Structura pielii

Vezi galerie foto

Pielea formeaza cel mai mare organ al corpului, insumand aproximativ 16% din greutatea corpului unei persoane. Pielea indeplineste multe roluri vitale, atat ca bariera cat si ca reglator intre lumea exterioara si mediul controlat din interiorul corpului.

Temperatura interna a corpului este controlata prin intermediul mai multor procese, incluzand actiuni combinate intre producerea de transpiratie si rata fluxului sanguin de la nivelul retelei de vase de la nivelul pielii.

In conditii de vreme foarte rece fluxul sanguin prin piele scade foarte mult, retinand caldura in interiorul corpului si prezervand fluxul de sange cald pentru organele vitale din torace si abdomen si, de asemenea, la nivelul creierului.

Pielea si stratul adipos de sub piele actioneaza ca buni izolatori termici.
Cand organismul se gaseste intr-un mediu cald sau cand caldura este generata de activitatea musculara, vasele de sange de la nivelul pielii se dilata, putand determina un flux sanguin crescut pana la o treime din sangele pompat de inima. In acest fel, pielea se transforma intr-un radiator de caldura. Evaporarea transpiratiei de pe piele creste foarte mult rata de pierdere a caldurii din organism.

Structura fizica a pielii previne patrunderea unor chimicale periculoase si invazia microorganismelor cum ar fi bacteriile si virusurile.
De asemenea ofera rezistenta la traumatisme, protejand tesuturile mai sensibile de dedesubt. In acelasi timp, totusi, pielea are nevoie sa fie supla si sa fie capabila sa se intinda pentru a se acomoda miscarilor.

Pielea expusa la lumina solara este principala sursa de vitamina D din organism, vitamina esentiala pentru cresterea si mentinerea sanatatii oaselor. Reteaua nervoasa extinsa de la nivelul pielii trimite in mod constant informatii catre creier despre mediul inconjurator. In acest fel, suntem pe de o parte avertizati de temperaturile extreme daunatoare sau de alte pericole, iar pe de alta parte atingerea poate fi cel mai puternic mod de linistire si de oferire a unor senzatii placute.

Se acorda o importanta deosebita felului in care arata pielea, in special in societatea noastra moderna. Conditiile medicale care afecteaza pielea pot avea efecte marcante nu doar asupra starii de bine general al persoanei, dar si asupra felului in care interactioneaza cu cei din jur, a stimei de sine si a tipului de distractii de care se poate bucura.

Consecintele afectiunilor pielii, cum ar fi eruptiile si mancarimile pot fi evidente pentru cei din jur, iar altele, cum ar fi impactul psihologic, pot fi mai subtile, desi la fel de importante.

Pielea contine doua straturi principale:
- epidermul;
- dermul;

Stratul subcutanat este un strat adipos ce se gaseste sub piele (“subcutanat”). Poate varia considerabil ca grosime de la persoana la persoana in functie de greutatea corporala, fiind mai bine reprezentat la persoanele supraponderale.

Epidermul reprezinta stratul cel mai exterior. In majoritatea partilor corpului epidermul masoara aproximativ 0,1 mm grosime, dar la nivelul palmelor si al talpilor poate avea 1 mm grosime sau chiar mai mult. Principala celula a pielii, care formeaza epidermul se numeste keratinocit, deoarece produce o proteina dura, numita keratina.

Keratina reprezinta, de asemenea, principala proteina de la nivelul parului si al unghiilor. Aceasta confera pielii rezistenta la agresiuni fizice si o face impenetrabila pentru apa.

Keratinocitele apar in stratul profund al epidermului si noi celule sunt in mod constant produse. Celulele mai batrane migreaza astfel la suprafata pielii unde la un moment dat vor fi indepartate. In mod normal dureaza aproximativ 60 de zile pentru o celula noua sa migreze la suprafata si se fie indepartata.

Rezulta astfel scuamele pielii si este absolut normal ca o persoana sa piarda in acest fel aproximativ un gram de piele pe zi. O proportie din praful pe care il aspiram din casa este format din aceste celule moarte ale pielii.

