Tot ce trebuie stiut despre apneea in somn la copii

Apneea in somn la copii reprezinta o tulburare a somnului, caracterizata prin pauze scurte ale respiratiei dupa adormire. Se considera ca un procent cuprins intre 1-4% dintre copii sufera de aceasta afectiune.

De asemenea, varsta copiilor cu aceasta afectiune variaza, dar cei mai multi dintre ei au varste cuprinse intre 2 si 8 ani.

Exista doua tipuri de apnee in somn ce poate afecta copiii. Primul tip, cel mai frecvent intalnit, este reprezentat de apneea in somn obstructiva, cauzata de blocarea zonei posterioare a gatului si nasului.

Celalalt tip, apneea in somn centrala, apare atunci cand zona creierului responsabila de respiratie nu mai functioneaza in mod corect. Astfel, muschii respiratori nu mai primesc semnalele normale care sa ii activeze.

O diferenta intre cele doua tipuri de apnee este reprezentata de tipul zgomotelor respiratorii aparute in timpul somnului, adica sforaitul.

Apneea in somn de tip central poate fi insotita de sforait, dar acest simptom apare cel mai frecvent in tipul obstructiv, deoarece caile respiratorii sunt obstruate.

Cu exceptia sforaitului, simptomele apneei in somn obstructive si centrale sunt relativ aceleasi.

Astfel, cele mai frecvente simptome includ:

- Tuse puternica;
- Dispnee sau sufocare in timpul somnului;
- Respiratie cu ajutorul gurii;
- Cosmaruri;
- Enurezis (pierderi de urina inconstiente in somn);
- Pauze in respiratie;
- Adormire in pozitii ciudate;
- Alterarea somnului.

Trebuie cunoscut faptul ca apneea in somn la copil nu provoaca simptome doar noaptea. In cazul in care copilul prezinta aceasta afectiune, iar somnul pe timpul noptii ii este alterat, simptomele din timpul zilei pot include:

- Fatigabilitate;
- Dificultate la trezire dimineata;
- Perioade de somnolenta excesiva in timpul zilei sau chiar adormirea involuntara.

De asemenea, trebuie stiut ca sugarii si copii mici care au apnee in somn nu pot sforai, mai ales in cazul tipului central. Uneori, singurul semn al apneei in somn care apare la aceasta grupa de varsta este oboseala si alterarea somnului.

Apneea in somn netratata va duce la perioade lungi in care somnul este tulburat. Acest lucru va produce ulterior oboseala cronica in timpul zilei.

Un copil cu apnee in somn netratata poate avea deficit de atentie la scoala si dificultati de invatare, performantele fiind scazute.

Unii copii dezvolta, de asemenea, hiperactivitate si tulburari de atentie. Acest lucru poate duce la diagnosticarea gresita, de exemplu, cu ADHD.

Totusi, se estimeaza ca simptomele apneei in somn obstructive pot fi prezente la aproximativ 25% din copiii diagnosticati cu ADHD. In cazuri mai severe, apneea in somn poate produce intarzieri de crestere, probleme cardiace dar si numeroase tulburari cognitive.

Alte complicatii ale neglijarii copiilor cu apnee in somn sunt reprezentate de hipertensiune arteriala si obezitate, urmate de cresterea riscului de accident vascular cerebral si atac de cord.

In cazul apneei in somn obstructive, muschii situati in spatele gatului blocheaza caile aeriene in timpul somnului, facand dificila respiratia copilului. Adesea, cauzele apneei in somn sunt diferite la copii fata de adulti.

Cel mai incriminat factor declansator in cazul adultilor este excesul de greutate. La copii, cauza cea mai frecventa este reprezentata de marirea volumului amigdalelor.

Tesutul suplimentar astfel format poate bloca complet sau partial caile respiratorii.

Unii copii au un risc mai mare de adezvolta aceasta tulburare a somnului. Factorii de risc sunt reprezentati de:

- Istoricul familial de apnee in somn, indiferent de tip;
- Supraponderabilitatea sau obezitatea;
- Asocierea unor altor afectiuni medicale, precum paralizia cerebrala, sindromul Down, anemia falciforma sau anomalii ale craniului si fetei;
- Greutatea mica la nastere;
- Macroglosie, adica marirea limbii.

