Diagnosticul infertilitatii masculine

In cadrul procedurilor de pregatire pentru fertilizare, ambii parteneri sunt supusi unor investigatii si examene clinice amanuntite. Este important de precizat ca diagnosticul de infertilitate a cuplului se poate pune doar dupa minim 1 an de incercari de concepere a unui copil, avand activitate sexuala normala, regulata si in absenta metodelor contraceptive.

Totusi, daca femeia are peste 35 de ani sau daca exista factori de risc asociati oricarui partener, perioada de timp de incercare se va reduce considerabil.

Evaluarea initiala a pacientului include istoricul complet, examenul fizic general si teste specifice de laborator, iar daca este realizata corect poate sa suspicioneze cauza infertilitatii (sau chiar sa o diagnostice cu certitudine), poate sa descopere alte probleme medicale ce nu au inca rasunet clinic (de exemplu: mutatii genetice, neoplazii, diabet zaharat).

Pacientul este sfatuit sa fie sincer cu medicul ce il evalueaza si sa ii prezinte cat mai corect si exact antecedentele patologice, fiziologice, heredocolaterale (bolile rudelor de gradul 1, 2, 3) precum si istoricul vietii si activitatii sexuale, aceste informatii fiind utile in aprecierea existentei unor eventuali factori ce pot sa fi interferat cu fertilitatea:
- frecventa actului sexual
- existenta unor boli cu transmitere sexuala in antecedente
- durata perioadei infertile si existenta unor eventuale conceptii anterioare
- modificari ale caracterelor sexuale secundare (eventuale involutii)
- existenta unor boli grave: cancer, infectii de tract respirator, patologii chirurgicale in sfera genitala
- expuneri la substante toxice si radiatii
- existenta unor eventuale alergii
- alte probleme de fertilitate in familie.

Examenul fizic in acest caz va fi efectuat de urolog si va fi centrat pe examenul organelor genitale externe (penis, scrot - incluzand atenta examinare a testiculelor). La un astfel de examen se poate determina existenta varicocelului, testiculului necoborat, absentei ductului deferent sau altor anomalii de crestere si dezvoltare.

Varicocelul: cand poate fi palpat sau cand este vizibil (fara a se executa manevre speciale) varicocelul pune in general probleme si asociaza infertilitate. Cand vasele sunt destul de dilatate, vor avea consistenta palpatorie a unui pachet de rame (aceasta fiind descrierea clasica a varicocelului). Exista situatii in care varicocelul este mai redus, iar cand pacientul sta culcat nu se mai simte. De aceea se recomanda efectuarea examenului atat in decubit dorsal (culcat pe spate) cat si in ortostatism (cu pacientul in picioare in fata examinatorului), concomitent cu executarea unor manevre speciale - Valsalva (expir fortat cu glota inchisa).

Examenul scrotului este important: se observa aspectul tegumentului, eventualele infectii, consistenta, mobilitatea planurilor, sensibilitate. Testiculul normal are un diametru de aproximativ 5 cm, forma ovoidala, consistenta ferma, este nedureros si neted. In cazul unor testicule mici, moi, insotite de o spermograma cu deficit cantitativ de spermatozoizi, se poate suspecta o problema in spermatogeneza. Un testicul normal la examenul fizic dar cu determinari cantitative sub limita inferioara a normalului poate fi intalnit in patologii obstructive. In unele situatii, medicul poate aprecia obiectiv temperatura din scrot (testul se numeste termografie scrotala).

Examinarea penisului este o etapa importanta: se apreciaza aspectul si integritatea tegumentului, se decaloteaza pentru a evidentia eventuale ulceratii, balanite, se cauta existenta unor cicatrici post sancru sifilitic, unor eventuale ulceratii, se apreciaza marimea si se palpeaza uretra (aceasta este sensibila la palpare cand exista patologie inflamatoare sau cand exista stricturi uretrale). Se verifica meatul urinar pentru detectarea unor eventuale scurgeri uretrale.

