Acneea la adolescenti si adulti - cum o tratam corect

Acneea vulgara sau acneea este o afectiune a pielii, si anume a stratului superficial, a epidermei, caracterizata prin hipersecretia glandelor sebacee, glande ce se gasesc preponderent in pielea fetei, dar si in alte zone de pe corp (piept, umeri, spate superior).

Acneea face parte din sindromul seboreic, fiind cea mai frecventa complicatie a acestuia. Sebumul este produsul de secretie al glandelor sebacee, iar cand acesta este in exces, apare sindromul seboreic si acneea. Este o boala cronica, ceea ce inseamna ca este pe termen lung, dar nu este amenintatoare de viata sau periculoasa.

Apare cel mai des in randul adolescentilor, dar poate afecta atat copiii cat si adultii, fiind considerata cea mai frecventa afectiune dermatologica.

Acneea se manifesta prin eruptii cutanate de comedoane (cosuri) ce pot varia ca si severitate, aspect si localizare. Comedoanele si leziunile difera in functie de tipul de acnee, in populatia generala regasindu-se, in principiu, 2 tipuri: acnee inflamatorie si acnee non-inflamatorie. Acneea este o boala ce afecteaza pacientii pe plan psihologic si emotional, intrucat implica, in majoritatea cazurilor, modificari estetice mai mult sau mai putin grave.

Este in general asimptomatica, intrucat nu include simptome interne, ale organelor, precum majoritatea afectiunilor. Simptomele majore sunt de natura estetica, cu afectare psihologica in foarte multe cazuri. Unele dintre leziunile caracteristice acneei pot da si durere, mancarime, sensibilitate crescuta, edem (umflatura) si eritem (roseata).

Semnele pe care le putem observa la un pacient cu acnee sunt:
• puncte albe
• puncte negre
• noduri
• chisturi
• papule
• pustule
• descuamari la nivelul pielii
• roseata
• edem localizat

Desi acneea apare in multiple patologii si afectiuni, putem rezuma 4 cauze principale ale acesteia:
• Hipersecretia de sebum
• Blocarea foliculilor pilosi
• Bacterii
• Dezechilibre hormonale

Hipersecretia de sebum sau seboreea este o manifestare ce afecteaza atat femeile, cat si barbatii, incepand din perioada pubertatii, fiind caracterizata printr-o producere crescuta, in exces, de sebum de catre glandele sebacee de la nivelul fetei, umerilor, pieptului si spatelui. Astfel, acneea cauzata de acest fenomen va aparea in cel putin una dintre aceste regiuni ale corpului.

Foliculii pilosi sunt mici formatiuni de la radacina firului de par, care se pot infecta cu sebum sau resturi celulare (celule sau fragmente de celule distruse) si pot provoca astfel acnee.

Acneea de cauza bacteriana este printre cele mai dificil de diagnosticat, intrucat nu este prima cauza pe care o poate suspecta medicul. Exista 2 bacterii care pot cauza acneea, si anume Cutibacterium acnes (C. acnes, inainte numita Propionibacterium acnes), mai frecventa, dar si Stafilococul Epidermidis. Cutibacterium se gaseste, se pare, in structura unor plante cum este vita de vie. Stafilococul epidermidis se gaseste in mod normal in microbiomul uman si nu este patogen, dar in tesuturile cu sensibilitate crescuta sau in care exista deja leziuni, acesta devine cauza a acneei.

Acneea hormonala inseamna, asa cum ii spune si numele, acneea cauzata de unul sau mai multe dezechilibre sau anomalii hormonale. Fluctuatiile unor hormoni, in special ale hormonul androgen, pot reprezenta cauza acestei boli, atat la sexul feminin cat si la masculin. in adolescenta apar cel mai des aceste modificari hormonale, dar se pot pastra si in timpul vietii de adult, mai ales la adultii tineri.

