Cand trebuie sa faci o ecografie mamara sau o mamografie

Cand auzim de mamografie sau de ecografie mamara, adesea cei doi termeni au tendinta de a se confunda unul cu celalalt, iar diferenta exacta cand trebuie efectuata una si cand cealalta nu este inca pe deplin inteleasa.

Mamografia este perceputa ca o procedura de investigatie, imagistica mai dureroasa si mai periculoasa ca si nivel al radiatiilor, in timp ce ecografia este privita ca si o tehnica imagistica care nu poate conferi aceleasi detalii de investigatie ca si cealalta.

Mamografia este o tehnica imagistica de investigatie prin care se foloseste o emisie de raze X dar in cantitati mai reduse decat la radiografia pulmonara sau ortopedica.

Recomandarea principala a mamografiei este de a detecta cancerul de san sau de a detecta alte tipuri de malformatii, formatiuni tumorale benigne sau calcifieri la nivelul sanului.

In mod practic, mamografia poate detecta cam toate masele solide de la nivelul sanului (comparativ cu ecografia care poate vedea masa lichidiana de la acest nivel, sau fluxul sanguin de la nivelul sanului). De aceea ecografia mamara sau rmn-ul mamar sunt tehnici adjuvante mamografiei.

Din punct de vedere al screening-ului este recomandata o mamografie anuala la toate femeile, incepand cu varsta de 45-50 de ani, deoarece dupa aceasta varsta creste incidenta cancerului mamar.

Rata de diagnostic gresit doar pe mamografie (adica fara alte investigatii imagistice suplimentare sau markeri tumorali sanguini) este de sub 10%.

Mamografia are totusi un factor de risc daca este efectuata prea frecvent si fara sa fie necesitatea efectuarii acestor analize, totodata efectuarea unei mamografii incepand cu varsta de 20 ani, sau in intervalul 20-40 de ani este intr-adevar o investigatie inutila si o sursa de radiatii suplimentara care nu ar fi necesara.

Asadar, intre 20-45 de ani nu ar trebui efectuate mamografii decat daca exista suspiciunea de a exista o formatiune tumorala sau daca antecedentele heredo-colaterale (parinti, bunici) un istoric de cancer mamar (sau si cancer uterin ori ovarian) insa toate aceste evaluari statistice de risc trebuie efectuate de catre un medic.

In timpul procedurii sanul este compresat la un nivel mai accentuat (din acest motiv poate fi usor dureroasa), aceasta compresiune este realizata de catre doua palete paralele intre care este fixat sanul pentru a scadea din grosimea sanului pe cat posibil pentru o imagine mai clara si mai elocventa.

Asta deoarece cu cat razele X trebuie sa patrunda prin mai multe straturi, cu atat imaginea va fi mai neclara, si prin reducerea grosimii nivelului adipos prin care trebuie sa patrunda (deoarece sanul este alcatuit din lipide – grasimi) cu atat se va evita dispersarea razelor X pe suprafata sanului.

Preprocedural se doreste evitarea folosirii de odorizante solide, lichide sau pulberi din sprei, sau de vaporii conferiti din deodorant deoarece toate acestea pot sa apara pe imaginea de mamografie ca si mici calcifieri si astfel se doreste o imagine cu o cat mai mare acuratete si este necesara evitarea suplimentarii tegumentare cu substante (deodorant, antiperspirant) in dimineata analizei.

Totodata, pentru a se incerca diminuarea sensibilitatii dinaintea mamografiei, deoarece cum am spus, poate provoca o mica senzatie de discomfort si in anumite cazuri la paciente cu un prag dureros mai sensibil, poate produce senzatie de durere la nivelul sanului.

Din acest motiv se prefera ca in dimineata dinaintea mamografiei sa nu se consume cafeina, cofeina sau produse excitante care pot scadea si mai mult acest prag dureros si astfel sa produca senzatia de durere si mai usor.

Dupa ce este realizata imaginea de mamografie se va realiza o analiza amanuntita a acesteia pentru a se observa orice fel de masa ar fi prezenta pe sanul pacientei si raportarea datelor obtinute din mamografie la un scor BI-RADS care va cataloga puncte de la 0 la 6 in functie de riscul existent regasit in mamografie.

Scorul de 0,1 reprezinta starea fiziologica sau normala, scorul 2 va reprezenta o structura tumoral benigna (bine incapsulata si nu o neoformatiune), scorul 3 va reprezenta o masa nedeterminata, iar scorul 4 este suspiciunea de celule maligne, in timp ce scorul 5 reprezinta structura clar maligna.

Ecografia mamara este a doua tehnica imagistica a sanului si a glandei mamare care are avantajul de a nu emite radiatii si a nu fi absorbite acestea de catre celulele organismului.

Astfel ca avantajul ecografiei este de a se putea efectua mai multe ecografii pe parcursul unui an fara riscul de iradiere suplimentara. O radiografie de tip mamografie are in schimb limitarea de a avea o maxima de efectuare de 1/6 luni, timp in care ecografia foloseste ultrasunete (ecografie – ultrasonografie) care nu dauneaza celulelor organismului.

Ecografia mamara poate depista: delimitarea, dimensiunea si localizarea unor formatiuni suspecte localizate la nivelul sanului. Este recomandat ca o data la o saptamana femeile sa efectueze o inspectie in oglinda si o auto-palpare a sanului pentru a observa orice formatiune ar fi putut sa apara la acest nivel.

Se pot decela prin aceasta banala inspectare si palpare a sanului a oricaror formatiuni de la acest nivel.

Daca se observa o formatiune, un eritem (roseata la acest nivel) sau o sensibilitate ori durere la atingere, sau in anumite cazuri retractia mamelonului sau o scurgere din mamelon care adesea cand apare poate sa aiba si caracter sangvinolent, toate acestea impun un consult la medicul ginecolog, dar care cel mai adesea va solicita o ecografie mamara.