Tuseul rectal este o etapa obligatorie a examenului fizic, astfel putandu-se aprecia starea morfologica a prostatei (se apreciaza dimensiunile, consistenta, simetria si omogenitatea acesteia, temperatura si sensibilitatea: este fierbinte si dureroasa in prostatite acute, are consistenta crescuta in cancere prostatice si volum modificat in hipertrofii benigne).

Examinarea atenta a unei probe de urina in vederea stabilirii prezentei sau absentei spermei este un test ce poate diagnostica o eventuala ejaculare retrograda. Aceeasi proba poate fi utilizata si pentru analiza bacteriologica (in vederea stabilirii existentei infectiilor).

Analiza spermei reprezinta cel mai util examen in vederea evaluarii fertilitatii masculine, in cadrul acestui test fiind stabiliti parametrii caracteristici spermatozoizilor, dar si ejaculatului in ansamblu. Indicatiile ei sunt duble: atat in cadrul investigatiilor pentru testarea fertilitatii cuplului, cat si pentru stabilirea succesului vasectomiilor.

Exista anumiti pasi ce trebuie parcursi obligatoriu pentru ca proba oferita laboratorului, in vederea analizarii, sa fie folosita.
- Inainte de recoltare, trebuie sa existe o perioada de cateva zile (specialistii recomanda 3) de abstinenta sexuala totala (se considera ca la fiecare ejaculare se reduce cu 1/3 numarul de spermatozoizi, ceea ce ar putea fi cauza aparitiei unor rezultate eronate la determinarile ulterioare). Perioada de abstinenta nu trebuie sa depaseasca insa, 5 zile. Exista centre unde se recomanda recoltarea a 3 probe de sperma, la intervale de 1 saptamana.
- Proba poate fi colectata prin mai multe metode:
- cea mai frecvent utilizata este masturbarea (fie acasa, fie la cabinetul medicului) si utilizarea unui recipient steril pentru colectarea spermei;
- o alta metoda recomandata este utilizarea de prezervative special adaptate acestui scop in timpul actului sexual normal (este important de precizat ca acestea difera de prezervativele normale prin absenta substantelor spermicide); acestea sunt realizate din silicon sau din poliuretan, latexul fiind considerat nociv pentru spermatozoizi;
- o alta posibilitate este colectarea spermei prin ceea ce specialistii numesc “coitus interruptus” - cand actul sexual decurge normal, insa ejacularea nu are loc in vagin, ci in afara organismului femeii (intr-un recipient de colectare).
- In cazurile in care se suspecteaza ca infertilitatea este de cauza obstructiva (pe tubii seminiferi sau ductele deferente) sperma poate fi extrasa direct din epididim, tehnica numindu-se PESA (aspiratie spermatica epididimala percutana).
- Proba trebuie tinuta la temperatura corpului si dusa spre analiza cat mai repede posibil. In cazul in care nu este analizata in maximum 2 ore dupa ejaculare, calitatea secretiei este indoielnica (spermatozoizii pierzandu-si din motilitate sau chiar degenerand).

Indicatiile spermogramei sunt reprezentate in special de probleme de fertilitate, cand poate preciza daca infertilitatea cuplului este de origine masculina (prin productie anormala, atat calitativa cat si cantitativa de spermatozoizi), insa si pentru a stabili cu exactitate succesul chirurgical al vasectomiei.
Spermograma trebuie sa contina date referitoare la numarul total de spermatozoizi, motilitatea lor, morfologie, volum, cantitate de fructoza si pH, sau orice alta problema detectata in mostra pacientului. Specialistii recomanda ca in momentul prezentarii datelor spermogramei, sa fie prezenti ambii parteneri, pentru a li se prezenta semnificatia si implicatiile rezultatelor. Desi spermograma ofera date importante referitoare la fertilitatea masculina, pentru a se putea aprecia corect acest lucru trebuie efectuate si alte determinari adiacente.

