Infectiile tractului urinar la copil

Infectia tractului urinar este o infectie bacteriana a vezicii urinare, rinichilor, ureterelor sau uretrei, organe sau tuburi ce alcatuiesc tractul urinar.

Cele mai multe ITU sunt infectii ale vezicii urinare (cistite) sau infectii ale rinichilor (pielonefrite).

Sunt infectiile urinare grave?

ITU la copil se vindeca, in mod obisnuit, rapid daca tratamentul se efectueaza la timp. Cea mai mare ingrijorare legata de ITU netratata la copil este deteriorarea si lezarea permanenta a rinichilor. Lezarea repetata poate duce la presiune mare a sangelui (hipertensiune) si la reducerea functiei rinichiului, inclusiv insuficienta renala. Sugarii si copii mici par a fi in mod special expusi riscului acestor complicatii. Deteriorarea permanenta a rinichiului poate face ca ITU sa se complice in scurt timp cu insuficienta renala acuta sau cu raspandirea infectiei (septicemie). Aceste complicatii sunt mult mai frecvente la prematuri, nou nascuti si copii mici care au obstructii ale cailor urinare.

ITU in copilarie in mod obisnuit nu cauzeaza simptome. Simptomele ITU la sugar si copilul mic pot include:
- febra inexplicabila
- urina cu miros neobisnuit
- piederea apetitului (pierderea poftei de mancare)
- varsatura
- irascibilitate.
Este greu sa se spuna daca sugarul sau copilul mic are ITU deoarece simptomele pot fi diferite si mai subtile decat ale unui copil mare sau adult cu ITU. De asemenea, sugarul si copilul mic nu pot spune cum se simt.
Copilul mare cu ITU prezinta simptome urinare ca:
- durere si arsura in timpul urinarii
- necesitatea de a urina frecvent
- pierderea controlului vezicii (pierdere involuntara de urina)
- urina rosie, roza, tulbure sau urat mirositoare
- durere in spate pe o parte (durere in flanc) sau in abdomenul inferior.

Cauze

ITU in copilarie sunt in mod obisnuit cauzate de catre bacteriile de pe pielea din apropierea uretrei care patrund in uretra si ajung astfel la nivelul tractul urinar. Bacteriile care traiesc in intestinul gros (in fecale) reprezinta cea mai comuna cauza a infectei. Ocazional, ITU mai sunt cauzate si de catre bacteriile care patrund din sange sau sistemul limfatic in tractul urinar.

Majoritatea infectiilor de tract urinar (ITU) in copilarie sunt cauzate de bacterii care intra in uretra si ajung la nivelul tractului urinar. Bacteriile care traiesc in mod normal in intestinul gros si se gasesc in scaun (fecale) sunt cele mai comune cauze ale infectiei. Ocazional bacteriile trec din sange sau sistemul limfatic in tractul urinar si cauzeaza infectia rinichiului sau vezicii urinare.

In timpul folosiri olitei, copilul nu-si sterge bine fundul dupa ce a avut scaun. Bacteria poate patrunde in uretra si cauzeaza ITU. De asemenea, constipatia sau golirea incompleta a vezicii urinare pot cauza inmultirea bacteriilor in urina.

Problemele de structura sau functie ale tractului urinar contribuie de obicei la producerea ITU la sugar si copilul mic. Problemele care limiteaza capacitatea organismului de a elimina complet urina sunt:
- problema de structura (anomalie) a vezicii urinare care permite reintoarcerea urinii la rinichi (reflux vezicoureteral)
- obstructie, cum ar fi piatra la nivelul rinichilor, care blocheaza, incetineste sau intrerupe curgerea normala a urinii prin tractul urinar (obstructii in traiectul urinar)
- alte anomalii ale tractului urinar.

