Incompatibilitatea materno - fetala in sistemul Rhesus (Rh)

Factorul Rh(D) este un antigen specific de grupa sanguina, prezent atat pe eritrocitele umane, cat si pe cele ale maimutei Rhesus, de unde si-a capatat si denumirea. Acest factor nu este prezent la toti indivizii umani, ci numai la 85% dintre acestia, ei fiind numiti Rh(D) pozitivi (+), restul de 15% fiind Rh(D) negativi (-). Factorul Rh(D) face parte dintr-un sistem de antigene Rh, el fiind cel mai puternic din punct de vedere antigenic si imunogen.

Antigenul este o substanta de natura proteica, care, patrunzand in organismul uman, stimuleaza formarea de anticorpi specifici cu rol in apararea organismului respectiv. Asadar, patrunderea unor eritrocite Rh(D) pozitive in circulatia sanguina a unei persoane Rh(D) negative, duce la aparitia anticorpilor anti-Rh(D).

Imediat dupa descoperirea factorului Rh(D) in anul 1940, s-a precizat rapid si importanta sa clinica, una dintre situatii fiind aceea legata de imunocompatibilitatea materno-fetala in sistemul Rh.

Aceasta situatie apare cand mama este Rh(D) negativ si naste un copil cu Rh(D) pozitiv (Rh mostenit de la tata), situatie care, in absenta masurilor de prevenire a aparitiei anticorpilor anti-Rh(D), poate duce la instalarea bolii hemolitice a nou-nascutului. Asadar, in cazul de fata, incompatibilitatea se defineste ca o nepotrivire de grup sanguin.

Boala hemolitica a nou-nascutului este o afectiune destul de grava, cu implicatii majore asupra vietii nou-nascutului, datorata distrugerii globulelor rosii ale copilului de catre anticorpii din sangele matern care traverseaza bariera placentara. Cu cat titrul (cantitatea) de anticorpi este mai mare, cu atat boala va fi mai grava, ducand la leziuni cerebrale sau chiar la moartea copilului.

Cum se produce imunizarea fata de factorul Rh(D)?
Imunizarea reprezinta o stare de aparare specifica a organismului fata de un factor strain, ca urmare a aparitiei anticorpilor specifici.

In timpul sarcinii, mama poate primi, pe cale transplacentara, sange fetal cu Rh(D) pozitiv. Fata de aceste eritrocite, organismul mamei Rh(D) negativ reactioneaza prin producerea de anticorpi anti–Rh(D).

La prima sarcina, aceasta imunizare nu ridica probleme, dar poate avea consecinte grave pentru sarcinile ulterioare. Astfel, la o a doua sarcina incompatibila, anticorpii produsi de organismul mamei pot trece, la randul lor, bariera placentara, si ajungand in organismul copilului, sa duca la distrugerea globulelor rosii si aparitia bolii hemolitice, printr-un mecanism complex.

- Determinarea factorului Rh(D) la toate femeile;
- Determinarea factorului Rh(D) la sotii gravidelor Rh(D) negativi;
- Determinarea factorului Rh(D) la nou-nascutii mamelor Rh(D) negative;
- Screeningul pentru anticorpii anti-Rh(D), atat initial, cat si pe tot parcursul sarcinii, daca exista incompatibilitate cu partenerul;
- Dozarea lunara a anticorpilor prezenti, pentru urmarirea lor in dinamica;
- Dozarea anticorpilor dintr-o proba de sange prelevata imediat dupa nastere, daca acestia nu au aparut in timpul sarcinii (posibila aparitie in timpul nasterii).

Principalul scop al masurilor de prevenire este acela de a impiedica formarea anticorpilor anti-Rh(D). De aceea, pacientele cu Rh(D) negativ, cu rezultate negative la screeningul pentru anticorpi, trebuie sa fie supuse terapiei profilactice cu imunoglobulina anti-D.

Imunoglobulina anti-D este un anticorp care, introdus in organism, impiedica aparitia anticorpilor proprii, prin blocarea eritrocitelor Rh(D) pozitive fetale. Astfel, sistemul imun al mamei nu mai vine in contact cu antigenul D al fatului.

Profilaxia cu imunoglobulina anti-D cuprinde 2 etape:
- profilaxia prenatala - care consta in administrarea unei doze, incepand din a 28-a saptamana de amenoree;
- profilaxia postnatala - care consta in administrarea unei doze in maxim 72 de ore postpartum, numai daca Rh-ul copilului este pozitiv.

Profilaxia cu imunoglobulina anti-D este indicata cu ocazia fiecarei sarcini incompatibile, precum si in urmatoarele situatii:
- avort spontan sau la cerere;
- sangerare in trimestrul II sau III de sarcina;
- placenta adanc inserata;
- sarcina extrauterina;
- punctie trofoblastica;
- amniocenteza.
Toate aceste situatii favorizeaza trecerea eritrocitelor fetale in circulatia materna si aparitia anticorpilor.