Este important de mentionat ca in iunie 2007 s-a lansat pe piata primul kit pentru determinarea fertilitatii ce poate fi procurat si utilizat la domiciliu. Este disponibil in anumite farmacii si clinici si are avantajul ca nu necesita o prescriptie medicala pentru a fi achizitionat. Testul determina motilitatea spermatozoizilor si nivelul de FSH (in cazul femeilor). Rezultatele sunt gata in 90 minute si au o precizie de 95%. Specialistii si compania care l-a lansat insista insa asupra faptului ca acest test nu este capabil sa inlocuiasca evaluarea profesionala realizata de catre medicul competent si nici nu se adreseaza unei game largi de cauze de infertilitate (serveste ca screening exclusiv pentru cei 2 parametri mentionati).

Numarul de spermatozoizi - se apreciaza cantitativ prezenta spermatozoizilor in sperma. Specialistii considera normal un numar total de 30 de milioane/ml. Valori sub 20 milioane/ml intra in domeniul patologicului si sunt catalogate ca fiind oligospermie. Daca mostra contine sub 100.000/ml se considera azoospermie. Trebuie precizat ca simpla prezenta a oligospermiei nu poate pune diagnosticul de infertilitate, aceasta fiind doar un indicator al unei posibile probleme. Exista cazuri in care conceptia a avut loc chiar si in prezenta unei oligospermii de 13,5 milioane/ml (desi cuplurilor li s-au dat putine sanse de reusita) ceilalti parametri (in special motilitatea) fiind normali. In cazul in care spermatozoizii lipsesc complet trebuie cautata o afectare a celulelor Sertolli, acestea putand lipsi cu desavarsire, in cazul unor sindroame particulare sau o obstructive a tubilor seminiferi.

Motilitatea - prin determinarea acestui parametru se apreciaza viteza si calitatea miscarilor realizate de spermatozoizi. Motilitatea este gradata de la 1- 4, astfel:
Gradul 1: spermatozoizii inainteaza serpuit, lent, si dezordonat (in cazul in care se observa aglutinare se poate suspecta prezenta anticorpilor antispermatozoizi)
Gradul 2: spermatozoizii inainteaza, insa cu viteze mici si nu in aceeasi directie
Gradul 3: spermatozoizii se misca in linie dreapta (urmeaza acelasi sens), la viteze moderate si sunt capabili sa ajunga la ovul si sa il perforeze
Gradul 4: spermatozoizii au caracteristicile celor de grad 3, insa viteza este mult mai mare.
O proba normala este considerata ca avand peste 63% din spermatozoizi mobili – sau minim 8 milioane (fertilitatea se pastreaza daca acestia au minim grad 2 de activitate). Si acest parametru este, insa, destul de relativ, atat din punct de vedere al valorii, cat si al interpretarii. Expertii considera ca fiind motilitatea normala daca minim 50% din spermatozoizii analizati au acelasi sens de miscare, viteza constanta si adecvata penetrarii ovulului. Barbatii cu un procent de 30% nu pot fi clasificati ca infertili, insa. Motilitatea si numarul total raman totusi parametrii relativi in aprecierea capacitatii de conceptie deoarece un barbat cu numar normal de spermatozoizi, dar avand motilitatea redusa poate fi infertil, ca si un barbat cu oligospermie dar cu motilitate grad 3 sau 4 (deoarece numarul total al spermatozoizilor mobili ar fi sub 8 milioane/ml).
Determinarea motilitatii isi pastreaza insa importanta ca factor de predictie al succesului inseminarilor artificiale si pentru a stabili care barbati sunt candidati pentru ICSI, (metoda de conceptie artificiala in care spermatozoizii sunt injectati direct in ovul) deoarece in aceasta situatie motilitatea nu mai are nici o importanta majora.

Morfologia spermatozoizilor - prin morfologie specialistii inteleg aspectul, forma, structura spermatozoizilor, si dintre cei 3 parametri enumerati pana in acest moment (numar, motilitate, morfologie) se pare ca acesta este cel mai bun predictor al fertilitatii. Studii mai putin recente mentioneaza ca, in vederea diagnosticului de fertilitate, barbatul trebuie sa aibe un minim de 60% din spermatozoizi cu morfologie identica si normala. Insa, de curand, un studiu bazat pe o gama mult mai larga de criterii a stabilit ca acest procent poate fi chiar si 12%-14% si barbatul sa fie fertil. Printre tehnicile de reproducere asistata care se bazeaza pe determinarile acestor parametri se numara: FIV si ICSI.

