Sforaitul, mai mult decat o problema sociala

Sforaitul - ronhopatia cronica - este o conditie patologica aproape nelipsita din viata omului modern, a carei frecventa creste odata cu inaintarea in varsta.

Sforaitul consta dintr-un zgomot respirator ce apare in timpul somnului de zi sau de noapte. Acesta este produs in mare masura de vibratia palatului moale in contact cu peretele posterior al faringelui. Dupa 50 de ani, peste 60% dintre barbati si aproximativ 40% dintre femei sforaie. Daca intensitatea acestui zgomot este redusa, atunci nu poate conduce la o problema sociala.

In schimb, atunci cand sforaitul este puternic si continuu, se transforma intr-o adevarata problema, nu doar de tip social, ci si de sanatate, intrucat aceasta se deterioreaza practic de fiecare data cand pacientul sforaie.

Apar tulburari ale sistemului cardio-respirator ce pot merge pana la infarctul miocardic acut sau accidentele vasculare cerebrale, indeosebi cand sforaitul este acompaniat (situatie destul de frecventa) de sindromul de apnee - hipopnee in timpul somnului.

Sforaitul "simplu" trebuie considerat un semn de obstructie partiala a cailor aeriene superioare.

Cele mai frecvente cauze ale sale sunt reprezentate de:

- Cresterea in greutate;

- Flaciditatea tesuturilor moi, indeosebi a palatului moale;

- Obstructiile nazale (deviatia de sept, polipoza nazo-sinusala, hipertrofia cornetelor inferioare);

- Obstructii localizate la nivelul bazei de limba si a hipofaringelui.

- Hipersomnie (somnolenta diurna);

- Cefalee;

- Tulburari de dinamica sexuala;

- Scaderea performantelor intelectuale;

- Apnee;

- Poliurie;

- Activitate motorie anormala.

- Obezitatea;

- Fumatul;

- Refluxul gastro-esofagian;

- Consumul de alcool;

- Anumite medicamente (ex: hipnotice);

- Malformatiile crenio-faciale.

Diagnosticul prezumptiv al sforaitului este simplu, fiind motivul pentru care pacientul sau partenerul sau de viata se prezinta la cabinet. Este insa absolut necesara precizarea gravitatii sforaitului.

In mod evident sforaitul de intensitate redusa nu va avea aceleasi consecinte ca cel de intensitate moderata sau severa. Este important sa stim daca pacientul sforaie cu gura deschisa sau inchisa sau daca exista o conexiune intre pozitia din timpul somnului, consumul de alcool sau ingestia unor medicamente.

De multe ori, pacientul care sforaie nu stie carui medic specialist sa se adreseze. Aici intervine medicul de familie, al carui rol in depistarea simptomatologiei si orientarea pacientului pentru o rezolvare eficienta si moderna a suferintei sale este fundamental.

Medicul ORL-list, datorita cunostintelor si competentelor sale in zona capului si a gatului, trebuie sa fie coordonatorul echipei de specialisti implicata in diagnosticarea si terapia sforaitului si a apneei in timpul somnului. Evident, un medic ORL specializat in acesta problematica, ce tinde a se constitui chiar intr-o specialitate medicala distincta - somnologia.

In mass-media abunda reclamele unor medicamente/dispozitive care elimina sforaitul; cert este faptul ca niciunul nu este eficient; sunt de obicei produse publicitare fara capacitate curativa.

Alteori pacientii utilizeaza spray-uri cu vasoconstrictoare nazale aproape permanent, atitudine urmata de aparitia rinitei cronice medicamentoase, greu de controlat terapeutic si care, suplimentar, poate fi insotita de cresterea rezistentei nazale.

De aceea, consultarea unui specialist este prima masura ce va duce la evitarea automedicatiei si singura metoda de diagnosticare corecta si tratament adecvat.

