Mioclonia nocturna (tulburarea de miscare periodica a membrelor)

Mioclonia nocturna numita si tulburarea de miscare periodica a membrelor este o afectiune a somnului caracterizata prin miscarea necontrolata, ce apare exclusiv in timpul somnului, a mainilor si picioarelor si care este insotita (obigatoriu) de alterarea calitatii somnului.

Pacientul se confrunta adesea cu insomnii sau cu alte tulburari de somn ca urmare a acestei afectiuni.

Mioclonia nocturna este diferita de sindromul picioarelor nelinistite si de o alta tulburare, numita simplu miscarea periodica a membrelor in somn, care nu are nici un fel de consecinta negativa asupra calitatii (sau cantitatii) somnului pacientului.

Persoanele cu miscari ale membrelor in timpul somnului nu au efectiv o afectiune sau o boala si nu necesita niciun fel de terapie, atata timp cat nu apar si simptome evidente.

Sindromul picioarelor nelinistite este diferit de mioclonia nocturna in sensul ca apare atat in somn cat si cand pacientul se trezeste si este mai degreaba un raspuns voluntar si controlat la o stare disconfortanta care apare la nivelul picioarelor.

Spre deosebire de sindromul picioarelor nelinistite, mioclonia nocturna apare involuntar iar pacientul nu constientizeaza existenta ei ca atare, ci resimte doar consecintele.

Cauzele exacte de aparitie ale tulburarii de miscare periodica a membrelor nu sunt deocamdata complet cunoscute. In foarte multe cazuri specialistii au descoperit insa o corelatie intre mioclonia nocturna si alte probleme medicale de fond, cel mai frecvent boala Parkinson si narcolepsia.

Exista o serie de factori de risc care cresc probabilitatea de aparitie a unei astfel de afectiuni, cei mai des citati fiind:

- Sforaitul;

- Lucrul in ture de noapte;

- Consumul crescut de cafea;

- Stresul;

- Administrarea de medicamente cu actiune sedativ hipnotica.

Pe langa acestia exista si o alta categorie in care sunt inclusi factori ce cresc riscul pentru aparitia atat a tulburarii de miscare periodica a membrelor cat si a sindromului picioarelor nelinistite.

Aceasta categorie include:

- Sexul feminim;

- Existenta unor afectiuni musculoscheletice;

- Existenta afectiunilor cardiace cronice, a apneei de somn;

- Prezenta tulburarilor psihice;

- Afectiuni neurologice;

- Probleme renale, anemie, circulatie slaba la nivelul membrelor.

Pacientii cu tulburarea de miscare periodica a membrelor au cel mai frecvent probleme cu somnul.

Cel mai adesea este perturbata calitatea acestuia, insomniile aparand cel mai des. Ele sunt, la randul lor, cauza de aparitie a somnolentei diurne.

Pacientii adorm adesea cu mare dificultate si nu pot dormi bine pe timpul noptii.

De asemenea, apar miscari periodice ale membrelor (atat superioare cat si inferioare). Aceste miscari prezinta anumite caracteristici si apar la intervale regulate (de obicei la 20 - 40 de secunde).

Cel mai adesea caracterizeaza doar prima parte a noptii, anume somnul non REM.

Miscarile nu apar in cadrul somnului REM datorita atoniei musculare din aceasta faza.

Chiar daca in unele situatii pacientul nu se trezeste complet ca urmare a aparitiei miscarilor membrelor, somnul este afectat, uneori pacientul trezindu-se mai obosit decat s-a culcat.

In plus, o astfel de tulburare poate afecta si calitatea somnului partenerului.

Diagnosticarea tulburarii de miscare periodica a membrelor presupune efectuarea unei anamneze complete, care adesea este centrata pe intrebari referitoare la caracteristicile somnului, la factorii de risc care pot influenta calitatea acestuia, la probleme similare, daca acestea au existat in trecutul medical al pacientului.

Examenul fizic este si el necesar, precum si discutia cu partenerul pacientului.

Adesea partenerul este cel care descrie cel mai bine semnele, mai ales daca miscarile din timpul noptii nu trezesc complet pacientul.

Miocolonia nocturna este diagnosticata pe baza unei polisomnografii.

Datele obtinute in urma acestei investigatii, corelate cu istoricul medical al pacientului si simptomele actuale, vor realiza tabloul diagnostic complet si vor stabili diagnosticul de certitudine.

In urma analizarii polisomnogramei se pot detecta si alte tulburari de somn (daca acestea exista), cum ar fi apneea de somn sau alte tulburari respiratorii (mai putin pronuntate), dar care pot interfera cu un somn normal si odihnitor.

Exista inca foarte multe nelamuriri cu privire la natura acestei tulburari.

Unii specialisti sunt de parere ca miscarile apar ca normale in cursul somnului, mai ales daca este vorba de pacientii varstnici, si nici nu se coreleaza cu sindromul picioarelor nelinistite.

Specialistii estimeaza ca miocolonia nocturna apare la 4% dintre adulti, insa este mult mai frecventa la varstnici, in special la femei. 11% dintre femeile in varsta se confrunta cu simptome sugestive pentru o astfel de afectiune.

Tratamentul miocoloniei nocturne presupune de cele mai multe ori administrarea de medicatie antiparkinsoniana. Schemele terapeutice includ anticonvulsivante, benzodiazepine si narcotice.

Deoarece afectiunea nu are un tratament curativ de sine statator, este important ca pacientii sa respecte recomandarile medicului curant si sa ia corect tratamentul, chiar daca este vorba de mai multe medicamente de-o data.

Tratamentul este in general complex si include:

- Masuri la domiciliu: presupun realizarea de exercitii de relaxare si masaj;

- Tratament farmacologic: include administrarea de agonisti de dopamina, benzodiazepine sau precursori de dopamina (levodopa). Acest tratament este recomandat doar in cazurile in care simptomele sunt frecvente, severe si intrerup cu regularitate somnul;

- Exercitii fizice: pacientului ii este recomandata o activitate fizica moderata. Astfel, sunt recomandate cate 30 de minute de exercitii fizice zilnice.