Volumul - volumul normal de sperma la fiecare ejaculare ar trebui sa fie cuprins intre 2,5-5 ml. Determinarea acestuia este importanta pentru determinarea existentei blocajelor de - a lungul tubilor seminiferi si nu numai. Exista si alte probleme ce se pot manifesta prin scaderea sau cresterea volumului spermei:
- cantitati peste 1 ml, dar sub 2,5 ml se observa in afectiunile prostatice sau este rezultatul actelor sexuale frecvente
- cantitate sub 1 ml poate fi semn de blocaj al canalelor ejaculatorii sau al altor probleme de-a lungul sistemului de tubi seminiferi
- absenta ejaculatului - apare in ejaculare retrograda
- cantitati crescute pot fi si ele cauza de infertilitate.

Nivelul fructozei - este indicat a fi minim 300 mg/ml, in caz contrar putand semnala o problema la nivelul veziculelor seminale. Fructoza este glucidul adaugat ejaculatului in epididim, iar prezenta lui in cantitati mai mici (mergand chiar pana la absenta sa) se inregistreaza in obstructii de canal deferent sau epididim. In cazul in care ejaculatul are o cantitate normala de fructoza, dar nu contine spermatozoizi, inseamna ca ductul epididimal este permeabil, dar spermatogeneza este defectuoasa.

Alti factori determinati prin spermograma

Vascozitatea: se determina cat este de lichida sperma (o proba normala se lichefiaza in 20 de minute dupa adaugarea unor enzime speciale). Rezultatele anormale pot fi datorate: unei probleme cu localizare prostatica (in acest caz sperma va avea vascozitate ridicata, prostata fiind cea care fluidizeaza sperma), sau unui deficit de spermogeneza (ejaculatul fiind excesiv de lichid).
Leucocite: prezenta lor poate certifica o infectie (sunt sugestive cand sunt peste 1 million /ml).
Nivelul inhibinei B - inhibina este o substanta proteica, produsa la barbati doar in testicule in cadrul functiei de hormonogeneza, care are rol inhibitor asupra FSH. Nivelurile scazute ale acesteia pot indica un blocaj sau un alt defect cu localizare la nivelul tubilor seminiferi.
Nivelul alfa glucozidazei - cand este scazuta este semn de obstructie epididimara.
Analiza lichidului seminal - printre determinarile specifice fluidului seminal se numara si analiza macroscopica, cu observarea aspectului (la normal trebuie sa fie gri-albicios).

De retinut!

Specialistii considera ca cea mai eficienta metoda de colectare a spermei este prin utilizarea in timpul actului sexual a prezervativelor speciale. Astfel proba colectata va avea un numar de spermatozoizi, o motilitate si o morfologie cat mai apropiata de normalul pacientului.
In cazul in care la prima spermograma barbatul apare subfertil, se recomanda efectuarea a inca 2 determinari la un interval de 2-4 saptamani. Psihologii considera ca de cele mai multe ori prima mostra de sperma data spre analiza are calitate inferioara (dand astfel rezultate fals negative) deoarece barbatul este influentat de stresul asociat acestei determinari (si de perspectiva unor eventuale rezultate negative), precum si de conditiile de obtinere a probei (in cazul masturbarii in cabinetul medical). In aceste conditii este de preferat ca proba sa fie colectata acasa, in intimitatea pacientului (rezultatele spermogramei nu sunt influentate de locatie, atat timp cat recipientul de colectare este steril).

