Spirometria

Spirometria este o investigatie prin intermediul careia se masoara cantitatea de aer inspirata si expirata intr-un anumit interval de timp. Spirometria este o investigatie cu ajutorul careia se verifica daca capacitatea respiratorie a unei persoane este afectata. Acest test este realizat daca pacientul este suspect de: fibroza pulmonara, dar si in cazul altor boli cum ar fi astmul si bronhopneumopatia cronica obstructiva (BPOC).

Aceasta se masoara prin intermediul a doi indicatori: nivelul debitului expirator maxim instantaneu (PERF) si volumul expirator fortat intr-o secunda (FEV1).
PEFR se refera la cantitatea de aer expirata (suflata) cat de repede poate pacientul.
FEV1 masoara volumul de aer expirat (suflata) intr-o secunda.

Pe parcursul investigatiei, medicul specialist recomanda pacientului sa inspire adanc, apoi sa sufle, cat de tare poate, intr-un tub conectat la un aparat de mici dimensiuni, numit spirometru. Totodata, medicul va administra pacientului un medicament care mentine deschise caile respiratorii pentru a se observa daca medicamentul imbunatateste rezultatul testului.

Acest test masoara capacitatea de functionare a plamanilor prin volumul de aer care poate fi respirat (inspirat si expirat). In timpul testului, bolnavul va sta intr-o cabina de sticla si va respira intr-un tub care este conectat la un computer. In unele situatii, testul presupune inhalarea de gaz de azot sau heliu si apoi inspirarea lui prin acelasi tub. Gazul suflat va fi masurat pentru a se testa cantitatea de aer stocata in interiorul plamanilor.
Masurarea capacitatii pulmonare ajuta la diagnosticarea fibrozei pulmonare sau a unui perete toracic rigid/sau slab.

Testul masoara cat de bine se face trecerea oxigenului de la plamani in sange. Pe parcursul acestui test, pacientul inspira un gaz dintr-un tub, isi tine respiratia pentru scurt timp si apoi expira gazul. Rezultatele anormale ale testului indica existenta unor afectiuni ale tesutului pulmonar sau probleme cu circulatia fluxului sanguin prin arterele corpului.

Pulsoximetria (masoara saturatia de oxigen neinvaziv) este un alt test care stabileste nivelul gazului din sangele arterial. In tipul pulsoximetriei se va atasa un senzor de dimensiuni reduse la deget sau ureche, care foloseste lumina pentru a estima care este nivelul de oxigen din sange.
Pentru testele care determina nivelul gazului din sangele arterial se va lua o proba de sange dintr-o artera, de obicei de la incheietura mainii, care ulterior va fi analizata in laborator.

Spirometria poate fi realizata si copiilor cu varsta mai mare de 5-6 ani, daca acestia urmeaza corect intructiunile medicului. In ultima perioada, spirometria este inlocuita de masurarea rezistentei sistemului respirator - o alta metoda eficienta de a testa functia pulmonara a copiilor. Pe nasul copilului se aplica un clips, iar obrajii vor fi sprijiniti de mainile unui adult. Copilul sa inspira si va expira prin intermediul unui instrument, atasat la nivelul gurii, in timp ce specialistul va monitoriza/masura modificarile de presiune care apar la nivelul gurii. Pe parcursul acestui test de analizare a functiei pulmonare, parintii pot contribui la scaderea disconfortului copiilor si ii pot incuraja sa coopereze.

Si copii mai mici de doi ani pot avea nevoie de investigatii la nivelul functiei pulmonare. In aceasta situatie sunt necesare echipament si personal medical special. Medicul ii va da copilului un anestezic usor pentru a dormi in timpul testului, apoi copilului i se va pune o masca peste nas si gura si o vesta in jurul pieptului. Masca si vesta sunt conectate la un aparat care masoara functia pulmonara - acesta impinge usor aerul in interiorul plamanilor prin masca. In urma expiratiei, vesta va strange usor pieptul copilului, aerul fiind impins in plamani, apoi este masurat aerul expirat.

La copii mai mici de 5 ani, medicii vor stabili diagnosticul pe baza semnelor, simptomelor, a istoricului medical dar si a examenului fizic.
Pulsoximetria si testele prin care se masoara nivelul gazului din sangele arterial pot fi utilizate la copiii de toate varstele.

Pacientul trebui sa anunte medicul referitor la orice tratament medicamentos pe care il urmeaza si sa il informeze despre orice afectiune medicala prezenta. Acesti factori pot afecta validitatea unor teste. De asemenea, medicul trebuie sa cunoasta istoricul medical si daca pacientul fumeaza. Pacientul trebuie sa inteleaga si sa execute intocmai instructiunile implicate in manevrele de respiratie. Din aceasta cauza, testele nu sunt intotdeauna recomandate copiilor cu varste mici, care nu pot raspunde indicatiilor sau persoanelor care sufera de tulburari psihice.

Spirometria este contraindicata pacientilor aflati intr-una din urmatoarele situatii:
- hemoptizie (expectoratia cu sange de la plamani sau bronhii);
- pneumotorax (aer liber sau gaz existent in cavitatea pleurala);
- atac de cord recent;
- angina pectorala;
- anevrism (abdominal, cranian sau toracic);
- predispozitie la tromboza (de exemplu, existenta unui cheag in vasele sangvine);
- recente interventii chirurgicale toracice sau abdominale;
- greata sau varsaturi.

Testul trebuie imediat finalizat in cazul in care pacientul manifesta diferite simptome (dureri, junghiuri, etc.) la nivelul capului, pieptului, abdomenului in timp ce procedura este in curs de desfasurare.
Rezultatele corecte ale spirometriei depind de respectarea de catre pacient a instructiunilor de respiratie, in mod special, de disponibilitatea sa de a prelungi la maxim efortul de respiratie fortata. De aceea, trebuie sa fie luata in considerare si starea emotionala a pacientului.

De regula, dupa spirometrie nu este necesara ingrijirea speciala. Ocazional, pacientii pot ameti in timpul investigatiei, motiv pentru care trebuie lasati sa se odihneasca. Nu se recomanda repetarea investigatiei daca vertijul nu dispare. In cazuri rare, pacientul poate experimenta pneumotorax, hipertensiune intracraniana, durere in piept sau tuse necontrolata.

Rezultatele spirometriei se bazeaza si pe informatii precum: vasta pacientului, sex si inaltime. In cazul unui adult tanar, cu o stare buna de sanatate, se vor inregistra urmatoarele valori FEV:
• FEV - 0.5 → 50 - 60% din FVC
• FEV - 1 → 75 - 85% din FVC
• FEV - 2 → 95% din FVC
• FEV - 3 → 97% din FVC

In general un rezultat pozitiv se incadreaza intre 80-100% din valorile normale.

Valorile anormale implica:
• disfunctie pulmonara usoara → 60 - 79%
• disfunctie pulmonara moderata → 40 - 59%
• disfunctie pulmonara severa → sub 40%