Examinarea pelvina

Examinarea pelvina este un examen fizic complet al organelor pelvine feminine, efectuata de catre un medic. Examinarea pelvina ajuta medicul sa evalueze dimensiunea si pozitia vaginului, uterului, cervixului, a trompelor uterine si a ovarelor. Aceasta examinare este o parte importanta a medicinii preventive si ajuta la diagosticarea precoce a cancerelor, infectiilor, bolilor transmise sexual si a altor probleme ale organelor sexuale.

Examinarea pelvina este efectuata pentru:

- ca parte a examenului fizic de rutina la femei; in timpul acestei examinari poate fi realizat si un frotiu Babes-Papanicolau

- detectarea infectiilor vaginale, precum candidoza vaginala sau vaginita bacteriana

-detectarea bolilor cu transmitere sexuala, precum chlamydia, herpesul genital, gonoreea, tricomoniaza sau papilomavirus

-determinarea cauzelor unei hemoragii anormale

-evaluarea anomaliilor organelor genitale, precum fibroamele uterine, chisturile ovariene sau a prolapsului uterin

-evaluarea durerii abdominale sau pelvine

-inainte de prescrierea unei metode contraceptive; unele metode contraceptive precum diafragma sau dispozitivele intrauterine necesita o examinare pelvina, pentru a verifica daca acestea sunt montate corespunzator

-recoltarea probelor in cazul unui viol.

Inainte de efectuarea unei examinari pelvine:

- aceasta trebuie programata atunci cand femeia nu este la menstruatie, deoarece sangele poate modifica rezultatul testului Babes-Papanicolau; insa, daca a aparut o scurgere vaginala noua sau o agravare a durerii pelvine, examenul pelvin poate fi realizat si in timpul menstruatiei

- trebuie evitate folosirea spalaturilor vaginale, a tampoanelor, a medicamentelor cu aplicare vaginala, cu cel putin 24 de ore inainte de examenul fizic

- daca a aparut o scurgere vaginala, trebuie evitat contactul sexul pentru 24 de ore; sperma din interiorul vaginului interfera cu examinarea pelvina.
Inainte de inceperea examinarii pacienta trebuie sa informeze medicul:

-daca este sau poate fi insarcinata

-daca prezinta simptome ale tractului urinar sau reproductiv, precum prurit (mancarimi), roseata, leziuni, edem (umflatura) sau o scurgere vaginala cu miros neobisnuit; daca pacienta s-a examinat singura aceasta trebuie sa expuna medicului modificarile pe care le-a observat

-daca foloseste vreo metoda contraceptiva

-daca este primul examen pelvin pe care il efectueaza

-despre prima zi a ultimei menstruatii si durata unei menstruatii

-daca a avut in antecedente interventii chirurgicale sau alte proceduri, precum radioterapia, la nivelul vaginului, a uterului sau a cervixului

-daca a avut probleme la o examinare pelvina anterioara sau a fost victima unui abuz sexual.
Examinarea pelvina nu necesita pregatiri speciale anterioare. Pentru un plus de confort se recomanda golirea vezicii urinare inainte de examinare.

In timpul examinarii pacienta trebuie:
- sa-si indeparteze hainele de la brau in jos; acesteia i se va asigura de catre medic un halat, preferabil de unica folosinta

-se va intinde pe masa ginecologica, permitand medicului sa-i examineze vulva, uretra si vaginul; se recomanda purtarea sosetelor in timpul examinarii pe masa ginecologica, deoarece acestea vor mentine calde picioarele

-in timpul examinarii se va plasa o panza in jurul corpului pacientei, pentru mai multa intimitate; in timpul examinarii medicul poate folosi o lampa.
Pe durata examenului fizic in incapere va sta si o asistenta. Pacienta poate cere prezenta partenerului de viata.

Examenul extern

In timpul examenului extern medicul va:
-examina vulva si orificiul de deschidere a vaginului, pentru semne de roseata, iritatii, scurgeri, chisturi, negi genitali (condilomatoza genitala) sau alte afectiuni

-examina interiorul vaginului cu ajutorul degetului, pentru a descoperi eventuale chisturi sau puroi provenind de la glandele Bartholin

-introduce un specul in interiorul vaginului; speculul indeparteaza peretii vaginali permitand examinarea vaginului si a cervixului; speculul poate fi din plastic sau din metal, caz un care se va incalzi in prealabil si lubrifia

-examina peretii vaginali si cervixul, pentru a decela eventuale leziuni, formatiuni, inflamatii, scurgeri anormale sau decolorari.
Daca se doreste efectuarea unui test Babes-Papanicolau, medicul va folosi o mica perie sau o spatula de lemn pentru recoltarea probei. Dupa recoltare pot sa apara mici sangerari sau patari ale lenjeriei intime. De asemenea, se poate recolta si o proba de mucus cervical pentru decelarea unor infectii cu transmitere sexuala, precum gonoreea sau chlamydia.

Examenul bimanual

Acesta examen fizic este parte integranta a examenului pelvin. Medicul va introduce unul sau doua din degetele de la o mana (dupa ce in prealabil si-a pus manusi) in vagin, iar pe cealalta o va plasa pe abdomen. Prin apasarea abdomenului si miscarea degetelor in interiorul vaginului, medicul poate determina marimea, forma, consistenta uterului, ovarelor si a trompelor uterine. De asemenea, pot fi identificate eventuale formatiuni sau dureri.