Pe langa uzualele determinari ale hemoleucogramei, glucozei, biochimiei, se fac si teste speciale pentru stabilirea nivelului unor factori ce pot influenta fertilitatea.
Determinari hormonale: in cazul in care spermograma indica anomalii ale spermatozoizilor (in special un numar mai mic de 10 milioane/ml) specialistii indica realizarea unor serii de dozari hormonale. Barbatilor cu probleme de fertilitate li se dozeaza initial testosteronul si FSH (hormonul foliculo-stimulant, care influenteaza decisiv spermatogeneza). In cazul in care se determina ca testosteronul este scazut, se investigheaza si LH (acest hormon fiind responsabil de sinteza si secretia de testosteron din celulele Leydig). Valorile normale pentru FSH variaza intre 2-15 UI/L, iar testosteron de 30-100ng/ ml.
Valori inferioare normalului indica hipogonadism hipogonadotrop, in timp ce un FSH foarte ridicat (restul hormon fiind in limite normale) sugereaza afectarea procesului primar de spermatogeneza. Aceasta situatie apare doar in cazul in care testiculele sunt lipsite complet de celule Sertolli (celulele responsabile de spermatogeneza) sau cand exista o leziune primara de tubi seminiferi.
Determinarile sangvine ale unor hormoni, cum ar fi prolactina, estrogenii sau adrenalina pot fi realizate daca exista probleme de libidou sau evidenta clinica de ginecomastie (sau alte semne de feminizare).
Infectii: analizele sangvine riguroase pot indica prezenta unor eventuale infectii care se reflecta negativ asupra fertilitatii, cum ar fi: HIV, hepatita, Chlamydi.

Testul postcoital, cunoscut si ca testul Sinus-Huhner (dupa cei care l-au imaginat) are scopul de a demonstra posibilitatea fizica a spermatozoizilor de a penetra stratul de mucus cervical si este util in evaluarea infertilitatii. Testul trebuie realizat in apropierea perioadei de ovulatie, cand mucusul este abundent. Femeia se prezinta la cabinetul medical la 2-24 de ore dupa consumarea actului sexual, iar doctorul recolteaza o anumita cantitate din mucusul cervical pe care apoi il examineaza la microscop pentru a determina daca exista sau nu spermatozoizi. La normal, sperma viabila este capabila sa supravietuiasca in stratul de mucus multe ore. In cazul in care nu se pot evidentia spermatozoizi vii sau nu exista nici o urma de sperma, mucusul trebuie supus unor teste speciale in vederea determinarii eventualelor infectii. Alte cauze pentru un test negativ pot fi legate de calitatea spermatozoizilor sau de prezenta unor agenti imuni care le inactiveaza. Diverse probe de ovulatie sau o tehnica defectuoasa de realizare a testului pot sta la baza unor rezultate indoielnice, motiv pentru care in unele situatii testul trebuie repetat. Testul postcoital nu este insa util in aprecierea motilitatii spermatozoizilor catre tubele uterine si nici capacitatea lor de fecundare a ovulului, acestea fiind unele din motivele pentru care testul postcoital nu este la fel de frecvent utilizat de catre clinicile de fertilizare.

Existenta anticorpilor antispermatozoizi trebuie suspectata in cazul barbatilor care doresc sa conceapa un copil, insa au in antecedente o operatie de vasectomie anulata prin vasovasostomie sau la spermograma s-au evidentiat spermatozoizi aglutinati. Anticorpii antispermatozoizi apar si post infectii genitale sau traumatisme testiculare. Studiile au demonstrat ca prezenta anticorpilor este raspunzatoare de 7% din cazurile de infertilitate. Anticorpii de acest tip actioneaza prin fixarea spermatozoizilor in mucusul cervical (dupa ce anterior, ele insele s-au legat de spermatozoizi), impiedicand inaintarea lor catre trompe si apoi ovul, sau faciliteaza distrugerea litica efectiva a spermatozoizilor de catre celulele gazdei la pasajul prin tractul reproducator feminin.