Exista anumiti factori ce pot creste sansele de aparitie a apneei in somn de tip central. Acestia sunt:

Anumite afectiuni, precum insuficienta cardiaca sau accidentul vascular cerebral;
- Nasterea prematura;
- Anumite anomalii congenitale;
- Consumul unor anumite medicamente, cum ar fi opioidele.

Parintii trebuie sa apeleze cat mai rapid la un medic daca suspecteaza existenta apneei in somnla un copil.

Pentru a diagnostica corect apneea in somnmedicul va solicita informatii despre tabloul clinic al copilului, va efectua un examen fizic si va realiza anumite studii ale somnului.

Pentru studiul somnului, copilul trebuie sa isi petreaca noaptea in spital, fiind urmarit de un specialist. Astfel, medicul va plasa anumiti senzori pe corpul copilului si va monitoriza urmatoarele aspecte pe timpul noptii:

- Undele cerebrale;
- Nivelul oxigenului;
- Ritmul cardiac;
- Activitatea musculara;
- Fazele somnului;
- Tipul respiratiei.

O alternativa la aceasta investigatie consta in masurarea ritmului cardiac si a nivelului de oxigen pe durata somnului cu ajutorul pulsoximetrului. Aceasta investigatie se poate face si la domiciliu si reprezinta un instrument de screening initial al apneei in somn.

In plus fata de studierea somnului, medicul poate solicita efectuarea unei electrocardiograme pentru a exclude orice afectiune cardiaca. Cu ajutorul acestei investigatii se poate inregistra activitatea electrica a inimii copilului.

Testarea adecvata este foarte importanta in punerea diagnosticului, deoarece apneea in somneste uneori trecuta cu vederea la copii. Acest lucru se intampla atunci cand nu exista un tablou clinic tipic.

De exemplu, in locul tulburarilor de respiratie pe timpul noptii, tabloul clinic poate consta in hiperactivitate, iritabilitate si schimbari de dispozitie, ducand la diagnosticarea eronata a unei probleme comportamentale.

Trebuie stiut ca nu exista un tratament standard acceptat de toti specialistii din domeniu. Astfel pentru formele usoare, medicul poate alege sa nu trateze afectiunea, cel putin imediat, tinand copilul sub observatie.

Unii copii depasesc apneea in somn in mod individual, medicul preferand doar sa monitorizeze starea lor pentru o anumita perioada de timp pentru a observa daca apar imbunatatiri. Cu toate acestea, riscurile asociate neacordarii unui tratament trebuie comparate cu beneficiile.

Congestia nazala poate fi usurata cu ajutorul unor medicamente topice nazale. Acestea nu sunt destinate tratamentului pe termen lung, ci doar pana cand congestia a fost rezolvata.

Atunci cand volumul amigdalelor provoaca apneea in somn obstructiva, indepartarea chirurgicala poate reprezenta o solutie pentru deschiderea cailor respiratorii ale copilului. In cazul obezitatii, medicul poate recomanda activitatea fizica si adoptarea unui regim alimentar optim.

Cand apneea in somneste severa si nu se amelioreaza odata cu tratamentul initial, copilul poate necesita terapie cu presiune pozitiva continua la nivelul cailor respiratorii.

Acest lucru implica purtarea unei masti care acopera nasul si gura in timpul somnului, un dispozitiv special asigurand un flux continuu de aer, care sa mentina caile respiratorii deschise. Aceasta metoda poate ajuta la reducerea simptomelor, dar nu si la vindecarea bolii.

Trebuie stiut ca o mare problema este produsa de faptul ca aceasta masca nu este foarte confortabila, dar exista si dispozitive alternative neinvazive de ventilatie. Acestea sunt utilizate mai ales in cazul apneei de tip central.

Optiunile de tratament functioneaza foarte bine pentru majoritatea copiilor. De exemplu, chirurgia poate elimina simptomele in aproximativ 70-90% din cazuri. Parintii trebuie sa cunoasca si sa observe imediat semnele si simptomele produse de apneea in somn.

Lasata netratata, aceasta afectiune se poate agrava si poate interfera cu calitatea vietii copilului.

De asemenea, exista riscul de aparitie a unor complicatii amenintatoare de viata. Cu cat tratamentul este oferit mai rapid, cu atat perspectiva este mai favorabila.