Analize recomandate in functie de patologii

Cand vorbim despre analize ne referim la explorarile paraclinice efectuate unui individ (pacient) pentru a depista sau a diagnostica o patologie.Investigatiile paraclinice inseamna acele analize care se pot recolta dintr-o proba sanguina, dintr-o proba tisulara sau printr-o metoda imagistica (radiografie, CT sau RMN), pentru explorarea starii de functionalitate a organismului uman.

Din acest motiv, prima si principala metoda de depistare a unor patologii trebuie sa fie reprezentata de anamneza medicului.Indiferent cat de amanuntite ar fi informatiile oferite printr-o carte, printr-o informatie pe internet sau de alta natura nu poate suplini pregatirea unui medic. Totusi, exista posibilitatea stabilirii unor directive generale in ce priveste examinarea unui pacient.

Anamneza - parte constituienta a examenului clinic nu poate fi facuta decat de un medic, indiferent de specialitate, ca vorbim de un medic generalist, un medic de familie sau un medic de specialitate (cardiologie, neurologie, ginecologie sau chirurgie etc.), orice medic va putea efectua o anamneza care poate sa traseze anumite directii si directive pentru stabilirea unui diagnostic.

 Anamneza este componenta in care pacientului ii sunt adresate o serie de intrebari, cum ar fi cand au debutat simptomele (semnele), ce caracter au acestea (arsura, presiune, intepatura etc.), cum au evoluat in timp, cat si despre o serie de patologii cunoscute de catre pacient. 

Adica daca pacientul cunoaste deja de existenta unei patologii, acesta trebuie sa mentioneze cu precizie fara a ascunde sau a omite semne, simptome sau evolutii. Pentru ca anamneza sa poata fi efectuata corect, trebuie ca si pacientul sa confere informatiile corecte, adevarate si fara omisiune. In urma unei anamneze amanuntite se vor putea stabili urmatorii pasi in investigatiile paraclinice pentru depistarea patologiei.

Cand vorbim despre analize de baza, termenul este unul foarte larg si poate defini de la un numar redus de analize, la o gama foarte variata de astfel de analize. Analizele de baza pot sa se refere strict la niste analize generale, dar pot sa se refere si la analize de baza per specialitate (astfel ca la un ginecolog analizele de baza pot sa adauge un consult ginecologic cu valve la un examen de secretie vaginala etc.).

Principalele analize din cadrul analizelor de baza se refera cel mai adesea la: o hemoleucograma completa, la un profil lipidic, la transaminazele hepatice, adesea si o ecografie pe zona de interes (ficat, rinichi, cord), la o electrocardiograma sau o radiografie pulmonara, profil ionic sau concentratia ionilor.

- Hemoleucograma: Confera informatiile asupra numarului eritrocitar (celulele rosii care transporta gazele – oxigen, dioxid de carbon si a nutrientilor ce sunt transportati dinspre sistemul digestiv catre toate celulele organismului), dimensiunea diametrala a acestora sau viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) pot oferi informatii paraclinice generale importante. Aceasta ar trebui efectuata cel putin o data pe an, indiferent daca exista simptome de afectiuni sau nu. Tot in cadrul hemoleucogramei vom putea afla numarul trombocitar care ne poate oferi informatii despre starea de coagulabilitate a sangelui (de formare a cheagurilor in cazul formarilor unor leziuni). Un alt factor important este numarul leucocitar, dar si defalcat : limfocite, neutrofile, eozinofile (acidofile) sau bazofile, astfel ca se poate depista in cazul unui numar crescut sau scazut daca exista o infectie si de natura categoriei de infectii, adica o infectie: bacteriana, virala sau parazitara.

- Ecografia, CT, RMN : Prima dintre acestea este varianta imagistica mai ieftina, dar cu o acuratete mai redusa, insa exista acum si metode de ecografie (ultrasonografie) cu adaugiri care ii sporesc acuratete sau capacitatea de vizualizare, adica ecografia doppler pulsata sau continua, care poate analiza si forma, viteza si fluenta circulatiei sanguine intr-o anumita zona. Pe langa aceasta, ecografia folosind ultrasunetele este mai putin daunatoare decat radiografia (care foloseste razele X; efectuata prea des, aceasta poate deveni daunatoare). Radiografie poate vizualiza doar structuri solide, in timp ce ecografia poate vizualiza partile moi ale organelor sau tesuturilor. Ecografia poate fi efectuata pe segmente (abdomen, torace, zona pelvina), insa daca se doreste analiza anumitor formatiuni osoase, se prefera radiografia osoasa. In analiza ecografica sau radiografica se vor putea depista o serie de formatiuni ce nu ar trebui sa apara in acele zone sau forma de delimitare, localizarea acestora.

