Importanta examinarilor anuale

Este indicat ca o data pe an toate persoanele incepand de la varsta adulta sa isi efectueze o examinare anuala de rutina, care sa identifice la modul general posibilele modificari in starea de homeopatie a organismului.Aceste analize de rutina sunt indicate fie ca exista o patologie fie ca nu, ca si un test de screening.

Prin acest examen anual pot fi depistate din timp orice fel de patologii si astfel ca este mult mai usor a fi tratate odata diagnosticate de la debut decat in pasii evolutivi ulteriori.

In special daca exista si suspiciunea de anumite patologii, data fie de simptome ce incep sa isi faca simtita prezenta, sau daca exista antecedente in familie de patologii cu corespondenta ereditara.Ca si exemplu, un istoric al mamei, bunicii de cancer ovarian sau mamar, ori parinti cardiaci sau diabetici sunt indicatori pentru o precautie sporita ca si descendentii sa se focuseze in depistarea acestor patologii din timp.Aceasta nu inseamna ca daca ambii parinti au fost hipertensivi si descendentii sa mosteneasca obligatoriu aceasta, dar exista riscul pentru o preponderenta spre aceasta.

Examenul anual la medic are doua componente principale, una clinica si una paraclinica.

- Examinarea clinica se refera la anamneza efectuata de catre medic, adica a o serie de intrebari pe care acesta le depisteaza. In pasul urmator se refera la inspectie (observarea cu ochiul), palpatorie si auscultatorie (cord, plamani). Aceasta este in linii mari examenul clinic efectuat de catre medic.

- A doua etapa se refera la examinarea paraclinica, adica analizele din recoltarea sanguina, sumarul de urina sau coproparazitologic. La acestea se pot adauga analizele paraclinice imagistice adica ecografie, mamografie, computer tomograf si rezonanta magnetica.

- Examenul anual este un indicator important care ne ajuta sa ne identificam starea fiziologica a organismului sau orice modificare patologica a acestuia.

Dupa cum am precizat examenul clinic de catre medic, este poate unul din componente cele mai importante ale acestei examinari. Este foarte important sa nu se omita voit sau involuntar detalii medicale importante.

- Prima etapa din examinare este anamneza, adica acel set de intrebari in care se identifica antecedentele heredo-colaterale. In aceste antecedente sunt necesare identificarea patologiilor de care au suferit parintii sau bunicii, adica daca exista in familie un istoric de patologii cardiace sau de diabet care se pot transmite la descendentii. Patologiile principale care sunt urmarite in aceasta etapa si care au incidenta cea mai mare de a fi transmise sunt: patologiile cardiace congenitale si nu numai (Hipertensiunea arteriala). Totodata, sunt de urmarit patologiile metabolice de tipul diabetului. Pe langa acestea mai sunt de un interes si neoplaziile, in speta cancerul in orice regiune a corpului.

- Dupa aceasta se poate trece la o inspectie propriu-zisa. Inspectia inseamna ca medicul va porni examinarea dumneavoastra de la extremitatea cefalica (cap) si va ajunge pana la picioare, in care se inspecteaza la modul general portiunile predispuse la risc, sau portiunile in care pacientul relateaza ca a observat modificari patologice. Astfel ca, la nivelul gatului este posibila palparea tiroidei si este uneori necesar ca pacientul sa efectueze o deglutitie (o inghitire) pentru a se observa modificarea in dimensiuni a tiroidei. Tot la nivelul gatului se vor putea palpa ganglionii (la nivelul gatului si capului exista mai multe perechi de ganglioni: mentonieri, submentonieri, retroauriculari, etc.). O marire in volum a acestora sau o durere resimtita la acest nivel releva o inflamatie la nivel ganglionar care poate arata o infectie prezenta in organism. Se mai poate efectua si o inspectie la nivelul amigdalelor sau faringelui care necesita ca pacientul sa extinda cat de mult cavitatea bucala si sa spuna acel "Aaah".