Keratinocitele isi modifica forma si marimea de la celule patrate cand se afla la baza epidermului, in mod gradat devin mai aplatizate cand ajung spre suprafata, moment in care si-au pierdut si structura interna. La pielea sanatoasa aceste celule de suprafata sunt asezate strans una langa alta intr-un mod suprapus, care contribuie la functia de protectie.

Dermul se gaseste imediat sub epiderm si este de aproximativ de patru ori mai gros. Contine numeroase tesuturi specializate de suport precum si vase de sange, nervi, radacini ale firului de par si glande sudoripare.

Dermul este format din alte tipuri de proteine, in special colagen si elastina, care ii ofera rezistenta si flexibilitate. Odata cu inaintarea in varsta este normal ca aceste proteine sa se mai reduca, contribuind la aparitia unei pieli mai fragile la persoanele in varsta. Unele medicamente, in mod special corticosteroizii, au de asemenea un efect de slabire a fibrelor de collagen, determinand pe termen lung subtierea pielii si o predispozitie la aparitia echimozelor (vanatai).

Firul de par apare dintr-o structura de tip radacina numita folicul care se gaseste in profunzimea dermului. Firul de par strabate dermul si epidermul pentru a ajunge la suprafata pielii. De-a lungul fiecarui folicul al firului de par este atasata o glanda mica care produce un tip special, uleios de transpiratie care imbraca firul de par. In profunzimea dermului exista mai multe tipuri diferite de glande sudoripare care sunt conectate la suprafata pielii prin canalicule inguste, rasucite in spirala –in mod obisnuit sunt numiti “porii” pielii.

Exista mai multe tipuri de senzori la nivelul pielii care au functii diferite. Cele mai simple sunt terminatiile nervoase libere si sunt similare cu firele goale dintr-un circuit electric. Acestea detecteaza durerea, temperatura si mancarimea.

Alte structuri mai complexe detecteaza presiunea sau vibratia. Distributia nervilor la nivelul pielii nu este uniforma, cea mai mare densitate se gaseste la nivelul mainilor, fetei si in regiunea genitala.
Efectul bolilor de piele din aceste zone este din acest motiv multiplicat de senzitivitatea marita cu senzatiile determinate de inflamatie.

Vasele de sange care deservesc pielea in general iau forma unor spirale microscopice care strabat stratul profund pornind din vase mai mari, fiecare spirala deservind unei zone mici a pielii.

Marimea vasului de sange in aceste spirale este reglata de impulsuri nervoase ce vin prin nervii care le insotesc. Astfel, in controlul temperaturii, este posibil ca ele sa se mareasca, crescand fluxul sanguin si determinand pierderea excesului de caldura.

Daca unei persoane ii este frig sau este expusa la un mediu rece atunci contractia vaselor de sange din piele determina scaderea fluxului de sange prin piele si conservarea caldurii corpului. Toata aceasta activitate de control apare automat prin sisteme complexe de feed-back care implica senzorii de temperatura de la nivelul pielii, sistemul nervos si creierul.

In afara de functia de protectie fizica pe care o indeplineste pielea, exista celule specializate din sistemul imun la nivelul epidermului si dermului.

Unele dintre aceste celule detecteaza invazia proteinelor straine cum ar fi bacteriile sau virusurile si alte celule au functia de a distruge si indeparta acest material.

Specia umana nu are nevoie de par lung si gros pentru a-i tine cald.
Desi parul de pe scalp ofera protectie fata de efectele negative potentiale ale razelor ultraviolete la nivelul pielii scalpului, in general parul are o functie protectiva sau izolatoare redusa.

Desi pierderea parului nu este un simptom obisnuit in eczema, implicarea pielii scalpului este destul de frecventa. De obicei ia forma unei descuamari excesive (matreata).

Infectiile fungice ale scalpului sunt foarte frecvente in populatia generala si trebuie sa fie diferentiate de descuamarea de tip eczematos deoarece tratamentul cu sampon antifungic este de obicei eficient.

In eczema, unghiile pot deveni lucioase datorita efectului de lustruire dat de scarpinarea excesiva, dar cand eczema afecteaza si degetele, atunci unghiile devin rigide si ingrosate.