Ecografia mamara se recomanda a se efectua in special in ziua 3-12 a unui ciclu menstrual, adica in perioada de final a mestruatiei (cand sensibilitatea sanului incepe sa scada si pacienta va permite mai usor ecografia) si pana in perioada de ovulatie (adica perioada 13-15 din cele 28 de zile a ciclului menstrual).

In ecografia sanului se pot observa aceste structuri ca si delimitare, dimensiune si localizare insa ecografia este intr-adevar un examen cu o fidelitate a relatarilor imagistice mai scazute decat cea a mamografiei si atunci informatiile nu sunt intodeauna de o acuratete sporita sau pot omite totusi o patologie.

Insa la ecografie se poate efectua si o ecografie doppler sau cu substanta de contrast pentru a se observa fluxul sanguin de la nivel mamar si care poate conferi informatii daca la acest nivel exista sau nu o formatiune patologica.

Pe langa aceasta, ecografia mamara poate depista o modificare a structurii sanului prin care se poate observa o mastoza sau mastita la nivelul sanului,se pot decela chisturi sau noduli mamari care vor impune cel mai probabil investigatii suplimentare mai amanuntite (mamografia).

Ecografia nu necesita o pregatire prealabila a pacientei si astfel poate fi efectuata in orice moment al zilei, ori de cate ori este nevoie.

Ecografia de san in sine presupune o explorare total neinvaziva si nedureroasa in care se obtin imagini ultrasonografice prin explorarea suprafetei sanului cu o sonda de ecografie in care medicul ginecolog poate sa isi stabileasca prin modificarea frecventei din setarile ecografice a profunzimii la care se doreste explorarea mamara.

Trebuie tinut cont ca ambele tipuri de analize sunt analize din categoria stricta a imagisticii, adica observarea pe o imagine fie de ecograf, fie de mamograf a unor structuri, iar razele X radiografice sau ultrasunetele din ecografie trebuie sa traverseze mai multe straturi (de piele, tesut adipos, etc.).

De aceea exista si investigatii paraclinice (analize) ce se pot efectua pentru un diagnostic de certitudine, in randul acestor analize paraclinice, poate intra biopsia (adica prelevarea unui mic fragment de tesut) pentru a se analiza natura acelei formatiuni.

Insa biopsia trebuie efectuata doar dupa o analiza imagistica prealabila pentru a se depista cu precizie localizarea acelei formatiuni si evaluare daca aceasta este de natura benigna sau maligna, deoarece exista anumite tipuri de tumori la care nu se poate efectua prelevarea biopsica din riscul de a nu disemina formatiunea tumorala (in cazul in care aceasta este maligna).

O alta categorie de depistare prin analiza paraclinica sunt analizele paraclinice care se efectueaza din sange, adica prelevarea unei mostre de sange si in care se vor analiza anumiti markeri tumorali (markeri de citoliza), adica in cazul in care este prezenta o tumora, distrugerea tesutului si celulelor de la acest nivel va duce la raspandirea in circulatia sanguina a acestor proteine (markeri tumorali).

Dupa cum este de inteles, o analiza la fel ca si majoritatea tipurilor de tratament cu cat sunt mai benefice in sensul de acuratete, adica o analiza cu cat va avea nivelul de acuratete al imaginii sau cu cat va reda imagini pentru diagnostic de o precizie mai sporita, cu atat sunt insotite de riscuri tot mai mari.

Astfel ca, daca mamografia este analiza care poate conferi informatii de o precizie mai mare, este totusi insotita de riscurile de iradiere, nu poate fi efectuata atat de des si are o serie de situatii in care aceasta nu poate sa fie efectuata.

Insa ecografia, desi va conferi informatii destul de bune calitativ pentru un diagnostic preliminar se poate efectua ori de cate ori este necesar cu risc de iradiere 0. Totodata, ecografiei i se poate succede mamografia si astfel ca o prima ecografie se poate de multe ori sa nu fie suficienta.

Aceste doua analize pot adesea sa fie doar primul pas de diagnostic, fiind necesare ulterior analizele paraclinice de care am vorbit (in speta biopsia sau depistarea markerilor tumorali).

Asadar ecografia este un test ce se poate efectua incepand cu orice varsta si pana la orice varsta ca si test anual de screening si este recomandat ca orice femeie sa isi efectueze la 2-3 ani o ecografie de san de screening fara a exista si alte suspiciuni care sa poata conduce spre problema unor patologii existente.

De asemenea, este recomandat ca ori de cate ori exista simptome de patologie (scurgeri mamelonare, sensibilitate, durere ori noduli) sa se efectueze si mai des o ecografie mamara.

Suplimentar acestei ecografii, saptamanal sau macar lunar orice femeie trecuta de menarha (prima menstruatie) si cu atat mai mult cele cu o viata sexuala activa sa efectueze o inspectie amanuntita a sanului si o palpare corecta (care poate fi explicata de catre un medic ginecolog) a sanului.

Suplimentar la aceasta, dupa varsta de 40-45 de ani este recomandat un consult anual al sanilor efectuat la un medic ginecolog si dupa 45-50 de ani sa se efectueze o mamografie anuala sau la 2 ani bilaterala, sau ori de cate ori o va solicita medicul ginecolog.

Stabilirea unor frecvente necesare a mamografiei va fi efectuata de catre medicul ginecolog in urma unei anamneze mai amanuntite pentru a se analiza factorii de risc statistic (cancer preexistent la mama, bunica, matusa), malignitate atat de san sau de ovar ori uterin, sau alti factori ce pot constitui risc statistic pentru pacienta.