Alimentatia naturala a sugarului - alaptarea

Conform specialistilor, alimentatia la san reprezinta folosirea exclusiva a laptelui matern fara utilizarea suzetei sau a biberonului in scopul hranirii sugarului.
Laptele matern reprezinta sursa perfecta de substante nutritive pentru sugar deoarece contine toate principiile alimentare (proteine, lipide, glucide) in proportii ideale, astfel: contine 0,8-0,9% proteine, 3-5% lipide, 7-7,2% carbohidrati si 0,2% minerale.

Laptele asigura sugarului si un aport corespunzator de minerale, oligoelemente, vitamine si chiar hormoni de are organismul acestuia are nevoie.

Prin lapte, mama transmite sugarului proprii sai anticorpi, ceea ce contribuie la intarirea sistemului imun si ajuta copilul sa faca fata mai usor infectiilor. Printre substantele transferate se numara Ig A (cu rol in protejarea mucoaselor, in special cea a tubului digestiv), sau substante bacteriostatice (ce au proprietatea de a stopa inmultirea bacteriilor), cum ar fi lizozimul, complementul.

Sursa energetica majora a laptelui matern este reprezentata de lipide, printre care se afla si acizi grasi esentiali, in cantitati corespunzatoare nevoilor sugarului, cum ar fi acidul linoleic si acidul alfa-linolenic, cu roluri biologice foarte importante (ei sunt precursorii unor substante cu actiune hormon-like).

Proteinele din lapte sunt considerate a face parte din clasa proteinelor de calitate superioara, deoarece au un continut ridicat in aminoacizi esentiali.

Printre acestea se afla: lactoferina, albumina, alfa-lactalbumina. De asemenea, exista si un bogat continut in proteine specifice, cum ar fi lactoferina, taurina, glutamina. Componentele non-proteice azotate includ aminoacizi, nucleotide, creatinina, creatina, uree.

Glucidele sunt reprezentate de lactoza si oligozaharide si au un rol esential in promovarea dezvoltarii florei bacteriene intestinale de fermentatie.

Oligoelementele se afla in cantitati optime in lapte. Specialistii apreciaza ca un copil hranit pe cale naturala are rezerve de fier adecvate nevoilor organismului pana la varsta de 8 luni.

De la aceasta varsta specialistii recomanda introducerea in dieta sugarului a alimentelor bogate in acest element. In cazul in care copilul se afla intr-o zona cu apa ce are un continut scazut in fluor, medicul pediatru sau chiar nutritionistul poate recomanda suplimentarea alimentatiei cu fluor (acesta fiind esential in dezvoltarea normala a dentitiei, atat celei de lapte, provizorii, cat si a celei definitive, iar apa reprezinta una din sursele majore de fluor).

Alimentatia bazata pe laptele de vaca nu este recomandata in cazul copiilor sub 1 an (aflati, deci, inca in perioada de sugar), deoarece implica anumite riscuri cu efecte pe termen lung, copilul putand sa dezvolte o reactie alergica grava la toate produsele lactate daca este trecut la acest aliment prea devreme.

De asemenea, studii recente au demonstrat ca exista o corelatie intre alimentatia pe baza de lapte de vaca a sugarului si riscul crescut de aparitie a diabetului zaharat in timpul copilariei.

Laptele de vaca, desi contine in general aceleasi principii nutritionale ca cel uman, nu este indicat sa fie introdus in dieta de timpuriu, deoarece proportiile in sine sunt foarte diferite si, in plus, nu contine anticorpii care promoveaza o imunitate eficienta.

Laptele praf, o alta alternativa al celui uman, contine lapte de vaca degresat si proteine de soia. Insa, pentru a avea un continut nutritiv adaptat nevoilor sugarului, trebuie suplimentat cu carbohidrati, lipide, minerale si vitamine (realizand astfel ceea ce se numeste formula de lapte). Si laptele praf, ca si cel de vaca, are insa dezavantajul de a nu furniza anticorpi sau orice alta substanta cu rol imuno-protector.