Dezechilibrele hormonale ce conduc la aparitia acneei sunt:
• cresterea nivelulul de androgeni (androgenii sunt hormoni reprezentati de testosteron, ce se gasesc la ambele sexe intr-o anumita proportie)
• sindromul ovarelor polichistice (SOP)
• perioadele de menstruatie si menopauza

Sindromul ovarelor polichistice este una dintre cele mai comune afectiuni intalnite in randul femeilor, afectand pana la 20% dintre femei. Pe scurt, se caracterizeaza prin prezenta unor chisturi multiple la nivelul ovarelor si printr-o producere crescuta de hormoni androgeni (testosteron), care sunt secretati in cantitati mici, in mod normal, la femei. Pilozitatea excesiva si acneea vulgara sunt semnele ce apar aproape intotdeauna la persoanele cu SOP.

Perioadele lunare de menstruatie pot exacerba acneea, aceasta fiind mai severa in acele zile, iar la fetele ce nu sunt diagnosticate permanent cu acnee, pot declansa aparitia acesteia. Asemanator, menopauza poate agrava acneea unor femei deja diagnosticate, sau poate declansa acneea la cele ce nu au fost afectate pana in acel moment.

Leziunile epidermice acneice, in cazul dezechilibrelor hormonale, apar cel mai adesea in zona T (frunte, nas, barbie) si in partea inferioara a fetei (in jurul mandibulei, barbie, gat).
De asemenea, acneea in randul adultilor este mai frecventa la sexul feminin decat la masculin (se estimeaza ca aproximativ 50% dintre femeile cu varsta intre 20 si 29 ani sufera de acnee), iar majoritatea femeilor adulte prezinta acnee de cauza hormonala, de la SOP si dezechilibre hormonale ce survin in sarcina, si pana la menopauza.

Aditional acestor cauze de fond, exista multi factori ce inrautatesc afectiunea, intalniti atat la adulti cat si la adolescenti, factori ce insumeaza stilul de viata al pacientului si de care poate depinde intregul aspect clinic al acneei.

Dintre acestia, enumeram:
• alimentatia neechilibrata si/sau nesanatoasa
• consumul de alimente la care pacientul are intoleranta
• consumul frecvent de alcool
• lipsa de somn
• lipsa hidratarii zilnice
• stresul zilnic
• istoricul familial (acneea are si o componenta ereditara destul de importanta)
• o rutina neadecvata de ingrijire a pielii
• produse cosmetice cu ingrediente iritante, abrazive, comedogenice (=produc comedoane)
• produse cosmetice cu ingrediente la care pacientul e alergic
• atingerea frecventa a fetei
• spalarea prea frecventa a fetei (va stimula producerea de sebum)
• expunerea prelungita la soare
• factori iritanti si abrazivi mecanici (materiale aspre, dure, presiuni si frictiuni excesive)

Comedoanele sunt de mai multe tipuri, in functie de aspect, marime si severitate, iar acestea impart acneea in 2 tipuri principale, fiecare avand leziuni dermatologice specifice: acnee inflamatorie si acnee non-inflamatorie.

Acnee non-inflamatorie

Aceasta poate fi considerata tipul mai putin sever, dar intalnit mai frecvent, caracterizat prin puncte albe si puncte negre, deci comedoane ce nu se inflameaza. Tratamentul poate fi constituit din produse de ingrijire ce pot fi achizitionate personal, de la farmacie, fara prescriptie medicala, cu ingrediente active benefice.

Punctele albe (comedoane inchise) : se formeaza prin blocarea porilor din piele cu sebum si celule moarte, dupa care se inchid si apar ca niste mici buline de culoare alba, putin in relief.

Punctele negre (comedoane deschise) : apar prin acelasi mecanism ca si cele albe, dar varful (centrul) porului ramane deschis si se va oxida in contact cu aerul de la suprafata pielii, ceea ce duce la culoarea neagra. Acestea sunt ceva mai usor de tratat decat cele albe, porul fiind inca partial deschis.

