Tratamentul arsurilor chimice

O arsura chimica poate sa apara atunci cand o persoana intra in contact direct cu un produs chimic sau cu vaporii acestuia. Arsurile chimice pot afecta orice persoana, in orice loc, precum acasa, la serviciu, la scoala, in aer liber sau chiar intr-un atac chimic.

Arsurile chimice provoaca leziuni ale pielii, insa majoritatea persoanelor se refac complet, fara consecinte grave asupra sanatatii. Arsurile chimice severe necesita ingrijiri medicale de urgenta, pentru a preveni complicatiile sau chiar decesul.

Arsurile chimice sunt produse de acizi sau baze (substante alcaline) care intra in contact cu pielea. In timp ce acizii produc o necroza de coagulare prin denaturarea proteinelor, alcalii producleziuni mai severe, prin fenomenul de necroza de lichefiere. Acest fenomen implica denaturarea proteinelor si, aditional, saponificarea grasimilor, astfel crescand penetrabilitatea compusilor toxici. Un compus aparte este reprezentat de acidul fluorhidric care, spre deosebire de alti acizi, produce necroza de lichefiere.

Cele mai multe arsuri chimice apar ca urmare a utilizarii abuzive a produselor chimice. Unele dintre cele mai comune produse de uz casnic si la locul de munca, legate de arsurile chimice, includ:

• Acizii din bateriile auto;
• Inalbitorii;
• Amoniacul;
• Substantele de curatare a piscinelor;
• Substantele de curatat toaleta;
• Solutiile de curatat scurgerile;
• Substantele de curatat cuptoarele;
• Ingrasamintele;
• Solutiile de curatat suprafetele metalice;
• Amestecurile pentru beton;
• Diluantii pentru vopsele.

Multe alte produse folosite la domiciliu si la locul de munca pot contine substante care pot provoca arsuri chimice.

Substantele chimice trebuie depozitate in siguranta, pentru a evita accidentele. De asemenea, recipientele ar trebui sa fie etichetate corespunzator, pentru a sti ce substante chimice contin.

Este foarte important sa se utilizeze echipament de protectie la manipularea produsilor chimici, intrucat acestea creaza o bariera, impiedicand patrunderea acestora la nivel tegumentar.

Tipuri de arsuri chimice

• gradul I sau superficiala: afecteaza doar epidermul, avand ca prezentare tegumente rosii, dureroase, fara a se cicatriza patologic
• gradul IIA si IIB: pot afecta partial sau total dermul, iar in functie de lezarea sau nu a membranei bazale de la jonctiunea derm-epiderm, lasa sau nu cicatrice; ca prezentare clinica, se caracterizeaza prin flictene cu continut seros sau sanguinolent, edem, durere locala
• gradul III: afecteaza toate straturile pielii, inclusiv terminatiile nervoase libere, astfel ca nu sunt dureroase; clinic, apare escara alb-bruna sau necroza tegumentara

Arsurile chimice tind sa fie arsuri profunde, iar simptomele variaza in functie de o varietate de factori. Simptomele arsurilor chimice depind de:

• Tipul contactului cu substanta chimica, daca a fost inhalata, inghitita sau atinsa;

• Daca au existat leziuni deschise la locul contactului;

• Zona si intinderea locului de contact cu substanta chimica;

• Cantitatea de substanta chimica cu care s-a intrat in contact;

• Tipul substantei chimice: gazoasa, lichida sau solida;

• Puterea produsului chimic.

Cunoasterea tipului de substanta chimica ce a cauzat arsura este extrem de importanta. Simptomele vor varia in functie de modul in care substanta chimica raspunde in contact cu pielea, ochii sau mucoasele corpului.

Simptomele generale si comune, in cazul contactului dintre substanta chimica si piele si ochi, sunt:

- piele colorata in negru, cu aspect de necroza sau escara alb-bruna, daca este vorba de o arsura de grad III;
- iritatie, inrosire sau arsura in zona afectata;
- parestezii si durere in zonele afectate;
- tulburari de vedere, inclusiv pierderea vederii, in cazul in care produsul chimic a intrat in contact cu ochii.

In cazul in care substanta chimica a fost inghitita sau inhalata, pot sa apara urmatoarele simptome:

- batai neregulate ale inimii sau stop cardiac;
- scaderea tensiunii arteriale;
- dificultati de respiratie;
- dureri de cap;
- tuse;
- vertij;
- convulsii;
- spasme musculare.

Daca o persoana a fost expusa la o substanta chimica ce afecteaza pielea sau ochii, primul lucru ce trebuie facut este reprezentat de scoaterea hainelor contaminate.