Sanul devine capabil de a produce in mod fiziologic lapte doar in timpul sarcinii si in cursul perioadei de alaptare. Procesul in sine are loc in ductele galactofore ale glandei mamare, sub influenta unor hormoni precum prolactina si oxitocina. Prolactina este hormonul principal asociat lactatiei.

Nivelurile lui cresc atat in timpul sarcinii, cand determina cresterea in volum a glandei mamare, cat si postpartum, cand stimuleaza lactogeneza, productia ei fiind stimulata de supt.

Oxitocina are si efect aditiv prolactinei, determinand eliberarea si exteriorizarea laptelui prin mamelon. Dezvoltarea sanului si promovarea capacitatii de alaptare sunt si ele sub control hormonal exercitat de estrogeni, progesteron si hormonul lactogen placentar, care isi intensifica activitatea stimulatoare incepand cu trimestrul al doilea de sarcina.

Exista o stransa legatura intre actiunile acestor hormoni, activitatea lor nedesfasurandu-se independent unul fata de celelalt. Estrogenii, de exemplu, sunt hormoni care stimuleaza productia de prolactina in timpul sarcinii. Prolactina, la randul ei, va influenta maturarea glandelor mamare si lactatia.

Glanda mamara umana nu este capabila sa depoziteze o cantitate mare de lapte. La fiecare supt se stimuleaza productia de prolactina care influenteaza direct lactogeneza, precum si eliberarea oxitocinei. Oxitocina va stimula contractia glandelor ce secreta laptele, pe care il vor elibera in ductele galactofore, de unde este exteriorizat prin actul suptului.

Laptele initial este denumit colostru si are anumite particularitati in ceea ce priveste continutul in substante nutritive, hormoni si substante imunoprotectoare (are cantitati impresionante de Ig A, de carbohidrati si de proteine, insa putine lipide). Colostrul are si o moderata actiune laxativa, promovand eliminarea primului scaun al nou-nascutului (denumit meconiu).

La fiecare supt, cantitatea initiala de lapte este mai bogata in lactoza si proteine, iar la sfarsitul actului devine abundenta in lipide (acestea reprezentand de fapt, sursa principala de energie a sugarului). Daca se colecteaza o anumita cantitate de lapte, se pune intr-un pahar de sticla si se lasa 30 de minute, se poate observa ca se vor separa 2 faze: una apoasa, la baza paharului, si una cremoasa, grasa, consistenta, la suprafata. Acest lucru apare ca rezultat direct al lipsei de omogenitate ce caracterizeaza laptele de provenienta umana.

Unele mame simt o senzatie particulara (asemanatoare unui gadilat sau unei furnicaturi) in momentul in care incepe ejectia laptelui din san. Cea mai buna verificare a scurgerii laptelui este urmarirea atenta a modificarilor respiratorii si activitatii buzelor sugarului.

Exista bebelusi care au un anumit tipar de alaptare, pe care mama il poate observa chiar de la debutul procesulu, si care consta in alternanta episoadelor de supt cu cele de deglutitie (inghitire), astfel: supt, supt, supt, inghitire, supt, supt, supt, inghitire.

Acesta poate dura aproximativ 30 de secunde, insa exista situatii cand se prelungeste. Pe masura ce suptul continua, tiparul se modifica si apare o inghititura, urmata de un respir adanc, si apoi iar o inghititura si un respir adanc. Aceasta ordine se mentine 2-4 minute.

Timpul de alaptare la un san variaza, putand fi prelungit de catre copil chiar si la 15-20 de minute in cazul in care manifesta o preferinta deosebita pentru acel san, doreste sa isi satisfaca nevoia reflexa de supt sau exista un continut mai bogat in lipide spre finalul disponibilului de lapte.