- Dupa aceasta se poate trece la inspecita cavitatii toracice dar totodata si ascultatia cordului pentru a se observa daca exista sunete anormale. In acelasi timp cordul mai poate fi verificat ca si activitate prin verificarea pulsului. Pulsul se poate verifica prin palparea si compresiunea vaselor mari adica un puls carotidian (gat) sau un puls la radiala (mana). Totusi, exista posibilitatea de a verifica pulsul la mai multe artere sau vene prin care medicul doreste sa depisteze daca exista o insuficienta venoasa sau o tulburare de circulatie. Pulsul sau mai precis aliura ventriculara, adica viteza cu care ventriculul stang trebuie sa impinga sangele inspre tot organismul trebuie sa fie de 60-90 batai per minut. Totodata acest puls trebuie raportat si la inaltime, greutate, sex si conditie fizica. O persoana atletica sau care a efectuat sport de performanta pe o durata mare a vietii trebuie sa aiba un puls relativ mai scazut. Pasul urmator in ce priveste auscultatia poate sa fie in zona plamanului, deoarece aici se pot identifica zgomote anormale care pot releva infectii la nivel pulmonar sau bronsic, este si o metoda care poate demonstra ca exista sau nu patologii respiratorii. In acest pas se poate verifica si frecventa respiratorie. In mod fiziologic aceasta frecventa trebuie sa fie intre 15 si 20 de inspiruri si expiruri per minut.

- O alta etapa ar fi aflarea temperaturii corporale. Temperatura corporala normala este de 35,7 si 36,5. Cresterea temperaturii peste un anumit nivel (37 de grad celsius) reprezinta stare subfebrila, sau febrila. Prezenta febrei poate fi adesea asociata cu o infectie in organism, dar si cu o inflamatie de alta natura.

- In ce priveste sistemul cardiac, medicul mai poate efectua o explorare si anume verificarea tensiunii arteriale. Tensiunea arteriala normala este intre 110/130 mmHg in ce priveste tensiunea sistolica si intre 70/90 mmHg cu mici variatii de la aceste valori de asemenea in functie de sex, conformatie a organismului sau de greutate ori varsta.

- Ulterior acesteia se poate face o palpare, o inspectie si o serie de manevre ce fac referire la cavitatea abdominala, la dimensiunea acestor organe.

- In pasul urmator se pot explora raporturile la simturi, adica se poate face o examinare a ochiului emetrop (vederea). Adica o explorare a acuitatii vizuale.

- Se mai poate efectua si o examinare a sistemului nervos, adica o explorare a auzului, a reflexelor osteo-tendinoase, adica o explorare a reflexelor de la nivelul genunchiului, sau a tendonului lui Ahile.

- Exista totodata si o serie de masuri la explorarea sistemului de nervi cranieni. Adica o serie de masuri de explorare a finetei tactile de la nivelul obrazului, sau o explorare a reflexului de deglutitie ori a celor 4 gusturi.

- Exista o metoda diferita pentru explorarea fiecarui nerv cranian in parte.

Acestea ar fi etapele unei examinari clinice medicale efectuate de catre medic. Toate aceste masuri se efectueaza relativ rapid dar totusi destul de minutios si cu o serie de informatii pe care le poate culege un medic experimentat. Ulterior acesteia sau complementar acesteia se refera la analizele paraclinice ce trebuiesc efectuate in timpul unei examinari anuale.

De regula, analizele uzuale se refera la explorarea fiecarui sistem in parte. Adica efectuarea in prima faza a unei electrocardiografii (EKG). Pe langa acesta, anual, se pot efectua in mod gratuit prin medicul de familie, un set de analize uzuale. Adica o efectuare a unei hemoleucograme uzuale.

- Aceasta analiza ne confera detalii asupra numarului eritrocitar. Aceste eritrocite sunt responsabile de transportul oxigenului, dioxidului de carbon si a o serie de nutrienti ce sunt transportati prin sange. Toata lumea cunoaste ca un numar eritrocitar scazut este cunoscut ca si anemie, insa variatiile acestui numar eritrocitar confera o serie de informatii importante. Totodata, dimensiunea eritrocitelor este iarasi un indicator daca este vorba de celule rosii tinere, adulte sau imbatranite.