Factori ce cresc riscul copilului de a face infectie de tract urinar (ITU) includ:
- anomalii ale tractului urinar, inclusiv piatra la rinichi si alte obstructii urinare. Problemele structurale sau functionale care scad capacitatea rinichiului sau vezicii de a elimina normal urina cresc riscul pentru ITU. Aceste probleme pot fi prezente de la nastere sau se dezvolta curand dupa aceasta
- urinare incompleta cu golirea incompleta a vezicii sau constipatia. Aceste situatii sunt frecvente in timp ce copilul invata la toaleta determinand asfel foarte usor dezvoltarea bacteriilor in urina
- circumcizia penisului. Preputul poate retine bacteriile, care pot patrunde in tractul urinar si cauza infectia
- cateterizarea (introducerea unui tub prin uretra pana in vezica urinara), este folosita in spital atunci cand copilul nu este capabil sa urineze singur. Bacteriile pot intra prin intermediul cateterului in vezica urinara declansand astfel infectia
- ITU anterioare. Riscul pentru infectii ulterioare creste cu fiecare infectie nou aparuta
- ITU in antecedentele heredocolaterale (istoric familial) si reintoarcerea urinii din vezica in rinichi (reflux vezicoureteral) la parinti sau frati. Sugarii si copii mici care au ITU prezinta adesea reflux vezicoureteral. In timp ce acesta nu creste riscul la ITU, creste riscul de deteriorare a rinichiului cauzata de infectie.

Infectiile tractului urinar (ITU) in copilarie, in mod obisnuit pot sa nu cauzeze simptome. Simptomele ITU la sugar si copilul mic sunt reprezentate de:
- febra (aceasta poate fi singurul simptom la copilul mic)
- iritabilitate
- pierderea apetitului (pierderea poftei de mancare)
- scaderea in greutate sau diminuarea cresterii normale
- urina urat mirositoare
- plans in timpul urinarii
- varsaturi sau diaree.

La copilul mare,  simptomele sunt mai usor de recunoscut si pot include:
- dureri sau arsuri in timpul urinarii
- nevoie rapida si frecventa de a urina, dar urineaza o cantitate mica de urina
- pierderea controlului asupra vezicii, urinare in pat, ori alte schimbari ale urinarii obisnuite
- dureri in abdomenul inferior
- urina ruginie sau rozata
- urina tulbure sau urat mirositoare
- dureri in spate chiar sub cutia toracica, pe o parte (durere in flanc).

Evaluarea doctorului poate determina daca ITU sau alta este cauza simptomatologiei copilului.

In infectia tractului urinar, bacteriile patrund in tractul urinar prin uretra. Acestea ajunse in tractul urinar infecteaza vezica (cistita) si rinichii (pielonefrita). Tratamentul adecvat cu antibiotice vindeca cele mai multe ITU ale copilariei.

Cea mai mare ingrijorare asupra ITU in copilarie este ca ele pot cauza deteriorarea si lezarea rinichiului. Repetarea lezarii poate duce la cresterea presiunii sangelui (hipertensiune) si reducerea functiei renale, inclusiv insuficienta renala. Sugarii si copiii mici par sa fie cei mai afectati de aceste complicatii.

Riscul afectarii ireversibile a rinichiului face ca evaluarea medicala timpurie si tratamentul ITU la sugar si copilul mic sa fie foarte importante. Din nefericire, descoperirea ITU la sugar si copilul mic poate fi dificila. Spre deosebire de simptomele copilului mare si adultului, simptomele la cei foarte mici pot fi vagi si mai estompate.

Complicatiile serioase ale ITU pe termen scurt sunt neobisnuite dar pot aparea. Acestea sunt reprezentate de abcesul tractului urinar, insuficienta renala acuta, raspandirea infectiei (septicemie), amenintand astfel viata. Aceste complicatii sunt mai probabile la prematuri, nou nascuti si copii care au obstructii la nivelul tractului urinar.

Diagnosticul de ITU la copil presupune istoric medical (anamneza), examen fizic, analiza de urina si urocultura (test care evidentiaza bacterii in urina). Oricum, multi doctori vor prescrie antibiotice in ITU fara sa astepte rezultatul uroculturii daca simptomatologia copilului si rezultatul examenului de urina sugereaza puternic prezenta ITU.

Medicul pediatru poate cere efectuarea unor analize suplimentare dupa ameliorarea infectiei pentru a determina daca copilul are tulburari functionale sau organice ale tractului urinar care sa-l predispuna la aparitia ITU. Cea mai comuna problema este refluxul urinei din vezica urinara la rinichi (reflux vezicoureteral).