Urmatorul lucru ce trebuie facut este spalatul zonei afectate cu apa sau ser fiziologic, daca este disponibil, sub jet continuu, timp de cel putin 20 de minute. Daca aceste lucruri se realizeaza destul de rapid, arsurile vor fi mai putin grave, iar timpul de recuperare poate fi scurtat.

Arsurile chimice necesita adesea un tratament medical sau internarea in spital. In cazul arsurilor si expunerilor grave la substante chimice, este indicata solicitarea serviciilor medicale de urgenta.

Serviciul de urgente trebuie apelat imediat daca substanta chimica a trecut prin primul strat de piele sau zona afectata este mai mare de 5-7 cm.

De asemenea, trebuie solicitata asistenta medicala de urgenta si in cazul in care arsura afecteaza ochii, mainile, picioarele, fata, zona inghinala, fesele sau o articulatie majora.

Odata preluata de medici, o persoana cu arsuri chimice va fi evaluata rapid pentru a determina numarul de tesuturi afectate si gradul de vatamare..

Un plan de tratament va fi apoi pregatit in functie de starea generala a persoanei, de tipul expunerii si de probabilitatea ca simptomele sa se agraveze.

Tratamentul va depinde de cauza, gravitatea, adancimea arsurilor si de gradul de deteriorare al tesutului.

Primul pas in efectuarea tratamentului consta in determinarea tipului de arsura, dupa cum urmeaza:

In functie de gravitatea arsurii, medici vor folosi diferite metode pentru a trata arsurile chimice, cum ar fi:

- antibiotice (daca exista semne de infectie) si medicamente anti-prurit (antihistaminice);

- administrare de fluide intravenos, pentru compensarea pierderilor hidroelectrolitice (arsura reprezinta o solutie de continuitate la nivelul pielii, determinand pierderi lichidiene);

- curatarea si indepartarea tesuturilor moarte;

- utilizarea de pansamente performante sau, in cazul unor zone intinse, a grefelor de piele/lambouri locale/lambouri liber transferate, pentru acoperirea defectelor restante.

In urma tratamentului chirugical, pacientii pot dezvolta cicatrici contractile, hipertrofice, fiind nevoie de recuperare medicala intensa si utilizare de dispozitive pentru atenuarea acestor complicatii. De exemplu, pacientii sunt sfatuiti sa utilizeze, in functie de zona lezata, textile compresive si creme pe baza de silicon pentru modelarea cicatricilor.

Persoanele cu cel mai mare risc de arsuri chimice sunt sugarii, copiii mici, adultii in varsta si persoanele cu dizabilitati, deoarece aceste grupuri ar putea sa nu poata manipula substantele chimice in mod corespunzator.

Alte persoane aflate in situatii cu risc crescut sunt cele care lucreaza in sectoare in care expunerea la substante chimice este frecventa. Persoanele ce lucreaza in urmatoarele domenii au un risc crescut de arsuri chimice:

• agricultura;
• industrie;
• transporturi;
• utilitati;
• sanatate;
• constructii.

Arsurile chimice la domiciliu sunt uneori legate de produsele cosmetice, inclusiv peeling chimic si cremele impotriva acneei. Chiar daca aceste tipuri de arsuri sunt rare, acestea pot provoca leziuni si complicatii foarte grave.

Conform unui studiu pe o perioada de 2 ani, arsurile chimice provoaca mai multe leziuni tisulare decat alte tipuri de arsuri. Cercetatorii au remarcat ca severitatea acestor tipuri de rani a fost cauzata de toxicitatea crescuta a substantelor chimice industriale, dar si a metodelor de utilizare.

Neatentia a fost cel mai frecvent motiv pentru arsurile chimice la locul de munca. Cu toate acestea, cercetatorii au remarcat faptul ca protocoalele de siguranta la locul de munca, instruirea si utilizarea echipamentelor de protectie au dus la mai putine accidente si la mai putine decese legate de arsurile chimice.

Perspectiva arsurilor chimice depinde de severitatea leziunilor. Arsurile chimice minore se vor vindeca mai repede cu ajutorul tratamentului potrivit, in timp ce leziunile mai severe necesita metode extensive si mai avansate de tratament, precum interventii chirurgicale (debridari seriate, acoperirea defectelor rezultate cu grefe de piele sau lambouri).

Majoritatea oamenilor se pot recupera si pot avea o viata normala, daca urmeaza un tratament adecvat dupa producerea arsurilor.