Sindromul respirator acut sever (SRAS)

Vezi galerie foto

Sindromul respirator acut sever (SRAS) este o afectiune descoperita recent, in randul populatiei Asiei, Americii de Nord si Europei, la sfarsitul anului 2002 si inceputul lui 2003.

SRAS este determinat de un virus necunoscut initial, care face parte din familia Coronavirus, care determina de obicei afectiuni ale cailor respiratorii superioare de tipul guturaiului (racelii banale).

Acest virus este cunoscut sub denumirea de SRAS-CoV.

SRAS, la fel ca majoritatea infectiilor respiratorii, este transmisa in primul rand prin contactul cu saliva sau picaturile de saliva provenite de la persoane bolnave care tusesc.

SRAS nu se poate transmite prin aer, cum ar fi contactul intamplator cu o persoana infectata sau trecerea pe strada pe langa o persoana bolnava.

Apropierea (distanta mai mica de 1 m) sau contactul intim sunt necesare pentru a se putea transmite infectia de la o persoana la alta.

Contactul intim inseamna convietuirea sau ingrijirea unei persoane bolnave de SRAS sau a avea contact direct cu saliva sau sputa, provenita de la o persoana infectata.

Principalele simptome sunt febra mai mare de 38C, tuse seaca, respiratie superficiala sau dificultati respiratorii.

Mai pot aparea cefalee (durere de cap), dureri musculare, dureri de gat, fatigabilitate si diaree.

Persoanele in varsta pot avea stare generala alterata, inapetenta (lipsa poftei de mancare), dar de obicei nu fac febra. In unele cazuri starea generala se agraveaza progresiv, fiind necesara spitalizarea.

Perioada de incubatie este perioada de la contactul infectant si pana la aparitia simptomelor; este de 3 pana la 7 zile, dar se poate prelungi si peste 10 zile.

Medicii specialisti sunt de parere ca boala poate fi raspandita doar daca persoana infectata prezinta simptome de boala.

Ca masura de precautie, se recomanda, cu exceptia vizitelor la medic, izolarea la domiciliu a persoanelor infectate, pe perioada simptomelor si inca 10 zile dupa disparitia acestora.

Persoanele suspecte de boala au febra peste 38 C, febra care dureaza de cel putin 10 zile, au calatorit in regiuni afectate de SRAS sau au venit in contact cu persoane bolnave.

Investigatiile care se pot efectua sunt:

Cazurile severe necesita de obicei internare in spital, mai ales daca exista dificultati de respiratie.

Cazurile sunt izolate pentru a preveni raspandirea bolii.

Au fost folosite o serie de medicamente: corticosteroizi si antivirale-Ribavirina, dar deocamdata nu exista un medicament care sa vindece boala.

Un studiu recent arata ca medicatia antivirala, alfa-1 Interferonul, administrat in asociere cu corticosteroizii, pot fi benefice in tratamentul SRAS, crescand gradul de oxigenare a sangelui.

Riscul de mortalitate prin SRAS depinde de varsta persoanei afectate, cel mai crescut risc avandu-l persoanele peste 65 de ani si cei cu boli cronice, ca diabet si boli cardiace. Aproximativ 1 din 10 persoane infectate decedeaza, restul se recupereaza.

Prevenirea infectarii cu virusul ce produce SRAS consta in evitarea calatoriei in regiunile care prezinta cazuri de infectie, evitarea contactului cu persoane care sunt diagnosticate sau suspectate de a avea SRAS.

Se recomanda igiena riguroasa a mainilor, prin spalare frecventa cu apa si sapun sau cu dezinfectante pentru maini, in cazul izbucnirii unei epidemii se recomanda evitarea zonelor aglomerate.

Centrul pentru prevenirea si controlul transmiterii bolilor infectioase, nu recomanda purtarea de masti faciale in zone publice, in scopul prevenirii infectiei, desi aceasta este o masura practicata frecvent in Orientul Indepartat.

Echipele de cercetatori testeaza in prezent obtinerea unui vaccin impotriva SRAS; acesta ar putea fi disponibil in cativa ani.

-radiografie toracica daca pacientul prezinta dificultati respiratorii sau tuse

-examen de sputa, de secretii nazale sau proba de sange, pentru detectarea virusului sau bacteriei.

Diagnosticul de SRAS este posibil in cazul in care sunt excluse prin aceste investigatii alte cauze ce pot determina simptomele, mai ales daca persoana a venit in contact cu alta persoana bolnava de SRAS sau a fost in zone cu cazuri de SRAS.

In acest caz se recomanda determinarea anticorpilor serici (din sange), care sunt secretati de catre sistemul imun, cu scopul de a lupta impotriva infectiei. Sunt necesare cel putin doua determinari, in zile diferite, pentru a confirma infectia.

De asemenea se mai poate determina materialul genetic (ARN-ul) al virusului.

Cu toate acestea, testarea genetica nu se face de rutina.

Infectia poate fi contactata dupa impartirea mancarii sau bauturii cu o persoana infectata, imbratisarea sau sarutul cu o persoana bolnava, apropierea de o persoana bolnava la mai putin de 1 m sau contactul direct cu secretiile infectate, apoi ducerea mainilor la ochi, nas sau gura.

SRAS se poate transmite si prin alte modalitati, ca prin obiecte contaminate cu materii fecale provenite de la o persoana infectata. Aceasta se poate intampla in cazul persoanelor care nu isi spala mainile dupa folosirea toaletei.

Infectia nu se transmite de la mama la copil in timpul nasterii.

Pot aparea epidemii sezoniere de SRAS, predominand in perioada de iarna.Medicii specialisti presupun ca SRAS provine de la animale, deoarece virusul a fost identificat la zibete (mamifere carnivore intalnite in Asia de Sud si crescute pentru secretia glandulara, din care se obtin parfumuri cu aroma de musk)-un animal salbatic asemanator pisicii care este considerat o delicatesa culinara in China-si la alte animale.

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a inregistrat 8096 de persoane bolnave de SRAS, dintre care 774 au murit, la prima epidemie de boala. In 2004,

China a relatat 5 cazuri confirmate si 4 posibile infectari pana pe 30 aprilie.

Pe 18 mai 2004, OMS a declarat eradicata epidemia de SRAS.