Infectia tractului urinar (ITU) la sugar si copilul mic necesita o evaluare prompta si tratament corespunzator. Trebuie chemat medicul atunci cand copilul are:
- febra inexplicabila
- varsaturi
- urina de aspect rosu, roz, maroniu, tulbure sau este urat mirositoare
- urinare cu arsura dureroasa
- nevoie de a urina frecvent fara a fi capabil sa elimine multa urina
- durere in spate chiar sub cutia toracica, pe o parte a corpului (durere in flanc)
- scurgere vaginala cu simptome urinare
- simptome similare cu ITU anterioare.

Urmatoarele cadre medicale pot trata infectiile tractului urinar (ITU) la copil:
- Medicul de familie
- Medicul specialist boli interne
- Pediatrul
- Urologul pediatru
- Nefrologul pediatru

Daca copilul are infectie de tract urinar (ITU), evaluarea initiala facuta de medic cuprinde:
- istoricul privind sanatatea si examenul fizic
- sumarul de urina, care examineaza diferitele componente din urina pentru identificarea ITU
- urocultura, care poate determina si identifica bacteriile care au cauzat ITU

Daca medicul suspecteaza copilul ca are ITU, sumarul de urina il va ajuta sa puna diagnosticul. Urocultura va confirma diagnosticul si va idendifica care este cauza infectiei. Oricum, rezultatele nu sunt disponibile decat dupa cateva zile. Deoarece asteptarea rezultatelor de la urocultura intarzie tratamentul, doctorul va incepe tratamentul cu antibiotice daca simptomele, istoricul familial si sumarul de urina ale copilului fac probabila prezenta ITU.

Metode ce pot fi folosite pentru colectarea probei de urina

Copilul mai mare poate urina intr-un recipient.
La sugar si copilul mic doctorul poate:
- sa introduca o sonda (tub) prin uretra in vezica, pentru a colecta urina
- sa colecteze urina prin atasarea unei pungi in jurul organelor genitale ale copilului in timp ce acesta urineaza. Aceasta metoda prezinta un risc mare sa avem si alte substante in esantionul de urina (contaminare)
- introducerea unui ac prin abdomen direct in vezica (punctie suprapubiana) pentru a obtine proba.

Examene si teste

La copilul cu ITU sunt necesare teste suplimentare daca:
- boala nu se amelioreaza dupa 4 zile de tratament cu antibiotice
- prezinta o anomalie cunoscuta a tractului urinar sau istoric familial de probleme renale sau vezicale ce fac infectia mai greu de tratat
- existenta unei infectii cu bacterii neobisnuite ce nu raspund la tratamentul standard
- prezinta semne de insuficienta renala
Aceste teste pot include ecografia renala (care sa identifice cauza blocarii scugerii urinii din rinichi) si cistouretrografia in timpul urinarii (pentru a depista obstructiile).

Investigatii in cazul primei ITU la copil

Unii medici recomanda o evaluare a tractului urinar dupa prima ITU la sugar si copilul mic. Academia Americana de Pediatrie recomanda evaluarea dupa prima ITU in special a copilului intre 2 luni si 2 ani. Oricum, studiul indica faptul ca aceste teste nu furnizeaza informatii care sa ajute la un plan de tratament.
Cele mai comune teste dupa prima ITU la sugar sau copilul mic sunt:
- ecografia rinichiului (renala)
- uretrocistografia mictionala, care este un test cu raxe X ce realizeaza imagini de la vezica si uretra copilului in timp ce urineaza.

Tratament - generalitati

Tratamentul la majoritatea copiilor cu ITU consta in antibiotice orale la domiciliu. Obisnuit tratamentul cu antibiotice este de cel putin 7-14 zile, dar, poate varia depinzand de severitatea si localizarea infectiei (vezica urinara sau rinichi), varsta copilului, istoricul medical si alti factori. Tratamentul acasa include:
- administrarea de lichide pentru a favoriza eliminarea bacteriilor din vezica urinara
- indemnarea copilului sa urineze des si sa goleasca vezica urinara de fiecare data
- inbaierea copilului cu apa calda (fara spuma de baie sau sampon in apa).
Antibioticele intravenoase (IV) si spitalizarea de scurta durata pot fi necesare daca copilul are varsta mai mica de 3 luni, varsa sau refuza sa primeasca tratamentul oral.

