Transplantul de celule stem din sangele periferic

Transplantul de celule stem din sangele periferic este o procedura prin intermediul careia se refac celulele stem distruse de dozele mari de chimioterapie.

Celulele stem sunt celule care dau nastere la celule sanguine care transporta oxigenul, ajuta organismul sa lupte impotriva infectiilor si contribuie la coagularea sangelui.

Chimioterapia in doze mari distruge cu mare succes cancerul, dar distruge si celulele stem prezente in maduva osoasa. Transplanturile de celule stem ajuta la refacerea maduvei osoase pentru ca bolnavul sa poata tolera doze mari de chimioterapie. Desi cele mai multe celule stem sunt prezente in maduva osoasa, exista si celule stem prezente in sange. Acestea pot fi colectate si transfuzate ulterior, pentru a restabili rezerva de celule stem a bolnavilor.

Exista trei tripuri de transplant de celule stem din sangele periferic:

• autolog - bolnavul primeste propriile celule stem
• alogen - bolnavul primeste celule stem de la un donator
• singeneic - bolnavul primeste celule stem de la un geaman identic.

Celulele stem vor fi colectate din sange. Pentru a creste numarul de celule stem care ar putea fi recoltate din sange, bolnavilor li se injecteaza inainte, timp de 4 zile, zi de zi, o proteina sintetica numita filgrastim. In ziua recoltarii, sangele va fi colectat si apoi procesat printr-un aparat care separa celulele stem.

Sangele ramas in urma recoltarii celulelor stem este retransplantat bolnavului. Prelevarea celulelor stem este o procedura care se face ambulator si are o durata de 6-8 ore in decursul a 1-2 zile.

Bolnavul este tratat fie cu radiatii, fie cu medicamente puternice pentru cancer, inainte de a primi celulele stem printr-o linie intravenoasa. Dupa ce celulele stem sunt transplantate la pacient, vor trece din fluxul sanguin in maduva osoasa. Acolo vor incepe sa produca celule sanguine rosii, albe si trombocite sanatoase.

Procesul este numit acceptare de grefa si debuteaza la doua-patru saptamani dupa transplantul de celule stem. Medicii vor umari progresul pacientului prin analizarea sangelui in mod regulat, pentru a se asigura ca acceptarea grefei este un succes. Recuperarea completa va fi de lunga durata. Inainte ca sistemul imunitar sa fie recuperat complet si pentru ca acesta sa functioneze, ar putea dura luni sau chiar ani. Uneori, poate fi aspirata o cantitate mica de maduva osoasa, pentru ca medicul sa evalueze in mod detaliat progresele pacientului.

Desi in mod traditional majoritatea transplanturilor sunt de maduva osoasa, in prezent se efectueaza si transplant periferic de celule stem din sangele periferic. Acesta este adesea realizat, in cazul in care cele mai multe dintre celulele stem pot fi recoltate si din sangele periferic.

In plus procedura pentru extragerea de celule de la donator este mai putin complicata decat cea de recoltare a celulelor stem din maduva osoasa. Mai mult, bolnavul poate beneficia mai repede de celulele stem recoltate din sangele periferic, comparativ cu cele prelevate din maduva osoasa.

Terapiile, cum ar fi transplantul de celule stem din sangele periferic, salveaza deseori vieti. Pentru cei care au suferit de cancer sau au luptat cu diverse boli, tratamentele cu celule stem ofera o sansa mai buna de remisie a afectiunilor. In continuare, se fac cercetari legate de noi tratamente si se incearca imbunatatirea celor vechi pentru tratarea cancerului. Cu ajutorul terapiilor care implica celulele stem se pot trata multe boli care nu pot fi vindecate in alt mod.

Cu ajutorul transferului nuclear alterat pot fi recoltate celule stem din embrioni, fara ca embrionul sa fie distrus. Acest lucru ar putea fi o solutie pentru dilemele etice actuale ale cercetarilor asupra celulelor stem embrionare. In mod normal, celulele stem embrionare au fost obtinute prin cultivarea unui embrion obisnuit, pus apoi intr-un grup de celule care contine o masa de celule in interior. Aceasta masa de celule este bogata in celule stem embrionare. Dupa ce masa de celule stem din interior este eliminata, embrionul este in cele din urma distrus.

In mod traditional, celulele stem embrionare sunt recoltate prin distrugerea embrionului uman, in urma unui proces numit transfer nuclear de celule somatice. O celula somatica este pur si simplu o celula a corpului. In cadrul acestei proceduri, nucleul este eliminat dintr-o celula somatica si apoi este implantat intr-o celula ou a donatorului, prima care a fost eliberata din nucleul sau. Celula ou este, in esenta, pacalita sa creada ca a fost fecundata.

Aceasta are propriul sau ADN si dupa stimulare se va diviza la fel ca un ou fertilizat in mod normal, inainte de formarea unui embrion. Celulele din compozitia masei interioare de celule sunt extrase si cultivate pentru a putea fi recoltate celulele stem embrionare, dar tehnica distruge embrionul. Acest proces a stat deseori la baza multor controverse, intrucat embrionul poate deveni o fiinta vie.

Transferul nuclear alterat, totusi, impiedica formarea unui embrion. Nucleul celulelor somatice este modificat sau reprogramat genetic, inainte de a fi transferat in ou. Consecinta modificarii este faptul ca ADN-ul celulelor somatice inca mai produce celule stem, dar nu genereaza un embrion.

Aceasta tehnica este o potentiala modalitate care ar putea fi o alternativa de recoltare a celulelor stem embrionare, fara sa fie implicata distrugerea unui embrion. Tehnica este efectuata asupra unui embrion vechi de doua zile, dupa divizarea ovulului fecundat in opt blastomeri sau celule. Anterior, tehnicile folosite pentru recoltare implicau celulele stem embrionare aflate intr-o etapa ulterioara de dezvoltare, atunci cand embrionul era format din aproximativ 150 de celule. Cand aceste celule erau recoltate, embrionul era distrus.

S-a constatat ca celulele stem embrionare ar putea fi extrase din blastomeri, evitandu-se distrugerea embrionului. Celula ar putea fi provocata sa se divida si celulele stem rezultate ar putea fi folosite in continuare pentru tratament. In clinicile pentru tratarea infertilitatii, blastomerii sunt deseori eliminati in cadrul testelor de diagnostic, pentru detectarea anomaliilor genetice.