Acnee inflamatorie

Acest tip de acnee cuprinde leziunile rosii, inflamate, marite, dureroase si greu de tratat: papule, pustule, noduli si chisturi. Cauzele sunt ceva mai complexe, fiind vorba de o infectie bacteriana sau un dezechilibru hormonal. Tratamentul acestui tip de acnee va include atat un tratament de uz extern (produse de ingrijire), cat si unul de uz intern (medicamentatie) si poate fi initiat doar de catre un medic.

Papulele - apar cand peretii porilor incep sa se degradeze datorita inflamatiei locale severe. Sunt tari si de culoare roz.

Pustulele - apar din aceeasi cauza ca si papulele, diferenta fiind prezenta puroiului la acest nivel. Sunt reliefate si de culoare rosie, adesea cu mijlocul alb sau galbui.

Nodulii -se formeaza in cazurile grave, cand porii deja blocati sunt mai intens iritati si mariti. Apar in straturile profunde ale pielii, deci cu siguranta nu pot fi tratati ca si restul comedoanelor, din exterior.

Chisturile - se pot forma cand porii sunt blocati printr-o combinatie de bacterii, sebum si celule moarte, chiar si mai adanc decat nodulii. Sunt cea mai mare forma de acnee, foarte dureroasa si foarte probabil sa lase cicatrici.

Punctele negre si albe se incadreaza in acneea usoara, papulele si pustulele in acneea moderata, iar aparitia nodulilor si/sau a chisturilor se asociaza cu o forma severa de acnee, forme ce se trateaza diferit si pentru perioade diferite de timp. Pentru a stabili severitatea afectiunii, este necesara si numararea aproximativa a comedoanelor, care ajuta la incadrarea afectiunii in una dintre cele 3 forme clinice.

Avand in vedere cauzele acneei, diagnosticarea se va face cu ajutorul unei echipe de specialisti. Persoanele afectate pot incepe cu o vizita la medicul de familie, care va evalua prin vizualizare si palpare pielea din diferite zone ale corpului si va face anamneza pacientului.

Anamneza consta intr-un schimb de intrebari adresate de catre medic si raspunsuri date de catre pacient, cu privire la istoricul bolii, debutul ei, eventuale cauze pe care le suspecteaza chiar pacientul.

Medicul va pune intrebari legate si de ocupatia si stilul de viata al pacientului, in cautarea de factori de risc, dar si despre familia pacientului, pentru a verifica componenta ereditara. Dupa ce se formeaza o imagine generala si medicul de familie concluzioneaza ca este vorba de o afectiune dermatologica, pacientul va fi trimis la dermatolog.

Dermatologul este medicul specialist in boli ale pielii, iar acesta va face o analiza mai amanuntita a leziunilor dermice. in functie de cauza suspectata, pacientul va trebui sa efectueze fie analize (bacteriologice, de exemplu), fie sa fie trimis la un endocrinolog sau ginecolog, pentru a analiza nivelurile de hormoni. in cazul femeilor suspecte de SOP, ginecologul efectueaza o ecografie pentru a vedea si masura ovarele.

Analiza de testosteron si alti hormoni androgeni este, de asemenea, frecvent ceruta. Cand toate examinarile au dat rezultatele, acestea sunt inca o data analizate de catre dermatolog, care va pune diagnosticul final de acnee vulgara (tip 1 sau 2, usoara, moderata sau severa) si va putea initia tratamentul, in functie de nevoi.

Diagnosticul si in niciun caz tratamentul nu se stabilesc de catre pacient, de unul singur, si nici de catre alte persoane neavizate in domeniul dermatologic, intrucat poate duce la agravarea bolii si aparitia unor probleme suplimentare.

Complicatiile intalnite cel mai frecvent sunt de 2 feluri, cele estetice, ce constau in cicatricile post-acneice si cele psihologice, ce cuprind incarcatura emotionala pe care o poate aduce aceasta boala.