- Electrocardiograma (EKG-ul) se refera la depistarea activitatii electrice a cordului, la puterea acestuia de a initia si transporta impulsul electric pe parcursul miocardului, timpul electric care se va transforma ulterior in contractie musculara a inimii si care va asigura circulatia sanguina in intregul organism.

- Profil lipidic: Profilul lipidic se refera la analiza colesterolului total si a celui defalcat, adica a HDL (High Density Lipids) si a LDL (Low Density Lipids), astfel incat se analizeaza capacitatea ficatului si a componentei sale biliare, care este raspunzatoare de metabolismul lipidic.

- Transaminaze: Transaminazele se refera la capacitatea ficatului din punct de vedere functional, analizele TGO si TGP oferind informatii despre capacitatea metabolica a ficatului, secretorie (bila) si de detoxifiere. Aceste analize combinate cu o ecografie de ficat sunt analize esentiale in explorarea hepatica.

- Profil/concentratia ionilor: Profilul ionilor sau, mai precis, concentratia acestor ioni in sange, cum ar fi: calciul, sodiul, potasiul, magneziul, dar si a altor ioni, se refera la concentratia acestora in sange, acesti ioni fiind esentiali in buna functionare a organismului. Sodiul, potasiul si calciul se utilizeaza in pompa de transport a polarizarii intra si extracelulare. Calciul pe de alta parte este o componenta necesara osificarii, potasiul este un element-cheie in contractia miocardica, astfel incat toti acesti ioni au o valoare paraclinica de o importanta majora.

- Radiografie pulmonara: Radiografia pulmonara este esentiala in depistarea unui emfizem pulmonar, a unor formatiuni suplimentare pulmonare sau daca sunt prezente formatiuni tumorale sau de alta natura la nivelul plamanilor, astfel ca radiografia pulmonara intra in acea categorie a analizelor de baza extinse.

- Biopsie: Biopsia reprezinta un procedeu prin care se patrunde in organism cu un ac de punctie sau un pistol de biopsie, pentru a se preleva o portiune din tesutul afectat si a fi analizata ulterior macroscopic si microscopic si a se analiza daca la acest nivel exista formatiuni tumorale, daca aceste tumori sunt de natura benigna, maligna sau de o alta natura.

- Markeri tumorali: Markerii tumorali reprezinta faptul ca in momentul aparitiei unei tumori, aceste tumori vor produce distrugerea tisulara a tesutului din jur si eliminarea in circulatia sanguina a unor markeri (cei mai multi de natura proteica), care vor putea fi depistati in sange si care vor sugera existenta unei tumori la un anumit nivel, in functie de tipul markerului tumoral: CA 19-9, CA 125 etc.

- Markeri virali: Markerii virali se refera la depistarea prezentei antigenului (a virusului in sange, fie ca vorbim de hepatita B, C, HIV sau de alte virusuri), dar acesti markeri virali pot face referire si la prezenta anticorpilor in sange, adica depistarea anticorpilor ce trebuie sa interactioneze cu acel antigen (virus). Din acest motiv exista mai multe tipuri de analize ale markerilor virali : AgHBs, AgHBc, AcHBs, adica indicativul de g (Ag – antigen), indicativul de Ac-anticorp, iar indicativul dupa HB (Hepatitic virus) se refera la s-de suprafata, c-de nucleu (core).

- Markeri cardiaci: Similar distrugerii tisulare cauzate prin aparitia unei tumori trebuie facuta referire si la cazul de infarct, deoarece intr-un infarct se produce distrugerea si necrozare tesutului cardiac, care va elimina la randul sau niste elemente in sange si care pot diagnostica sau preciza momentul de aparitie al infarctului, precum CK, CK-MB, troponina, mioglobina etc. Acestea au un timp in care se pozitiveaza (apar in sange), o perioada in care se maximizeaza (concentratia) si o perioada cand se normalizeaza (adica nu vor mai avea valoarea crescuta in sange), iar acesti markeri au pe aceste 3 criterii valori diferite de: aparitie (crestere), maximizare, normalizare, iar in anumite cazuri pot fi de: 12 ore, 24 ore sau 36, 48 de ore, mergand pana la 3 zile.

