Matreata

Matreata este o afectiune comuna a scalpului care afecteaza aproape jumatate din populatie la varsta pre-pubertara, de orice sex si etnicitate. Matreata deranjeaza pacientul din punct de vedere estetic, avand impact emotional in functie de gravitatea ei si poate cauza prurit.

Keratinocitele (celulele pielii) joaca un rol esential in expresia si generarea reactiilor imunologice care duc la formarea matretii. Severitatea patologiei poate varia in functie de sezon, manifestarile agravandu-se iarna.

Ansamblul conditiilor care cauzeaza matreata este greu de definit intrucat exista numeroase patologii (exemplu: dermatita seboreica) care se manifesta prin aparitia scuamelor la nivelul scalpului.

Inflamatia si extensia scuamelor in afara scalpului sunt tipice dermatitei seboreice si ajuta la excluderea acestui diagnostic dar exista multe studii care leaga prezenta scuamelor de aceasta patologie, unii autori considerand ca diagnosticul nu este pus din cauza prezentei unei inflamatii minime care nu poate fi observata clinic si a scuamelor subtiri si rare. Pentru un diagnostic cert este nevoie de o biopsie cutanata si examen microscopic. Ce este important de retinut este ca simpla prezenta a matretii NU se coreleaza cu diagnosticul de dermatita seboreica.

Conceptual, matreata nu reprezinta nimic mai mult decat descuamarea fiziologica a scalpului, care variaza de la o persoana la alta. De obicei, tratamentul cosmetologic este suficient, eu evolutie benefica dupa o perioada mai lunga de timp.

Scuamele sunt alcatuite dintr-un grup de corneocite (celule ale straturilor pielii) care sunt foarte adezive intre ele si se detaseaza de pe suprafata stratului cornos. Dimensiunea si densitatea scuamelor este heterogena, variaza in timp si loc. Exista si alte tipuri de celule care intra in compozitia matretii. Numarul lor se coreleaza cu severitatea manifestarilor clinice (influentata si de secretia seboreica)

Exista numeroase etiologii, cu mecanisme complexe, care pot cauza matreata. Rolul ciupercii lipofilice Malassezia este larg acceptat ca fiind un agent patogen cauzator al matretii. Biocenoza scalpului (comunitate de microorganisme care traiesc la nivelul scalpului) este alcatuita din numeroase organisme precum specii de stafilococi,

Propionibacterium spp si Malassezia spp. Atunci cand apare matreata, s-a observat cresterea de 1,5- 2 ori a denistatii prezentei Malassezia fata de normal.
Atunci cand sunt utilizate tratmente topice antifungice, populatia Malassezia scade dar populatia bacteriana este rar afectata.

In momentul in care tratamentul este intrerupt, manifestarile clinice reapar si populatia de Malassezia creste la nivelul initial. Alt aspect interesant al cauzei microbiene a matretii este raspunsul pozitiv la tratamentul cu diferiti steroizi. Steroizii sunt cunoscuti pentru capacitatea lor de a supresa izbucnirile sistemului imun, moment in care microbii ar putea utiliza aceasta oportunitate pentru a se inmulti, dar raspunsul bun la tratament si perioadele indelungate de remisie ridica suspiciuni in teoria etiogenicitatii microbiene a matretii.

Epiderma este stratul cel mai superficial al pielii, cel care intra in contact direct cu exteriorul. Acest strat este compus din keratinocite, melanocite (responsabile de bronzarea pielii) si din celulele Langherhans (celule cu rol de aparare).

Partea externa a epidermei este stratul cornos, consituit din corneocite. Acest strat are un rol esential in aparare, mentinerea hidratarii si este permanent reinnoit prin descuamarea corneocitelor moarte si inlocuirea lor cu noi celule care provin din straturile inferioare.
Atat in matreata per se cat si in dermatita seboreica, populatia Malassezia nu este distribuita uniform la nivelul suprafetei pielii si in stratul cornos. La nivelul unelor corneocite se poate observa aderenta fungilor in timp ce in vecinatatea altora prezenta acestor fungi este rara.

Cauzele non-microbiene ale matretii sunt bine cunoscute. Expunerea excesiva la soare provoaca descuamare la nivelul scalpului. Iritatia minima care poate sa apara de la samponarea excesiva, utilizarea agresiva a periei de par, utilizarea anumitor cosmetice, praf si murdarie, cauzeaza matreata.

Scalpul uman este bogat in sebum. Sebumul este un nutrient ideal pentru biocenoza si formarea lui debuteaza odata cu pubertatea. Secretia de sebum la pacientii cu matreata de cauza microbiana sau non-microbiana este aceeasi. Multi pacienti cu secretie excesiva de sebum nu prezinta matreata. Asta demonstreaza ca prezenta lui faciliteaza prezenta matretii dar nu reprezinta o cauza pentru aparitia acesteia.

Evaluarea visuala este frecvent practicata pentru a determina severitatea manifestarilor. Este recomandata examinarea intregului scalp. Cuantificarea cu ajutorul bioinstrumentelor precum scuamometria si fotografierea este de asemenea utilizata

Severitatea manifestarilor clinice variaza de la discret la sever in functie de pacient. Scuamele se prind de firul de par, impiedicandu-se astfel eliminarea lor. Aceasta relatie poate explica in parte absenta matretii la pacientii care sufera de alopecie (caderea parului) totala sau partiala.

Prezenta matretii poate preceda sau acompania caderea parului si poate exacerba alopecia androgenetica. Intr-un studiu efectuat pe parcursul a 3 zile, s-a observat ca la pacientii care prezinta matreata au cazut aproximativ 150-300 de fire de par, comparativ cu 50-100 de fire de par la pacientii normali (din acest punct de vedere)

Agentii keratinolitici- Patogeneza matretii implica hiperproliferarea keratinocitelor (cresterea in exces a numarului celulelor), rezultand astfel modificari asupra keratinizarii. Corneocitele se aglutineaza si dau aspectul caracteristic de “fulgi”. Agentii keratinolitici de tipul sulfului si acidului salicilic distrug legaturile dintre corneocite si astfel permit spalarea si eliminarea lor de pe suprafata scalpului si de la nivelul parului.

Reglatori ai keratinizarii- Pyrithione zinc- vindeca scalpul prin normalizarea keratinizarii epiteliale si a secretiei de sebum. Unele studii au demonstrat o reductie semnificativa a fungilor dupa utilizarea lui, o reducere dramatica a anormalitatilor structurale ce se gasesc la pacientii cu matreata (ex: parakeratoza este eliminata si incluziunile lipidice ale corneocitelor sunt reduse)

Steroizi- Proprietatile parakeratotice ale corticosteriozilor topici depind de structura agentului folosit si de tegumentul pe care produsul urmeaza a fi utilizat. Corticosteroizii actioneaza prin mecanismul lor anti-inflamator si prin efectul antiproliferativ.

Agenti antimicrobieni

Sulfura de seleniu- Este considerat ca aceasta controleaza matreata mai mult prin efectul ei asupra speciilor de Malassezia decat prin efectul antiproliferativ. Are proprietati anti-seboreicee. Frecvent s-a raportat ca efect advers dupa utilizarea samponului cu sulfura de seleniu, ingrasarea excesiva a parului.
Imidazol- Topicele antifungice pe baza de imidazol actioneaza prin blocarea biosintezei de ergosterol (principalul sterol derivat de membrana celulara fungica), schimband permeabilitatea membranei, acest lucru fiind incompatibil cu cresterea si supravietuirea fungilor.