Investigatii cardiologice de rutina

Investigatiile cardiologice de rutina sunt necesare atat persoanelor care nu au antecedente patologice cardiace, dar in special cardiacilor, pentru a urmari functia inimii fie, in urma unui tratament, fie dupa o interventie.

Aceste investigatii pot fi efectuate in cabinetul medicului de familie daca are dotarile necesare fie intr-un centru specializat pe patologia cardiovasculara.

Acestea constau in:

1. Masurarea tensiunii arteriale este cea mai simpla si frecventa investigatie, dar cu o precizie foarte importanta in ceea ce priveste diagnosticul si initierea tratamentului, deoarece medicatia prescrisa tine de valorile tensionale depistate.

Tensiunea arteriala depinde de forta cu care este pompat sangele de catre inima si de rezistenta opusa asupra peretilor vaselor de sange.

In timpul masurarii tensiunii vor fi depistate doua valori tensionale: o valoare maxima, ce indica tensiunea arteriala sistolica, si o valoare minima, ce reprezinta tensiunea arteriala diastolica.

Masurarea tensiunii se efectueaza de obicei la nivelul bratului, initial se prefera sa se faca masuratori bilaterale, ca apoi sa fie luata in considerare valoarea cea mai mare.

Inceperea masurarii se face prin aplicarea mansetei la nivelul bratului, cu cel putin 3 cm mai sus fata de plica cotului, apoi se pune stetoscopul si se pompeaza pana cand bataile inimii dispar, iar apoi se da treptat drumul aerului pana cand reincepe sa se auda prima bataie ce reprezinta tensiunea arteriala sistolica.

Exista mai nou si tensiometre electronice, mult mai usor de folosit, dar pot cauza mici erori care induc medicul in eroare, de aceea varianta clasica este cea mai sigura.

Inainte de masurarea tensiunii arteriale pacientul este rugat sa se odihneasca cateva minute, ca mai apoi sa se faca doua masuratori la interval de cel putin un minut, iar in cazul pacientilor varstnici si cu comorbiditati asociate, se recomanda masurarea tensiunii si in picioare, pentru a exclude o eventuala hipotensiune ortostatica.

Valoarea ideala dupa ultimele ghiduri se incadreaza intre 120/60-70mmHg, iar la valori tensionale mai mici fata de limita normalului discutam de hipotensiune si mai mari deja le incadram in gradele hipertensiunii arteriale.

Automasurarea sau automonitorizarea tensiunii arteriale de catre pacient sau de catre un apartinator este recomandata si foarte utila, mai ales in cazul celor cu tratament, pentru a vedea efectul asupra tensiunii.

De asemenea, aceasta este utila si pentru a exclude o posibila "hipertensiune de halat alb", descrisa ca valori marite ale tensiunii in momentul cand pacientul intra in contact cu un cadru medical; fiind pusa uneori pe seama emotiilor si a stresului date de vizita la medic.

2. Electrocardiograma sau prescurtat EKG este una dintre principalele investigatii pe langa masurarea tensiunii arteriale si consta in inregistrarea activitatii electrice a inimii cu ajutorul electrocardiografului si a electrozilor conectati pe pielea pacientului.

Aparatul inregistreaza eventualele modificari de potential electric ce apar la nivelul celulelor cardiace si le reda pe traseul electric.

Electrozii sunt asezati la nivelul incheieturii membrelor superioare si deasupra gleznelor. Investigatia EGK standard cuprinde inregistrarea variatiilor de potential de la 12 inregistrari: 3 citiri ale diferentei de potential bipolare (inregistrarile I, II, III), apoi 3 citiri unipolare (aVL; aVR; aVF) si 6 inregistrari precordiale unipolare (V1, V2, V3, V4, V5, V6).

Aceste inregistrari pot fi vizualizate pe hartie printata special sau direct pe monitor si permit detectarea tulburarilor fluxului sanguine miocardic, a aritmiilor si a tulburarilor de conductibilitate, dar mai poate fi utila si in depistarea eventualelor modificari ce survin in cazul existentei altor afectiuni.

3. Electrocardiograma transesofagiana este o alta investigatie utilizata pentru evidentierea tulburarilor de ritm cardiac, dar si de conducere si se bazeaza pe vecinatatea atriului stang cu esofagul.

Acest lucru permite inregistrarea clara pe electrocardiograma a diferentelor de potential care provin din partea atriala a inimii. Este investigatia cea mai utila in diagnosticarea aritmiilor supraventriculare.

4. Investigatia cu Holter ECG este o investigatie ce permite monitorizarea inimii pe tot parcursul unei zile (24 de ore), indiferent de activitatile pe care le desfasoara pacientul.

Are capacitatea sa ofere mai multe informatii fata de un simplu EKG deoarece surprinde pacientul atat pe timpul noptii cand este posibil sa ii creasca tensiunea, cat si pe timpul zile in diverse activitati si factori de stres.

Totodata, noteaza si inregistreaza valorile mai importante, dar si ora de aparitie a eventualelor dureri, slabiciuni sau stari de rau general. Pacientul are obligatia sa poarte acest aparat pe parcursul a 24 de ore, fixat la brau cu o curea speciala si conectat prin fire cu o manseta de la nivelul bratului.

Dupa cele 24 de ore se prezinta la medic pentru indepartarea aparatului, iar medicul descarca in calculator inregistrarile pentru a fi analizate si interpretate. Este utila pentru tulburarile de ritm cardiac si de conductivitate sau a tulburarilor vascularizarii inimii.

5. Testul de efort sau denumit si EKG-ul de efort consta in efectuarea unui EKG atat in repaus, cat si in timpul efortului, fie pe o banda de alergat, fie pe o bicicleta stationara, doar daca pacientul este pregatit si poate face aceasta investigatie noninvaziva.

Investigatia se efectueaza intr-un laborator de teste de efort ca si la EKG-ul clasic la nivelul cutiei toracice, direct pe pielea pacientului se amplaseaza electrozii cu putin gel, ce sunt conectati prin intermediul firelor la un dispozitiv cu rol de inregistrare.

Pe antebrat este fixata manseta pentru masurarea tensiunii arteriale, iar dupa inceperea probei se va masura tensiunea arteriala din minut in minut, pe durata efortului sustinut.

In timpul testului se vor creste progresiv vitezele benzii de petalat sau, in cazul bicicletei ergometrice, se creste rezistenta la pedalat, pentru a vedea cu cat cresc valorile tensionale in timpul efortului fizic sustinut.

Intreruperea testului se face atunci cand pacientul atinge limita pulsului in functie de varsta, dar si daca scade sau creste brusc tensiunea sau daca starea pacientului se modifica.

Daca pacientul ce urmeaza sa faca testul de efort este pe tratament cu medicamente ce pot influenta valorile, uneori este rugat de catre medic sa intrerupa medicatia inainte de testare.

Indicatiile testului sunt pentru depistarea tolerantei la efort a pacientilor, fiind un indiciu esential pentru schema terapeutica si stilul de viata recomandat, dar in acelasi timp pot servi si la evidentierea rezultatelor recuperarii cardiovasculare sau a eficientei terapeutice.

Toate investigatiile recomandate sunt neinvazive pentru pacienti si nu le pun sanatatea in pericol pe parcursul masurarii sau a efectuarii si au rolul de a evidentia patologii nediagnosticate sau evolutii terapeutice favorabile sau mai putin favorabile.