Examenul rectovaginal

Pentru aceasta examinare medicul va introduce un deget in rect si unul in vagin. Acest examen ajuta medicul sa evalueze starea ovarelor, trompelor uterine si a ligamentelor uterine. Acest examen fizic nu este intotdeauna efectuat ca parte a examinarii pelvine.
Intreaga examinare pelvina dureaza aproximativ 10 minute. Dupa ce examinarea este incheiata, pacientei i se va inmana un tampon sau o fasa pentru a indeparta scurgerile vaginale rezultate in timpul examinarii. O parte din rezultatele testelor sunt disponibile imediat, altele necesita cateva zile pana la cateva saptamani pentru prelucrare, precum testul Babes-Papanicolau.

De retinut!

Examinarea plevina este mai confortabila daca, atat medicul, cat si pacienta sunt relaxati in timpul procedurii. O respiratie adanca si o conversatie usoara, ajuta pacienta si examinatorul sa se relaxeze. Nu se recomanda ca pe timpul examinarii aceasta sa-si tina respiratia sau sa-si contracte musculatura.
Pacienta poate simtii un usor disconfort sau o presiune atunci cand este introdus speculul in vagin. Pentru a indeparta aceasta senzatie este necesara relaxarea musculaturii picioarelor si a soldurilor. Dupa examinare poate sa apara durere sau iritatie, in special daca este prezenta o infectie vaginala. Daca speculul folosit este din metal, acesta poate fi simtit rece si dur. Speculul poate fi incalzit in prealabil cu apa calda si lubrifiat.
In timpul examinarii bimanuale pacienta poate simtii o senzatie neplacuta de presiune sau de usoara durere, cand medicul palpeaza ovarele; pentru indepartarea acesteia se recomanda o respiratie adanca. De asemenea, poate simtii o usoara piscatura atunci cand se recolteaza esantionul pentru testul Babes-Papanicolau. Orice durere apare in timpul examinarii trebuie comunicata medicului.
In timpul examenului rectovaginal pacienta poate avea senzatia de defecatie atunci cand medicul introduce degetul in rect. Aceasta este o senaztie normala si dureaza numai cateva secunde. Dupa terminarea examinarii pot sa apara usoare sangerari sau scurgeri vaginale.

Nu exista riscuri asociate cu examinarea pelvina.

Examinarea pelvina este un examen fizic complet al organelor genitale feminine. Aceasta ajuta medicul sa evalueze dimensiunea si pozitia vaginului, cervixului, uterului, trompelor uterine si a ovarelor.

Examinarea pelvina
Normala	Uterul, trompele uterine si ovarele au dimensiunea si localizarea normala. Uterul poate fi miscat usor fara a determina durere.
	Vulva, vaginul si cervixul sunt normale, fara semne de infectie, inflamatie sau alte anomalii.
	Glandele din jurul orificiului vaginal (glandele Bartholin) sau a uretrei (glandele Skene) nu sunt inflamate sau edematiate.
	Nu sunt formatiuni (nodului) in zona dintre uter si rect sau la nivelul ligamentelor uterine. In timpul examinarii bimanuale nu se simt fibroame.
	Nu este prezenta durerea pelvina.
	Nu se simte nici o intarire a tesutului (induratie).
Anormala	Sunt prezente leziuni, semne de infectie, inflamatie sau alte anomalii la nivelul vulvei, a vaginului sau a cervixului. Sunt prezente semne ale bolilor cu transmitere sexuala (cum ar fi herpesul genital, a condilomatoza genitala sau sifilisul). Pentru a determina cauza acestor anomalii sunt necesare teste suplimentare.
	Glandele din jurul orificiului vaginal (glandele Bartholin) si a uretrei (glandele Skene) sunt inflamate si edematiate (umflate).
	Uterul nu poate fi miscat (chiar si putin) in timpul examinarii.
	Apare durerea cand uterul este miscat sau cand sunt atinse fundurile de sac (aria dintre uter si rect). Uterul nu este pe linia mediana abdominala.
	Ovarele sunt dureroase la palpare, marite de volum si fixe (fara mobilitate).
	S-a detectat o formatiune la nivel ovarian sau o formatiune detectata la un examen ginecologic anterior nu s-a remis sau a crescut in volum.
	Sunt detectati noduli in jurul uterului sau a fundurilor de sac. Fibroamele uterine pot fi simtite in timpul examenului bimanual sau rectovaginal.
	Sunt detectate induratii (tesut intarit).
	Sunt observate zone cu ulceratii sau rupturi.
	Sunt detectate formatiuni in preajma unuia sau a ambelor ovare.

Sunt afectiuni ca pot modifica rezultatele examenului pelvin. Medicul va discuta cu pacienta rezultatele patologice (anormale) ale examenului.

Exista cateva stari care impiedica examinarea sau modifica rezultatele acesteia. Acestea sunt:

-prezenta menstruatiei

-infectia vaginala

-utilizarea spalaturilor vaginale sau a medicamentelor cu aplicatie intravaginala in ultimele 24 de ore.

De retinut!

-testele Babes-Papanicolau trebuie efectuate regulat la 3 ani dupa ce pacienta devine activa sexual

-dupa 3 sau mai multe teste Babes-Papanicolau si examene pelvine consecutive normale, acestea pot fi efectuate mai rar, in functie de prezenta factorilor de risc pentru afectiuni cervicale

-daca se suspicioneaza prezenta unei boli cu transmitere sexuala vor fi necesare testari suplimentare

-ecografia pelvina este o alta investigatie ce poate evalua organele genitale feminine.
Examinarea vaginala proprie ajuta femeia sa-si inteleaga si cunoasca mai bine corpul, sa stie ce este normal pentru ea si sa gaseasca semne precoce de infectie sau alte afectiuni ce necesita consult medical. Insa, aceasta examinare nu trebuie sa o inlocuiasca pe cea efectuata de catre un medic specialist.