Sforait frecvent - episoadele de sforait sunt asociate cu perioade de liniste, de oprire a respiratiei (apnee), a caror durata variaza de la 10 secunde pana la 1 minut; la sfarsitul fiecarei perioade de apnee, urmeaza un sforait puternic, ce da impresia de "salvare de la inec", insotit de gemete si uneori cuvinte de neinteles.

De retinut ca nu orice pacient care sforaie sufera de apnee, precum si ca nu in toate cazurile de apnee-hipopnee in somn, episoadele de apnee sunt urmate de un sforait "spectaculos", asa cum a fost descris aici;

Apnee - consta in intreruperea periodica a respiratiei in timpul somnului sau in respiratia de tip "salvare de la inec".

Exista mai multe forme de apnee: centrala, caracterizata prin lipsa miscarilor diafragmului si a musculaturii respiratorii accesorii, obstructiva, caracterizata de prezenta miscarilor diafragmului si a musculaturii respiratorii accesorii, dar fara schimburi de gaze respiratorii, datorita blocarii caii aeriene superioare si mixta, avand atat componente de tip central cat si periferic;

Hipopnee - diminuarea fluxului respirator cu pana la 50% insotita de desaturarea periferica in oxigen de peste 4%.

Somnolenta diurna - oboseala cronica; somnolenta este tendinta de a adormi fara a exista intentia acestui lucru. Pacientul poate atipi in orice moment, in orice situatie: cand este asezat, cand citeste, cand se uita la televizor, la birou, ca asistent la conferinte sau ca spectator atunci cand se stinge lumina, inclusiv - si acesta este cea mai periculoasa circumstanta - cand conduce un autovehicul.

Somnolenta diurna presupune o limitare importanta sociala si profesionala, din ce in ce mai blamata, asa incat multi pacienti incearca sa ascunda pe cat posibil suferinta lor la locul de munca; exista insa studii asupra rolului determinant in accidentele de circulatie, feroviare si chiar aeriene.

Somn insuficient - un somn putin reparator, cu senzatia de "zapaceala" si lentoare la trezire, dureri de cap matinale, uscaciunea gurii si mici dificultati la inghitire ce dispar de la sine in cursul zilei;

Miscari bruste in somn - frecvent insotite de treziri de scurta durata la sfarsitul fiecarui episod de apnee si de un sforait, ce vor face ca partenerul de viata sa doreasca sa doarma in alt pat sau chiar in alta camera;

Cefalee - intalnita si in sforaitul simplu este durerea de cap la desteptare, numita si cefalee matinala;

Tulburari de dinamica sexuala - la fel ca si in sforaitul simplu se datoreaza scaderii secretiei nocturne de testosteron, la randul sau cauzata de diminuarea nivelului de oxigen din sange.

Diagnosticul sindromului de apnee-hipopnee in timpul somnului (SAHS) se stabileste pe baza simptomatologiei clinice (atat cea diurna, cat si nocturna). Acest diagnostic prezumptiv trebuie insa sustinut de studiul respiratiei in timpul somnului, pentru a cuantifica episoadele de apnee si repercursiunile lor asupra intregului organism.

Medicina moderna ofera acum metode noi de identificare, monitorizare si diagnosticare corecta a afectiunilor respiratorii survenite in timpul somnului.

Exista in prezent, inclusiv pe piata din Romania, tehnologii moderne non-invazive care supravegheaza somnul pacientului si eventualele anomalii ce pot aparea pe durata acestuia si furnizeaza informatii exacte ce contribuie la identificarea unor afectiuni severe.

Acestea ofera noi posibilitati de investigare a problemelor cardiovasculare si respiratorii ale sistemului nervos.

Pacientii resimt avantajele folosirii unei astfel de tehnologii moderne prin prisma faptului ca, in comparatie cu alte metode de diagnosticare clasice, incomode, care sa necesite spitalizare, acum se pot folosi de aparate confortabile, chiar acasa in dormitorul propriu.