- Tot in hemoleucograma se poate depista daca este prezenta sau nu o infectie si care este natura agentului patogen. Adica se va evalua numarul leucocitelor (celule albe responsabile in imunitatea organismului) si subtipurilor acestora. Leucocitele se impart in neutrofile, bazofile si acidofile si o serie de subimpartiri care pot releva in functie de numarul acestora cat de importanta este infectia si in special daca vorbim de o infectie parazitara, una virala sau una bacteriana.

- Ultima informatie ce ne este conferita se refera la celulele de coagulare, adica la numarul trombocitar. Aceste celule sunt implicate in coagulare si astfel ne poate arata o patologie denumita trombofilie sau trombocitopenie, deci un sange care nu se coaguleaza (se coaguleaza prea greu). Acest fapt predispune la hemoragii interne sau inversul, in care sangele se coaguleaza prea repede si astfel ca se pot produce trombi foarte periculosi pentru circulatia sanguina.

- Sumarul de urina si analiza coproparazitologica ne confera detalii asupra unei infectii urinare existente si asupra capacitatii renale de filtrare si de eliminare a excipientilor prin mictiune.

- Examenul coproparizotologic face referire la depistarea unor paraziti sau a oualor acestor paraziti care ne demonstreaza o parazitoza la nivel intestinal.

- Glicemia- La ora actuala glicemia poate fi efectuata din deget printr-un banal glucotest, dar si din sange in cazul in care oricum se va preleva o proba sanguina.

- Hormonii tiroidieni- Este dedicata analizarea acestora in special pentru femei, dar nu sunt exclusi nici barbatii de la aceste analize. In special daca exista un istoric familial dar nu numai, poate fi analizat hormonul tiroidian TSH sau o analiza amanuntita a acestora (T3, T4).

- Transaminazele si colesterolul total (sau defalcat pe HDL si LDL) - Aceste analize se efectueaza pentru a se depista daca exista o buna functionare a ficatului. TGO, TGP si HDL, LDL arata daca ficatul mai are capacitatea de detoxifiere si metabolica adecvata sau daca acesta este afectat de o infectie hepatica sau daca exista o disfunctie la acest organ atat de important din alta cauza.

- Ionii- Analiza ionilor de tip Sodiu, Potasiu, Magneziu, Fier, Calciu, Iod pentru a se observa daca exista un aport alimentar adecvat, daca acestea sunt fixate si metabolizate adecvat si in cazul unor carente se pot recomanda remedii, deoarece carente in anumiti ioni vor putea produce in timp efecte nedorite.

- Suplimentar la aceasta in cazul femeilor este recomandat la examenul anual sa se efectueze si o analiza de secretie vaginala si in special o testare Babes-Papanicolau, doua analize care sunt si nedureroase, rapid de efectuate si pot depista timpuriu o infectie urinara sau mai important in cazul testului (Babes-Papanicolau) a cancerului de col uterin.

Ultima etapa a unei examinari anuale se refera la cea imagistica si anume un set de analize in acest sens.

-mO analiza radiografica de ortopedie sau pulmonara nu este recomandata la un examen de rutina deoarece nu se justifica radiatiile captate decat daca exista suspicionarea unei fracturi sau unor patologii pulmonare.

- Din acelasi motiv nu se recomanda efectuarea odata pe an a unui RMN (rezonanta magnetica) decat daca exista indicatii si suspicionari pentru o anumita patologie.

- Iar in cazul mamografiei acestea se pot rezuma la o mamografie odata la 2,3 ani si in special dupa varsta de 45,50 de ani.

- Insa o ecografie (ultrasonografie) foloseste aceste ultrasunete care sunt complet fara nocivitate. Astfel ca o ecografie abdominala si o ecografie cardiaca, daca este necesara, o data la an poate conferi o imagine de ansamblu fara neplacerea unui test cu factori de risc.

- O ecografie ovariana si una uterina poate fi adaugata in cazul unor suspicionari de patologii din sfera ginecologica.

Un set de analize sau o examinare anuala clinica si paraclinica este esentiala pentru a ne mentine sanatosi si a ne evalua aceasta stare fiziologica si a deprinde din timp orice modificare care poate fi mai usor rectificata depistata din timp decat tardiv.