Biopsia testiculara are multiple indicatii, printre care si evaluarea fertilitatii masculine si descoperirea eventualei cauze de infertilitate. Se realizeaza in acest scop in special cand:
- se suspecteaza sindromul caracterizat prin absenta completa a celulelor spermatogenice (celulele Sertolli). Prin analiza atenta a fragmentului biopsiat se poate stabili daca aceasta absenta este primara (nu au existat de la nastere in testicul) sau secundara (ca rezultat al unor leziuni postnatale). Acest amanunt este important pentru precizarea ratei de succes in cazul efectuarii unor proceduri mininvazive de recoltare a spermei.
- exista un obstacol in sistemul tubular intratesticular: cand productia cantitativa de sperma pare normala, insa calitatea ei este inferioara
- cand spermatogeneza este anormala, dar nivelurile hormonale sunt in parametrii normali.
Biopsia standard presupune realizarea unei incizii chirurgicale cu pacientul aflat sub anestezie generala. Pentru ca rezultatele furnizate sa fie cat mai exacte, se recomanda biopsierea ambelor testicule, iar in cazul in care se suspecteaza o patologie anume, recoltarea trebuie sa se efectueze din mai multe zone ale glandei. Exista anumite riscuri asociate acestei proceduri: hemoragie, simptomatologie algica post-interventionala, iar intraoperator se poate produce lezarea epididimului. Pacientii pot lua in considerare crioprezervarea eventualelor mostre de sperma recoltata prin aceasta procedura in scopul utilizarii ei ulterioare.

Ecografia testiculara reprezinta o metoda imagistica ieftina si la indemana, prin care se poate determina marimea testiculelor (testiculul unui adult normal are un diametru de aproximativ 4,5 cm si un volum de aproximativ 20ml), dar si existenta unor eventuale chisturi, formatiuni tumorale, varicocele in stadii incipiente (desi in aceste stadii nu influenteaza fertilitatea). Datorita faptului ca poate vizualiza aparitia si dezvoltarea unor formatiuni tumorale, specialistii recomanda efectuarea de rutina a unor astfel de investigatii. Trebuie subliniat insa ca aceasta metoda (rezultatele ei, mai ales) depinde foarte mult de competenta ecografistului, si ca nu poate pune diagnosticul de cancer testicular.

Realizarea testelor genetice este justificata in cazul unor barbati care au spermograma profund modificata, fara a exista evidenta clinica sau paraclinica de obstructie. Analizele genetice sunt indicate in special in cazul barbatilor care sunt implicati in ICSI. Studiile publicate de o renumita clinica de fertilitate au demonstrat ca aproximativ 1/3 din barbatii care erau pacienti inscrisi in programe de reproducere asistata aveau defecte genetice. Specialistii analizeaza in prezent posibilitatea utilizarii diagnosticului genetic preimplantare in vederea examinarii tuturor cromozomilor din embrion si determinarii existentei eventualelor anomalii genetice care pot determina aparitia unor afectiuni ca fibroza chistica, distrofia musculara, talasemii. In cazul in care se dovedeste utila, o astfel de procedura poate fi utilizata pentru a detecta anomalii ce cresc riscul de infertilitate, ce determina rezultate nesatisfacatoare la tratament sau defecte genetice ale produsului de conceptie. De fapt, un studiu realizat in 2003 indica faptul ca testarea genetica (in scopul determinarii existentei unor eventuale anomalii de ADN) e un predictor mai important decat simpla analizare a spermei (si aprecierea unor parametrii calitativi si cantitativi) in determinarea ratei de succes a fertilizarii.

Barbatii care doresc sa urmeze un tratament de fertilizare trebuie sa fie supusi unor teste speciale care vor putea ajuta medicul in aprecierea corecta a strategiei terapeutice demna de urmat, precum si a factorilor de risc asociati fiecarui pacient in parte.

Testul penetratiei spermatozoizilor (sau testul hamster) se mai numeste si testul de evaluare prin micropenetrare si in cadrul lui se foloseste mostra de sperma colectata de la pacient pentru a fertiliza ovule de hamster (dupa ce in prealabil oolema sau zona pellucida a fost indepartata in vederea facilitarii procesului de penetrare). Spermatozoizii sunt incubati cu cateva ovule. Dupa 7-12 ore se apreciaza numarul de penetrari in cazul fiecarui ovul. Daca toate ovulele sunt penetrate de mai multi spermatozoizi se considera un semn pozitiv, iar pacientul este diagnosticat ca fiind fertil. In cazul in care mai putin de 5-20 % din ovule sunt fertilizate, se poate pune diagnosticul de infertilitate. Pe langa faptul ca este util in stabilirea diagnosticului de infertilitate, acest test ajuta medicul in alegerea tratamentului de fertilizare care se potriveste cel mai bine fiecarui pacient. Este un test util in diagnosticarea infertilitatii in cazul in care aceasta are drept cauza incapacitatea spermatozoizilor de a penetra ovulul. Acest test are valoare limitata, insa isi pastreaza utilitatea. Studiile au demonstrat ca barbatii a caror sperma nu trece testul hamster sunt de 3 ori mai putin fertili decat cei a caror sperma penetreaza ovulele. In cazul pacientilor infertili conform testului hamster, solutiile potrivite pentru fertilizare sunt considerate ICSI si utilizarea spermei unui donator. Este important de retinut ca sperma umana nu poate fertiliza ovulul de hamster, deci nu va rezulta un embrion viabil. Valoarea diagnostica a acestui test este deocamdata controversata, datorita dificultatilor de stabilire a unui protocol de efectuare.