Daca vorbim de orice fenomen gastro-intestinal, adica din punct de vedere al simptomelor, fie ca este vorba de: balonare (meteorism), constipatie, diaree (scaun lichid), dureri in zona abdominala care pot sa aiba caracter localizat, poate sa fie o durere in bara (in linie in zona dorsala a abdomenului), greata, varsaturi, dureri in orice portiune a abdomenului, vor putea indica o patologie in acest sistem digestiv sau, mai precis, in segmentul gastro-intestinal (adica de la stomac inspre inferior).

In aceste cazuri, primele analize recomandate sunt: o hemoleucograma completa (pentru depistarea daca acestea sunt provocate de o infectie si va fi analizat numarul leucocitar), la care trebuie adaugata obligatoriu un profil lipidic: colesterol total, HDL, LDL, ca sa se analizeze capacitatea ficatului de a asigura metabolismul hepatic si transaminazele de functionare a ficatului. Pe langa aceasta, este absolut necesara o ecografie abdominala a ficatului pentru depistarea unor formatiuni existente pe ficat.

Daca se discuta tot de sistemul digestiv, pot sa mai existe sau sa coexiste anumite simptome: hematemeza (sangerarea pe cavitatea bucala), pirozis (arsuri in posteriorul sternului), adica acea senzatie de arsura in capul pieptului, daca aceste senzatii apar si dupa o masa (post-prandial), acestea pot releva o serie de patologii esofagiene sau si gastrice.

Analizele recomandate in depistarea sau diagnosticarea evolutiva a acestor patologii sunt: hemoleucograma completa, VSH, glicemia si profilul lipidic, dar poate fi necesara si o endoscopie exploratorie a esofagului, cat si o ecografie de zona abdominala pentru a exclude alte etiologii de genul hepatic sau biliar.

In cazul aparitiel febrei, a durerilor articulare, mialgiilor sau a durerilor cefalice, este absolut necesara o hemoleucograma, analiza fibrinogenului, a proteinei C reactive, exsudatul faringian sau a altor analize ce pot sugera o infectie.

Dureri in zona toracala stanga ce pot sa mearga pe mana stanga si se pot continua cu senzatie de furnicaturi pe mana stanga, senzatie de dispnee (lipsa de aer) in timpul durerii sau presiune pe torace pot sa sugereze o afectare cardiaca: EKG obligatoriu, glicemie si in anumite cazuri un profil ionic, dar si analiza markerilor cardiaci, daca este necesara.

Astenie, colorizare diferita a tegumenteleor: pot arata o afectare hepatica, de natura virala, dar nu numai. In aceste cazuri se recomanda o hemoleucograma completa, analiza transaminazelor, GGT, a bilirubinei sau alte analize hepatice. Astenia poate induce spre necesitatea efectuarii unor analize de markeri virali: adica a analizelor de depistare a hepatitelor.

In cazul unor senzatii de sufocare, de dispnee respiratorii sau senzatie de cantitate insuficienta de aer, poate fi necesara pe langa o hemoleucograma a unei radiografii pulmonare, dar in anumite cazuri si a unei bronhoscopii, pentru depistarea unei cauze inflamatorii, infectioase sau tumorale de cauze pulmonare. In anumite cazuri, hemoleucograma, cat si alte analizele paraclinice de sange, vor putea diagnostica un astm sau o reactie de alergie.

Scaderea pondereala: rapida si accentuata, fara a exista o schimbare dramatica in regimul alimentar sau in conditiile de viata si de mediu, adica accentuarea mare a efortului fizic, poate necesita efectuarea unei hemoleucograme, a unor analize hepatice (transaminaze, profil lipidic), dar si a unor analize de markeri tumorali, pentru a exclude macar posibilitatea unei patologii tumorale. La acestea se pot adauga si un profil ionic, pentru a se depista daca exista o afectare digestiva care cauzeaza aceasta pierdere a ionilor. Acestea sunt doar un ghid general de orientare si nu o inlocuire a necesitatii consultului unui medic in cazul aparitiei oricaror simptome care nu corespund cu starea de homeopatie sau in cazul in care este necesara si recomandata orice tip de analize de catre medicul specialist.

Trebuie sa cunoastem aceste informatii, sa fim informati despre ce investigatii se pot face, care sunt cele mai uzuale si care sunt cele mai specifice. Este necasr ca fiecare individ sa faca un set de analize uzuale cel putin o data pe an, aceste analize pot depista anumite patologii in stare incipienta si se poate intervenii cu un tratament prompt.