Cateterul venos central

Cateterul venos central, abreviat CVC, este o modalitate de abord venos, utilizata frecvent in numeroase sectii si domenii medicale. Cateterul este, prin definitie, un instrument lung, subtire, gol, plasat intr-un vas de sange, cu un anumit scop. Motivul pentru care se monteaza cateterele este fie recoltarea de sange sau masurarea unor presiuni interne, fie administrarea parenterala, intravenoasa, de solutii medicamentoase. Cateterul venos central este utilizat pentru alte motive.

Cateterul venos central difera de cateterul venos periferic, in primul rand prin localizare: vene centrale sau vene periferice. Venele periferice sunt vene de calibru relativ mic, situate la nivelul membrelor superioare si inferioare, iar abordul venos periferic se utilizeaza primar in orice unitate medicala. Venele centrale sunt mai profunde, de calibru mai mare, situate la nivelul gatului, subclavicular, sau in regiunea inghinala.

Venele centrale sunt mai apropiate de circulatia profunda, iar abordul pe aceste vene are numeroase avantaje, fiind utilizate in servicii medicale specializate, precum sectiile de terapie intensiva.

Cateterul venos central se monteaza de regula de catre un medic. Dupa ce alege o vena centrala, acesta va dezinfecta si aseptiza regiunea de insertie, apoi va utiliza o tehnica speciala, complet sterila, de insertie a cateterului. In cele mai multe cazuri, medicul va aplica anestezie locala inainte de montarea cateterului, pentru a usura disconfortul si durerea ce pot aparea in momentul insertiei. Odata montat, cateterul este foarte bine securizat si fixat, iar la locul de insertie va ramane un capat in exterior, la suprafata pielii, utilizat pentru administrarea medicamentelor.

Avantajul major al cateterului central este calibrul mare pe care il ofera, astfel ca medicamentele ajung repede in circulatia profunda si isi fac efectul foarte repede, avand biodisponibilitate de 100%. De asemenea, cateterul venos central poate fi mentinut montat pentru perioade lungi de timp, pana la cateva luni.

Desi ambele tipuri de catetere au nevoie de personal experimentat, incluzand asistente medicale si medici, cateterul venos central implica precautii si tehnica mai dificila, astfel incat nu pot fi inserate de catre orice cadru medical.

In timp ce cateterul periferic asigura administrarea a numeroase medicamente, exista multe situatii medico-chirurgicale in care este necesara o linie venoasa centrala.

Astfel, situatiile urmatoare impun montarea unui CVC:
• Administrarea indelungata de medicamente, precum chimioterapia sau antibioticoterapia (cateterul venos central poate fi mentinut mai mult timp decat cel periferic)
• Administrarea rapida a unor cantitati mari de medicamente (pacienti in soc hipovolemic)
• Masurarea directa a presiunii venoase centrale
• Recoltare repetata de sange
• Tranfuzii sanguine
• Nutritie parenterala, ce consta in fluide nutritive (proteice, glucidice, lipidice) administrate prin intermediul unei vene

Desi ofera avantaje clare, cateterismul central prezinta mai multe riscuri decat cel periferic. Acestea includ:

• Disconfort in timpul montarii cateterului (ceva mai pronuntat decat in cazul abordului periferic). Medicul va utiliza un anestezic local pentru a usura acest efect

• Hemoragie in timpul montarii, de obicei usoara si autolimitata

• Infectie. Probabil cel mai important risc al cataterului venos central; orice cateter sau alt instrument plasat si mentinut in organism este un loc favorabil inmultirii bacteriene. Ingrijirea, curatarea si antisepsia riguroasa, regulata, in regiunea cateterului scade acest risc. Multe catetere sunt mentinute cu succes timp indelungat, fara aparitia infectiilor, pana la cateva luni

• Blocarea sau obstructia cateterului. In timp, cheagurile de sange incep sa se formeze si se pot acumula la nivelul cateterului, blocandu-l. Atunci cand se blocheaza complet, acesta este osbtruat, medicamentele nu mai pot trece de obstacol si astfel functia cateterului nu mai este indeplinita.

• Repozitionarea cateterului. Acest lucru poate fi resimtit de catre pacient ca o jena, o modificare sau chiar o formatiune palpatorie la nivelul pielii. Daca suspicionati acest lucru, contactati imediat un medic

• Pneumotorace. Prezenta aerului intre plaman si peretele toracic, in cavitatea pleurala, este o urgenta medicala si o complicatie severa. Plamanul este colabat si se instaleaza dispneea severa, acuta. Apare, de regula, in momentul montarii cateterului, daca acul atinge pleura si o perforeaza, lasand aerul sa intre.

Probabil dezavantajul major al acestui tip de cateter este riscul mare de infectii. Astfel, daca aveti montat un cateter central si stati acasa, medicii va vor instrui cu atentie in legatura cu modalitatile de ingrijire. Infectia poate fi vizibila prin aparitia unei tumefieri, a culorii rosii la nivelul insertiei cateterului prin piele. Poate aparea febra si frisoane fara alte cauze evidente.

Ingrijirea zilnica a locului de insertie a cateterului presupune manipularea zonei doar cu materiale sterile, cu produse de curatare antiseptizante. Hainele care ating zona trebuie sa fie mereu spalate si calcate la temperaturi inalte, iar zona sa nu fie expusa direct catre alte materiale si mediul exterior.

Clasificarea cateterelor se face in functie de mai multe criterii, precum locul de insertie si structura cateterului. Trei tipuri comune de CVC sunt cateterul venos central tunelat, cateterul venos central inserat periferic (PICC) si cateterul inserat subcutanat.

Medicul va recomanda fiecarui pacient un anumit tip de CVC, in functie de scopul acestuia si de nevoile pacientului, tinand cont in special de durata de tip pentru care se doreste utilizarea cateterului. Cateterul va fi apoi montat fie intr-o sala de interventii chirurgicale minore, fie in sectia de terapie intensiva, fie sub control radiologic. Toate cele trei tipuri permit anestezia locala si eventual sedarea pacientului, cand este nevoie sau cand doreste pacientul.

1. Cateter venos central tunelat.
Denumirea de tunelat vine de la traiectul cateterului, asemanator unui tunel la nivel subcutanat, pe fata anterioara a toracelui, pana in vena subclavie. Vena subclavie este situata imediat sub clavicula si ajunge aproape de atriul drept al inimii. Celalalt capat al cateterului ramane afara si este utilizat de catre personalul medical.

2. CVC inserat periferic
Desi poate suna confuz, acest tip de cateter se monteaza tot intr-o vena centrala, de calibru mare, dar situata periferic. Aceste vene se gasesc la nivelul cotului sau plicii cotului (vena brahiala si cefalica). Un capat ramane in exterior.

3. Port subcutanat
Portul pentru insertie subcutana are o mica camera (portal) rotunda, de titan sau plastic, ceea ce il diferentiaza structural de celelalte tipuri de CVC. Acesta este inserat complet sub piele, pana intr-o vena centrala, fara sa aiba acel capat lasat in exterior.

Cateterul venos central este o metoda invaziva de abord venos, cu avantaje fata de cateterul venos periferic, in anumite situatii. Acesta este folosit pentru medicatia si nutritia parenterala. Totusi, riscul de infectie nu trebuie neglijat.

Bibliografie:
https://cancer.ca/en/treatments/tests-and-procedures/central-venous-catheter
https://www.thoracic.org/patients/patient-resources/resources/central-venous-catheter.pdf