestea sa fie luate, in mod regulat. De asemenea, trebuie ca pacientul sa manance echilibrat, sa incerce o serie de exercitii ce pot face bine si sa se odihneasca cat mai mult.

Astfel tratamentul ambulatoriu consta in:

- tratamentul ambulator pentru greturi si varsaturi: include urmarirea si tratarea imediata a semnelor de deshidratare, cum ar fi: gura uscata, saliva vascoasa, reducerea cantitatii de urina sau schimbarea culorii acesteia (urina inchisa la culoare) si eventuale ameteli aparute in ortostatism

- tratamentul pentru diaree: include o dieta echilibrata si urmarirea semnelor de deshidratare; trebuie consultat medicul inainte de a lua medicamente pentru diaree

- tratamentul ambulator pentru constipatie: cuprinde exercitii fizice usoare, o buna hidratare si o dieta bogata in fibre; trebuie intrebat medicul inainte de administrarea vreunui medicament laxativ;

- se poate intreba medicul si daca exista alimente ce trebuie evitate pe perioada chimioterapiei; multora li se poate prescrie sa nu manance fructe si legume proaspete si sa manance numai mancare bine gatita; bacteriile ce pot exista pe fructe si legume nu se pot indeparta uneori foarte bine prin spalare, iar bacterii ce pot exista in carne nu mor decat daca aceasta este foarte bine gatita; atunci cand se urmeaza tratamentul pentru leucemie, sistemul imunitar este scazut si exista un risc mult mai mare de imbolnavire de la aceste bacterii

- tratamentul pentru oboseala: include o cat mai buna odihna pe perioada radioterapiei sau chimioterapiei; trebuie ca pe langa desfasurarea activitatilor zilnice, cei ce urmeaza aceste tratamente sa beneficieze de odihna cat mai multa; oboseala se resimte mai ales la sfarsitul tratamentului

- tratamentul ambulatoriu pentru insomnii: trebuie stabilit un anumit program pentru somn, astfel incat sa existe o cat mai buna odihna

- dieta din timpul tratamentului: trebuie respectata pentru a preveni scaderea in greutate si pentru pastrarea tonicitatii.

Emotiile legate de acest diagnostic

Persoanele care au acest diagnostic, de leucemie, pot trai diferite sentimente. Multi neaga acest diagnostic, sunt plini de furie si foarte necajiti. Multi pot deveni depresivi, sau altii pot avea putine emotii. Nu exista o reactie normala in felul unui om de a reactiona la aflarea acestui diagnostic. Exista cativa pasi ce pot fi urmati pentru a reactiona cat mai bine la aflarea acestui diagnostic. Unii oameni se simt bine sa discute cu familia sau cu prietenii, pe cand altii au nevoie de singuratate.

Daca aceste emotii puternice pot influenta judecata persoanei respective, este mai bine sa se discute acest lucru cu medicul. In spitalul unde se trateaza astfel de afectiuni exista si persoane specializate (psihologi) cu care se poate discuta. Si discutiile cu alte persoane ce au avut probleme similare pot fi folositoare.

Mai sunt o serie de probleme emotionale cu care trebuie sa se confrunte bolnavul de leucemie, cum ar fi:

- diagnosticul precum si tratamentul pot fi foarte stresante: aceasta stare de stres poate fi redusa prin discutiile cu cei apropiati; invatarea unor tehnici de relaxare poate fi utila

- noile schimbari corporale ce pot aparea pot trezi emotii puternice: pentru o cat mai buna adaptare la noua imagine este nevoie sa se discute acest lucru cu partenerul si cu medicul, acesta putand recomanda o serie de persoane sau organizatii specializate, care pot ajuta bolnavul de leucemie cu informatii si chiar cu ajutorul efectiv

- pierderea parului: acesta este un moment foarte neplacut pentru unii oameni; nu toate medicamentele folosite in tratamentul cancerului duc la pierderea parului sau daca acest lucru se intampla nu este vizibil decat pentru cel in cauza; medicul va informa pacientul daca acest efect secundar al terapiei poate aparea.

Daca tratamentul pentru leucemie sau chiar boala in sine, produce durere, exista o serie de masuri ce pot fi luate. Trebuie sa se urmeze sfaturile medicului cu privire la medicamentele ce trebuie folosite pentru calmarea durerilor. Tratamentul ambulatoriu pentru durere, presupune administrarea unor antiinflamatoare nesteroidiene sau folosirea unor terapii alternative, cum ar fi "biofeedback" (metoda de tratament ce utilizeaza un sistem de monitorizare a starii fiziologice, ce ajuta pacientul sa-si controleze starea mentala si fizica, prin controlarea unor procese involuntare cum ar fi temperatura, presiunea sangvina, functionarea gastro-intestinala sau activitatea creierului). Orice tratament ambulatoriu trebuie discutat cu medicul.

Chimioterapia reprezinta tratamentul standard pentru multe dintre tipurile de leucemie. Chiar si atunci cand vindecarea nu este posibila, chimioterapia poate ajuta la imbunatatirea starii de generale si la prelungirea vietii.

Acest tratament include, de obicei, o combinatie de medicamente, deoarece medicamentele utilizate ataca celulele canceroase prin diferite modalitati. Aceasta combinatie este folosita si pentru a evita aparitia rezistentei celulelor canceroase la un anumit medicament folosit. Alte medicamente folosite in tratamentul leucemiei ajuta la prevenirea infectiilor si la cresterea capacitatii organismului de a produce noi celule sanatoase.

Greturile si varsaturile sunt cele mai cunoscute efecte adverse ale chimioterapiei si cele mai de temut. Dar chimioterapia nu presupune neaparat ca pacientul sa prezinte aceste manifestari.

