Somnolenta excesiva sau hipersomnia

Somnolenta excesiva sau hipersomnia se refera la starile de somnolenta excesiva din timpul zilei sau perioadele prelungite de somn pe parcursul noptii. Multi oameni simt oboseala in timpul zilei, dar aceasta este diferita de somnolenta excesiva. Persoanele care sufera de hipersomnie atipesc repetat, pe parcursul unei zile, de mai multe ori, deseori in momente nepotrivite: in timpul activitatii de la locul de munca sau chiar in mijlocul unei conversatii. Totusi, aceste perioade scurte de somn nu au efectul scontat, nu amelioreaza starea de somnolenta excesiva.

Cei la care este prezenta aceasta tulburare se trezesc cu dificultate dintr-un somn lung si manifesta iritabilitate, confuzie mentala, nivel scazut de energie si pierderi de memorie. Exista mai multe cauze posibile ale hipersomniei.

Principalul simptom al hipersomniei sau al somnolentei excesive este nevoia patologica de somn in timpul zilei, in ciuda somnului prelungit pe perioada noptii. Semnul distinctiv al somnolentei excesive este repetarea episoadelor de somn in timpul zilei, de cele mai multe ori in momente inoportune. Aceste atacuri survin brusc iar bolnavul nu le poate preveni.

Rareori starea generala se imbunatateste, iar tendinta de a adormi continua pe parcursul intregii zile. Somnolenta este adesea insotita de schimbari ale starii de spirit si perceptiei, intervenind diferite stari de genul anxietatii, iritabilitatii, energie scazuta, neliniste, lentoare in gandire si vorbire, pierderea poftei de mancare, halucinatii si dificultati de memorie. Toate aceste manifestari, insotite de tendinta de a atipi in momente nepotrivite pot avea un impact negativ asupra abilitatilor unei persoane de a desfasura in mod normal activitatile de la locul de munca si de a-si mentine in parametrii normali relatiile sociale si familiale.

Exista mai multe cauze posibile ale somnolentei excesive. Cele mai multe dintre acestea sunt depistate cu dificultate: persoana in cauza considera ca nu s-a odihnit suficient, ca are nevoie de mai mult somn si nu banuieste ca ar suferi de vreo boala sau tulburare.
Printre cauzele hipersomniei se pot enumera:
- tulburari primare de somn, cum ar fi narcolepsia sau apneea de somn;
- disfunctii ale sistemului nervos autonom;
- abuzul de alcool sau de droguri;
- tumori ale creierului;
- traumatisme la nivelul capului sau alte prejudicii ale sistemului nervos central;
- anumite medicamente sau intreruperea brusca a administrarii unor medicamente;
- diverse conditii medicale inclusiv: screloza multipla, depresie, encefalita, epilepsie sau obezitatea;
- predispozitia genetica la hipersomnie;
- hipersomnie idiopatica sau somnolenta excesiva pentru care nu exista nici o cauza cunoscuta (afecteaza de obicei adolescentii si adultii tineri);
- sindromul Kleine-Levin - tulburare neurologica rara care cauzeaza hipersomnie recurenta.

Orice persoana care se afla intr-una din situatiile prezentate mai sus poate suferi de somnolenta excesiva. In functie de cauza, conditia poate fi temporara sau poate dura ani de zile.

In situatia in care o persoana atipeste de mai multe ori pe parcursul unei zile in ciuda eforturilor sale de a ramane treaza este posibil sa sufere de hipersomnie. Totusi, in cazul in care, timpul alocat noaptea pentru somn nu este suficient si exista o anumita privare in acest sens, nu se va lua in calcul prezenta acestei tulburari. Daca, o persoana doreste sa doarma in timpul noptii, dar nu reuseste sau se trezeste in mod repetat pe parcursul noptii, tulburarea poarta denumirea de insomnie iar tratamentul pentru aceasta este diferit de cel specific somnolentei excesive.

Pentru a diagnostica somnolenta excesiva, medicul va pune intrebari pentru a afla istoricul personal si medical al pacientului. Sunt foarte importante informatiile legate de obiceiurile de somn si nivelul de somnolenta din timpul zilei. Pentru a determina cauza, specialistul va solicita si diverse detalii legate de consumul de alcool, droguri sau tratamentele urmate, istoricul de cancer sau antecedentele recente de traumatisme craniene, prezenta bolii in cadrul familiei, etc. Pacientul ar putea sa fie supus la diverse teste pentru identificarea motivelor hipersomniei. Investigatiile comune includ analizele de sange, tomografia computerizata (CT) a creierului, imagistica prin rezonanta magnetica (RMN), encefalograma si polisomnograma.

Tratamentele pentru somnolenta excesiva implica tratarea cauzelor care stau la baza tulburarilor de somn si ameliorarea simptomelor. Medicamentele contra somnolentei excesive includ diverse stimulente cum ar fi metilfenidatul, amfetaminele si modafinilul. Pot fi la fel de utile in acest scop si antidepresivele (inhibitorii monoaminooxidazei, de exemplu) care au si rolul de a combate tulburarile de dispozitie. Recent a fost aprobat un medicament (numit xyrem) care a fost util pentru tratamentul narcolepsiei, la unii dintre pacienti.

Alte medicamente utilizate pentru tratarea hipersomniei includ clonidina si medicamentele pentru tratarea bolii Parkinson (levodopa si bromocriptina). Pacientii cu apnee de somn pot utiliza si un dispozitiv care are rolul de a exercita o presiune in mod continuu asupra cailor respiratorii (CPAP), pentru a contribui la mentinerea cailor respiratorii deschise, pe timp de noapte.
Mici modificari ale stilului de viata si schimbarile de comportament pot fi utile pentru evitarea episoadelor de somn din timpul zilei: somnul regulat, evitarea consumului de cofeina si alcool.

Oricine poate fi afectat de somnolenta excesiva si nu exista vreun mod de prevenire a acesteia. Cu toate acestea, pot fi diminuati factorii de risc care ar putea declansa hipersomnia: abuzul de droguri sau de alcool si greutatea excesiva.

De asemenea, practicarea unei igiene a somnului (a unei rutine sanatoase inainte de somn) poate diminua sansele de a experimenta somnolenta diurna. De aceea, mentinerea in fiecare seara a orei de somn este foarte importanta pentru evitarea somnului din timpul zilei. Daca este posibil se vor evita locurile de munca care necesita desfasurarea a diverse activitati pe parcursul noptii.

In cazul in care o persoana observa ca adoarme in momente nepotrivite sau chiar periculoase (cum ar fi in timpul conducerii unui autovehicul), in ciuda unui program normal de somn, trebuie sa consulte medicul pentru a fi evaluat. Este important sa se depisteze daca motivul acestor simptome ar putea fi o boala neurologica ce ar putea pune in pericol viata unei persoane. De asemenea, este benefic sa se stabileasca daca pacientul sufera de o tulburare primara de somn care poate fi tratata cu medicamente.