Pericondrita: cum sa recunosti infectia cartilajului auricular

Pericondrita este o infectie a tesutului ce acopera cartilajul urechii externe. Urechea externa este numita si pavilionul urechii, iar infectia se numeste uneori pericondrita auriculara.

Pericondrita apare de regula in urma unei forme de traumatism la nivelul urechii, care poate include traumatisme directe, arsuri sau piercing-uri. Simptomele sunt specifice si principala complicatie este abcesul auricular.

Intarzierea diagnosticului si a tratamentului duce la formarea unui abces ce preia din vascularizatia cartilajului, aparand un risc semnificativ de necroza a pavilionului urechii.

Principalul diagnostic diferential ce trebuie luat in considerare atunci cand se suspicioneaza pericondrita este celulita. Atat pericondrita cat si celulita sunt infectii tegumentare ce produc inflamatie locala, insa acestea au cauze diferite si deseori si simptome diferite.
Pericondrita afecteaza de regula doar partea superioara a urechii externe, fara sa afecteze lobul urechii, in timp ce celulita poate produce inflamatie pe intreaga suprafata a urechii externe.

Pericondrita nu este o patologie dermatologica foarte comuna, insa cercetatorii nu au stabilit o prevalenta exacta. Incidenta afectiunii este crescuta in ultimii ani in randul adolescentilor din cauza montarii mai frecvente de piercing-uri.

Cel mai comun dintre simptomele date de pericondrita este inflamatia urechii cu aparitia durerii, eritemului si tumefierii locale.

Astfel pacientul are o urechie tumefiata, rosie si dureroasa. Roseata inconjoara in mod tipic o muscatura, o taietura sau o alta leziune. Aceste semne de inflamatie apar preponderent in partea superioara a urechii, crutand lobul urechii. Daca afectiunea se complica cu un abces, va exista si o secretie sau colectie purulenta locala.

Alte simptome includ febra, rigiditatea locala si caldura de la nivelul urechii.

Pericondrita este o infectie bacteriana.

Pseudomonas aeruginosa este cea mai comuna bacterie responsabila de aceasta infectie. 

Staphylococcus aureus si Escherichia coli pot de asemenea cauza pericondrita. Pericondrita se instaleaza atunci cand bacteria patrunde in cartilajul urechii externe, iar poarta de intrare bacteriala este cel mai frecvent o leziune prin taiere sau intepare.

Cartilajul urechii este intreg acel tesut ce da forma si dimensiunea urechii externe. Tesutul subtire ce acopera acest cartilaj este numit pericondru, avand rol in nutritia cartilajului.

Cea mai frecventa cauza de pericondrita este realizarea de piercing la nivelul urechii externe superioare, intrucat ofera o poarta de intrare bacteriilor catre pericondru.

Alte cauze de pericondrita sunt:
• Traumatisme cerebrale laterale
• Traumatisme in urma practicarii unui sport de contact
• Arsuri
• Muscaturi si intepaturi de insecte
• Acupunctura
• Interventia chirurgicala auriculara
• Infectii netratate (otita) ce se raspandeste catre cartilaj
• Traumatisme minore precum scarpinatul urechii
• Infectia cu Herpes Zoster

Desi pericondrita poate afecta pe oricine, exista cateva categorii de persoane ce sunt la risc crescut de a face afectiunea.

Aceste categorii includ:
• Pacientii cu boli inflamatorii precum granulomatoza sau poliangeita
• Sistemul imunitar slabit
• Afectiuni precum diabetul zaharat

Medicul dumneavoastra va incepe cu anamneza si un scurt examen obiectiv al urechii, pentru a se orienta catre diagnosticul de pericondrita. Acesta va va examina si palpa urechea, notand toate simptomele pe care le aveti sau le-ati avut la un moment dat.

Istoricul medical, inclusiv eventualele accidentari recente, precum si istoricul personal vor trebuie analizate.

Ghidruile de tratament a pericondritei includ in mod uzual administrarea de antibiotice. Tipul de antibiotic depinde de severitatea afectiunii si de bacteria cauzatoare.

Si la copii, tratamentul poate sau nu sa includa antibiotice.

Medicul va incepe planul de tratament prin indepartarea tuturor obiectelor de la nivelul urechii, ceea ce includ piercing-urile sau alte accesorii.

Acestia vor recomanda evitarea purtarii de piercing-uri pentru o perioada indelungata dupa vindecarea urechii. Compresele calde aplicate local si antialgicele minore pot de asemenea ajuta la vindecare.

Atunci cand pericondrita se complica cu abces, acesta va avea nevoie de drenaj chirurgical. Medicul va face o incizie direct in abces, iar colectia purulenta se va drena. Prin acest lucru este permisa reluarea vascularizatiei normale.

Cel mai bun mod de a preveni pericondrita este prin evitarea piercing-urilor, in special pe acelea inserate in portiunea superioara a cartilajului. Riscul dumneavoastra de infectie este mult mai mic daca purtati accesorii doar la nivelul lobului urechii.

Alte metode eficiente de a preveni, pe cat posibil, pericondrita includ:
• Nu va faceti acupunctura la nivelul urechii
• Tratati prompt si corect orice infectie a urechii
• Evitati sporturile de contact potential periculoase
• Incercati sa nu va scarpinati sau atingeti excesiv urechile

In prezenta diagnosticului prompt si a tratamentului antibiotic corect, simptomele incep sa se amelioreze in primele 2-3 zile. Poate persista un anumit disconfort in prima luna dupa afectiune, insa recuperarea este de obicei completa.

Daca aveti si un abces asociat pericondritei, medicul va efectua un drenaj chirurgical si va recomanda ingrijiri speciale. Va fi nevoie sa pansati urechea si sa lasati rana sa se vindece corespunzator.

Abcesul poate inrautati prognosticul pacientului atunci cand nu este tratat, intrucat creste in dimensiuni si preia din vascularizatia normala a urechii. Vascularizatia insuficienta duce la necroza tesutului cartilaginor si deformari de ureche externa.

Pericondrita poate duce de asemenea si la condrita, infectia cartilajului propriu-zis. Condrita poate cauza leziuni severe la nivelul structurii interne a urechii, fiind nevoie de interventie chirurgicala de reconstructie de cele mai multe ori.

Pericondrita este infectia pericondrului, tesutul subtire ce acopera cartilajul urechii externe. Desi este o infectie localizata fara risc de raspandire, pericondrita poate duce la formare de abces si necroza urechii, atunci cand este lasata netratata. Astfel, la primele simptome de ureche rosie si dureroasa, apelati la ajutor medical.

Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/23222-perichondritis
https://www.msdmanuals.com/home/ear,-nose,-and-throat-disorders/outer-ear-disorders/perichondritis