Cicatricile apar in special in urma formelor severe de acnee, in urma leziunilor profunde si de lunga durata, dar nu inseamna ca nu pot fi ameliorate si chiar vindecate complet, prin diverse proceduri. O alta modificare in urma acneei poate fi modificarea culorii pielii, ce poate fi mai deschisa (hipopigmentara) sau mai inchisa (hiperpigmentara).

Afectarea pe plan psihologic si social este destul de grava si trebuie tinuta sub control. Modificarea aspectului fizic poate duce la lipsa de incredere in sine, nesiguranta si anxietate, probleme ce duc la complicatii precum izolare si inadaptare in societate. Implicatiile psiho-emotionale sunt normale si trebuie acceptate, dar controlate, astfel incat sa nu afecteze negativ viata pacientului.

Tratamentul cuprinde o componenta medicamentoasa, o parte pentru uz extern si un stil de viata adecvat nevoilor tenului.
Medicamentele folosite pot fi antibiotice pentru infectiile si inflamatiile severe, tratament contraceptiv pentru persoanele de sex feminin cu acnee cauzata de SOP, sau alte medicamente specifice cu ingrediente active.

Terapia cu uz extern cuprinde toate produsele folosite zilnic sau saptamanal pentru ameliorarea comedoanelor si promovarea vindecarii: solutie de curatare, creme, seruri, masti, geluri cu ingrediente active precum acid salicilic, peroxid de benzoil, acid azelaic, retinoizi sau antibiotice de uz extern, topic.

Toate acestea se administreaza conform indicatilor medicului, pe o perioada lunga de timp, alcatuindu-se o adevarata rutina pentru vindecarea acneei si mentinerea sanatatii pielii.

Desi intens promovate, cele mai multe dintre remediile naturale considerate eficiente nu fac decat sa inrautateasca afectiunea, sau pur si simplu sa nu aiba efect. Astfel, se doresc a fi evitate alimentele aplicate pe ten (ulei, lamaie, miere) sau parfumuri, uleiuri esentiale si alte substante netestate dermatologic.

Din pacate, in majoritatea cazurilor, pacientii raman cu cicatrici mai mult sau mai putin vizbile, care sunt greu de vindecat complet. in zilele noastre exista insa diverse tratamente adjuvante ce imbunatatesc considerabil aceste cicatrici si aspectul pielii.

Terapia adjuvanta in acnee si mai ales, pentru cicatricile post-acneice, consta in proceduri efectuate in clinicile si cabinetele de dermatologie:
• microdermabraziune, exfoliere profunda a tenului, folosind microcristale
• microneedling, exfoliere profunda a tenului, folosind microace
• peeling chimic
• peeling enzimatic
• terapia Vampir sau PRP
• terapii de hidratare profunda cu acid hialuronic
• crioterapie

Acestea sunt destul de costisitoare si necesita mai multe sedinte, dar rezultatele sunt, intradevar, uimitoare.

Preventia tine de stilul de viata sanatos, cu alimentatie echilibrata ce include toate categoriile de alimente, cu atingerea necesarului zilnic de vitamine si minerale, hidratarea suficienta, igiena corespunzatoare, evitarea consumului de alcool sau alte substante, evitarea actionarii mecanice a leziunilor prin strangere sau scoatere, precum si odihna si gestionarea stresului cotidian. Acestia sunt factorii care tin de vointa si complianta pacientului, factori ce pot influenta dramatic aparitia si respectiv evolutia bolii.

Acneea adolescentului si a adultului este o boala cronica dermatologica foarte comuna, cu impact psihologic semnificativ. Avand cauze si forme clinice diverse, tratamentul va fi intotdeauna adaptat nevoilor pacientului, neexistand o schema standard de tratament. Pentru o vindecare corecta si completa, apelati intotdeauna la un medic specialist dermatolog, care va va indruma catre terapii medicamentoase si adjuvante si va va ajuta sa va construiti o rutina corecta de ingrijire a pielii.