Evaluarea tratamentului

Majoritatea infectiilor tractului urinar (ITU), la sugar si copilul mic pot fi tratate cu succes cu antibiotice. Obiectivul principal al tratamentului este sa previna alterarea rinichiului si complicatiile pe termen scurt si lung prin eliminarea rapida si completa a infectiei. Evaluarea prompta si tratamentul sunt foarte importante. Nu trebuie intarziata chemarea cadrelor medicale daca sugarul sau copilul mic au semne de ITU.

Tratamentul initial

Sugarii si copii mici au nevoie de un tratament prompt pentru a preveni afectarea rinichiului. Doctorii incep tratamentul corespunzator in functie de simptomatologia copilului si rezultatul sumarului de urina (analiza urinei) fara sa astepte rezultatul de la urocultura. Majoritatea copiilor cu ITU pot fi ingrijiti acasa cu antibiotice. Daca copilul are varsta sub 3 luni, varsa sau are greata la adminstrarea orala (pe gura) a medicamentelor, sau are sistemul imunitar slabit, este necesara o spitalizare scurta (1-3 zile) si administrarea intravenoasa (IV) a antibioticelor. Odata ce febra si alte simptome ale copilului s-au imbunatatit si se simte mai bine, pot fi folosite medicamente orale pentru 7 pana la 10 zile. Perioada totala a tratamentului variaza, aceasta depinzand de severitatea si localizarea infectiei (vezica sau rinichi), varsta copilului, istoricul de boala si de alti factori.
Sugarii si copii mici care au fost tratati pentru prima ITU au nevoie de evaluare dupa vindecarea infectiei. Testele pot include o ecografie si o cistouretrografie pentru a identifica refluxul vezicoureteral si alte probleme de structura si functie ale tractului urinar ce pot creste riscul copilului pentru infectie recurenta si alterare renala. Urocultura poate fi efectuata periodic in timpul primului an dupa prima ITU a copilului pentru screening-ul infectiei recurente.

Tratamentul in stari grave sau recaderi

Daca infectia tractului urinar (ITU) a copilului nu se amelioreaza dupa tratamentul cu antibiotice, este necesara o reevaluare a bolii si adaugarea unui nou antibiotic. Copilul poate avea probleme de structura care fac infectia dificil de tratat, sau cauza infectiei sa fie reprezentata de o alta bacterie diferita de cea care in mod obisnuit determina ITU.

Daca infectia se raspandeste si afecteaza functia rinichiului sau se raspandeste in organism (sepsis) este necesara spitalizarea. Aceste complicatii nu sunt comune, dar ele pot fi foarte serioase. Copilul cu sistem imunitar deficitar, cu obstructii netratate ale tractului urinar sau cu alte conditii care afecteaza rinichii sau vezica urinara prezinta cele mai mari riscuri pentru complicatii.

ITU recurente cresc riscul pe termen lung pentru afectarea rinichiului si in consecinta cresterea presiunii arteriale. Doctorul poate prescrie tratament preventiv cu antibiotic dupa terminarea tratamentului in cazul primei ITU, daca copilul are probleme de structura (precum refluxul vezicoureteral) ce cresc riscul pentru infectii adaugate sau daca copilul are mai mult de 2 ITU pe o perioada de 6 luni.

Infectiile tractului urinar in copilarie sunt dificil de prevenit, deoarece copilul are o predispozitie mare pentru aceste infectii. Doctorul poate prescrie tratament preventiv cu antibiotic pentru a preveni repetarea infectiei, in timp ce asteapta rezultatul testelor dupa prima ITU a copilului. Daca rezultatele evidentiaza anomalii ale tractului urinar ce cresc riscul pentru infectii repetate, doctorul poate indica tratament cu antibiotic pe termen lung. Unele studii sugereaza ca alaptarea la san poate preveni ITU in primele luni de viata.

Diagnosticul precoce, precum si tratamentul precoce, sunt cei mai importanti pasi in prevenirea ITU ce pot afecta rinichiul. Efectuarea uroculturii periodice in primul an dupa prima ITU a copilului si in cazul copilului cu risc pentru ITU recurente, poate ajuta la depistarea infectiilor inainte ca acestea sa produca alterari serioase ale rinichiului.