Indepartarea sugarului de la san trebuie facuta natural, atunci cand acesta se opreste din supt singur, si nu trebuie schimbat periodic, la fiecare 10 minute, de la un san la celalalt.

Fiecare mama va constata capacitatea de lactatie a sanilor, precum si disponibilul de lapte al fiecaruia in parte in primele zile si saptamani post-partum. Alaptarea timpurie a nou-nascutului (daca este posibil chiar in prima jumatate de ora de la nastere) si cat mai frecventa (de 8-12 ori/zi) permit mamei sa isi hraneasca eficient si confortabil bebelusul.

De obicei, suptul determina exteriorizarea laptelui in aproximativ 1 minut de la debut, iar alaptarea in sine nu este un proces disconfortant sau dureros pentru mama, daca se desfasoara corespunzator.

In 6-8 saptamani procesul de lactogeneza se va adapta nevoilor nutritionale ale sugarului, fiind influentat direct de supt. Inainte de aceasta perioada insa, pot exista momente cand sanul va aparea prea gol sau prea plin.

Daca sugarul este hranit la cerere si in mod frecvent, cantitatea de lapte se va ajusta automat si se va adapta cerintelor sale.

Lactogeneza fiziologica este un proces care are nevoie de actul suptului pentru a se desfasura in parametri normali, de aceea copilul trebuie alimentat cat mai des, pentru a stimula astfel productia de lapte. Organismul matern raspunde prompt la necesitatile sugarului, astfel, daca apar modificari ale cererii, productia se adapteaza in 1-3 zile.

Pomparea igienica

Pomparea si depozitarea laptelui in vedere hranirii bebelusilor trebuie sa se desfasoare in conditii de igiena riguroasa:
- mainile trebuie sa fie spalate inainte de fiecare pompare;
- recipientele folosite pentru depozitare trebuie sa fie spalate in prealabil cu apa fierbinte, folosind substante dezinfectante si apoi clatite cu apa rece din abundenta;
- dupa ce laptele a fost pus in recipiente, acestea trebuie datate exact;
- se recomanda utilizarea recipientelor avand capacitatea unui singur alaptat;
- recipientul nu trebuie umplut la maxim, ci este indicat sa se lase un spatiu care sa permita expansionarea lichidului in cazul in care va ingheta.

Conditii de depozitare

Laptele proaspat rezista 8 ore la temperatura camerei, iar la frigider poate fi tinut 5- 7 zile. Laptele inghetat poate fi tinut in frigider timp de maxim 2 saptamani, in congelator 3-4 luni, iar la temperatura constanta de 0 grade Celsius, timp de 6 luni. Laptele scos din congelator nu trebuie recongelat.

Cand este tinut in frigider, laptele ar trebui depozitat cat mai in spate, unde temperatura este mai mica. Nu se recomanda depozitarea lui pe rafturi din fata sau pe rafturile de pe usa frigiderului.

Cele mai utile recipiente sunt cele din material plastic, atat din punct de vedere al manipularii, cat si al curatarii. In cazul in care se intentioneaza congelarea laptelui, este recomandata folosirea unor recipiente de capacitate mica, astfel incat dupa congelare sa nu ramana o cantitate mare de lapte nefolosit.

Laptele inghetat poate fi decongelat punand recipientul sub jet de apa calda, dupa ce a fost scos din timp din congelator si tinut o noapte in frigider.

Nu este indicata folosirea cuptorului cu microunde in acest scop, deoarece temperatura crescuta din interiorul sau poate distruge o mare parte din substantele nutritive continute in laptele matern. De asemenea, din aceleasi considerente, nu este recomandata nici fierberea laptelui.

Laptele trebuie utilizat imediat dupa ce a fost incalzit, in maxim o ora daca este tinut la temperatura camerei sau maxim 24 de ore daca este tinut in frigider.

Daca ramane lapte in recipient sau in biberon, acesta nu trebuie refolosit, fiind deja considerat impur, deoarece a luat contact cu bacteriile din saliva sugarului.