Optiuni de medicamente

Leucemia acuta:

- chimioterapia combinata: medicii au o serie de medicamente din care sa aleaga pentru acest tratament; de exemplu, poate fi administrata o combinatie de prednison, vincristin, daunorubicina, asparaginaza si ciclofosfamida in cazul unei leucemii acute limfoblastice; alte medicamente utilizate de obicei in aceasta combinatie sunt: doxorubicina, idarubicina, citarabina, fludarabina si mercaptopurinele

- metotrexat si citozina arabina: acestea pot fi injectate in canalul vertebral pentru tratarea leucemiei care a atins creierul sau pentru a preveni extinderea leucemiei la acest nivel

- mitoxantrone: este un medicament chimioterapic ce ataca celulele canceroase

- antibiotice si imunoglobuline: asigura prevenirea sau lupta impotriva infectiilor; acestea sunt importante mai ales cand pacientul nu are suficiente leucocite normale pentru a lupta impotriva infectiilor

- imatinib: interfereaza cu cresterea celulelor canceroase; se administreaza deseori pacientilor cu leucemie mieloida cronica, dar si, uneori, celor cu leucemie limfoblastica acuta

- transfuzii de hematii si trombocite, pot fi necesare

- eritropoetina si stimulante hematopoetice: ajuta organismul sa produca noi celule sanatoase ale sangelui

- allopurinol: poate fi administrat pentru a preveni afectarea rinichilor si aparitia gutei

- gentuzumab: poate fi administrat in cazul recaderilor din leucemia mieloida acuta, ajutand organismul sa distruga celulele canceroase.

Leucemia cronica:

- chimioterapia pentru aceasta forma poate implica un singur medicament sau o combinatie de medicamente; de exemplu, poate fi administrata o combinatie de ciclofosfamida, vincristin, prednison; alte variante de medicamente sunt fludarabina, clorambucil, hidroxiuree, citarabina, busulfan, rituximab si alemtuzumab - interferon alfa, ce ajuta sistemul imunitar sa lupte cu boala si sa previna cresterea celulelor canceroase; este deseori administrat in leucemia mieloida cronica

- allopurinol: poate fi administrat pentru a preveni afectarea rinichilor si aparitia gutei.

Medicatia pentru greturi si varsaturi:

Greata si varsaturile sunt unele din cele mai comune efecte adverse ale chimioterapiei; aceste efecte sunt de obicei temporare si dispar cand tratamentul este oprit. Medicul va prescrie o serie de medicamente pentru prevenirea aparitiei greturilor. Acestea pot fi:

- antagonisti serotoninici, cum ar fi ondansetron, granisetron sau dolasetron; aceste medicamente merg foarte bine in combinatie cu corticosteroizi, cum ar fi dexametazona

- aprepitant: este folosit in combinatie cu ondansetron si dexametazona intr-un tratament de 3 zile

- fenotiazide

- metoclopramid.

De retinut!

Cercetatorii investigheaza mereu noi medicamente pentru tratarea leucemiei prin trialurile clinice. Aceste trialuri au facut posibil pentru multi oameni cu leucemie, sa traiasca mult mai mult. Trebuie discutat cu medicul curant despre posibilitatea intrarii intr-un astfel de trial clinic.

Poate exista necesitatea interventiei chirurgicale pentru indepartarea splinei. Aceasta operatie se numeste splenectomie. In cazul persoanelor cu leucemie limfoida cronica poate exista nevoia indepartarii splinei, deoarece la acest nivel se distrug hematiile si trombocitele.

Uneori un ganglion limfatic afectat, poate fi excizat pentru confirmarea diagnosticului de leucemie. Acest procedeu se numeste limfadenectomie.

Operatia chirurgicala este necesara uneori pentru plasarea unui cateter venos central (intr-o vena mare de la nivel toracic). Cateterul este un mic tub folosit pentru administrarea chimioterapiei sau a altor medicamente. Cateterul poate fi folosit si pentru luarea de probe de sange atunci cand este nevoie. Prin aceasta se previne inteparea pacientului de foarte multe ori in timpul tratamentului.

Urmatoarele tratamente pot fi folosite in tratarea leucemiei:

- radioterapia: distruge celulele canceroase si micsoreaza tumorile; poate fi aplicata pe o singura zona a corpului sau pe intreg corpul; uneori este folosita pentru tratarea leucemiei care a diseminat la nivelul creierului si al sistemului nervos central sau pentru prevenirea diseminarii; mai poate fi folosita pentru micsorarea ganglionilor limfatici afectati sau pentru pregatirea organismului pentru un transplant de maduva osoasa
- transplantul de celule stem: transplanturile se fac de obicei din maduva osoasa sau din sange; unele transplanturi sunt autologe insemnand ca celulele stem provin de la propriul organism, iar altele sunt alogenice, insemnand ca celulele stem sunt donate de o alta persoana; scopul transplantului este acela de a distruge toate celulele din maduva osoasa, inclusiv cele canceroase si inlocuirea lor cu celule noi, sanatoase
- trialuri clinice: acestea investigheaza noi cai de tratare a leucemiei; multi pacienti sunt inclusi in aceste trialuri ajutandu-i pe acestia sa-si creasca sansele de supravietuire; medicul poate indruma pacientul spre un astfel de trial, poate raspunde tuturor intrebarilor legate de acesta si poate ajuta pacientul sa decida daca acest lucru este bun pentru el.

De retinut!

Multi pacienti bolnavi de cancer sunt dispusi sa incerce metode alternative de tratament, in speranta vindecarii. Trebuie purtata o discutie cu medicul inainte de a incerca diete speciale, medicamente neomologate, produse naturiste sau tratamente neobisnuite, despre care pacientul poate auzi. Unele dintre aceste metode pot inrautatii efectele adverse sau pot reduce beneficiile chimioterapiei.