Testul hemizonei - este un test care foloseste sperma pacientilor pentru a fertiliza ovulele moarte (acestea sunt obtinute de obicei din ovare ce au fost excizate in cadrul diverselor proceduri chirurgicale ce aveau ca scop sanctionarea chirurgicala a unor patologii locale). Aceste test masoara capacitatea spermatozoizilor de a se lega de zona pellucida a ovulului. Ca si in cazul testului hamster, rezultatul acestei cuplari nu va fi un embrion viu, viabil. Rezultatele au aceeasi semnificatie ca si in cazul testului hamster si se coreleaza cu rata de fertilizare in vitro, si in plus, ofera informatii in legatura cu capacitatea spermatozoizilor de a penetra invelisul extern al ovulului. Este totusi, un test care depinde de calitatea ovului uman si corectitudinea de realizare a testului in sine.

Testul reactiei acrozomiale - in cursul procesului normal de fertilizare, spermatozoizii trebuie intai sa ajunga si sa penetreze membrana ovulului. Pasajul spre ovul nu constituie o problema pentru o sperma viabila, insa penetrarea invelisului gros si dur al ovulului poate fi un proces foarte anevoios pentru majoritatea spermatozoizilor. In vederea facilitarii penetrarii, spermatozoizii trec prin ceea ce se numeste reactie acrozomala. Testul reactiei acrozomiale evalueaza capacitatea acrozomului de dizolvare, etapa ce reprezinta de fapt fuziunea intre membrana plasmatica a ovulului si membrana acrozomiala, cu eliberarea de enzime litice ce faciliteaza fertilizarea, permitand spermatozoizilor sa penetreze invelisurile ovulului. Absenta unei reactii acrozomale asociaza in general un prognostic nefavorabil pentru fertilizare. Testul in sine este foarte costisitor, laborios, foarte subiectiv si putin satisfacator din punct de vedere al raportului costuri/beneficii, deoarece doar 5% din pacientii infertili nu au o reactie pozitiva. In cazul in care se stabileste ca lipsa reactiei acrozomiale este cauza infertilitatii, cel mai eficient tratament este ICSI (deoarece va fi suntat procesul de penetrare naturala a ovulului prin injectarea spermei direct in interiorul ovulului), sau donare de sperma (in acest caz recurgandu-se mai departe la IUI).

Alte teste aditionale: desigur, in scopul aprecierii functionalitatii spermei se pot realiza o serie de teste aditionale, cum ar fi: analiza computerizata a motilitatii spermei. Unele teste sunt atat de performante incat sunt capabile sa evalueza factori precum nivelul de oxidanti cu actiune nociva asupra celulelor care pot fi prezenti in fluidul seminal.

Testul de evaluare a cromatinei spermatice - cromatina reprezinta complexul alcatuit din ADN si proteine ce formeaza cromozomii. In cazul in care un procent ridicat din spermatozoizi (peste 30%) au cromatina cu diverse anomalii, barbatul are sanse foarte reduse de a participa la conceperea unui copil.

CASA (analiza computer asistata a spermei) - se utilizeaza in special in vederea stabilirii motilitatii spermatozoizilor (velocitate, liniaritate). Desi este un test scump, are nevoie de verificari suplimentare pentru a fi cat mai exacte in diagnostic.