Infectiile urechii

Vezi galerie foto

Infectia urechii medii (otita medie) este o inflamatie sau infectie a urechii medii. Infectia incepe adesea cand o raceala cauzeaza o afectare si o inchidere a tubului de legatura dintre urechea medie si gat, tub numit trompa lui Eustachio.

In caz de raceala, se pot transmite si acumula secretii nazale in urechea medie. Bacteriile si virusurile se dezvolta in urechea medie si cauzeaza infectia urechii.

Aceasta afectiune se intalneste cel mai des la copiii mici deoarece, in cazul lor, trompa lui Eustachio este mai scurta si se poate bloca mai usor decat la copiii mari sau adulti.

Exista trei tipuri de otita medie:

- otita medie acuta este o infectie a urechii medii. In cadrul infectiei apare durerea si uneori este insotita de febra;

- otita medie seroasa - se produce acumularea unei secretii in urechea medie, cu sau fara infectie. Copilul poate sa nu prezinte simptomatologie de boala, dar secretia poate determina pierderea auzului sau senzatia de "ureche infundata";

- otita medie supurata - se produce perforatia membranei timanice si se elimina secretii purulente.

Infectia urechii medii este cauzata de bacterii si virusuri. La frig, in prezenta infectiilor sinusale sau faringiene sau intr-un puseu de alergie, trompa lui Eustachio, care face legatura intre urechea medie si gat, se poate bloca.

Aceasta situatie impiedica drenarea secretiilor din urechea medie. Aceste secretii sunt un mediu prielnic de dezvoltare a bacteriiilor si virusurilor, ce determina infectia urechii medii.

Infectiile bacteriene reprezinta aproximativ 65-75% din toate infectiile urechii. Cele mai frecvente bacterii intalnite sunt Streptococcus pneumoniae (intalnit si sub numele de pneumococ), Haemophilus influenzae si Moraxella catarrhalis.

Virusurile pot determina si ele infectii ale urechii, cel mai frecvent virus este virusul sincitial respirator (VSR), urmat de virusurile gripale.

Intr-o inflamatie determinata de o infectie de tract respirator superior sau manifestare alergica, se blocheaza trompa lui Eustachio, iar aerul nu mai poate ajunge la urechea medie; astfel, se creeaza vid si se produce aspirarea secretiilor nazale spre urechea medie, apoi inflamatia impiedica secretia sa se evacueze. Infectia urechii medii apare cand in aceste secretii se dezvolta bacterii.

Exista factori ce determina cresterea riscului de a face infectii la nivelul urechii medii (otita medie) care nu pot fi controlati. Acestia includ:

- varsta - copiii cu varsta pana la 3 ani sunt mai predispusi sa faca infectii ale urechii medii. De asemenea, copiii mici fac mai frecvent infectii de tract respirator superior si raceli. Majoritatea copiilor au cel putin o infectie a urechii medii in primii 7 ani de viata;

- defecte congenitale sau alte probleme medicale - sugarii cu despicatura boltii palatine sau sindrom Down sunt predispusi la infectii ale urechii medii;

- sistem imunitar deficitar - copiii cu sistemul imunitar grav afectat fac mai frecvent infectii ale urechii medii decat copiii sanatosi;

- sexul - se pare ca baietii fac mai frecvent infectii ale urechii medii decat fetele;

- istoricul familial - copiii sunt mai predispusi sa faca infectii repetate ale urechii medii daca parintii sau rudele acestora au avut asemenea infectii;

- alergia - alergiile pot fii factori de risc pentru infectiile urechii medii. Alergiile determina infundarea nasului ceea ce perturba functionarea trompei lui Eustachio.

Alti factori care cresc riscul de a dezvolta otita medie sunt:

- raceli si infectii de tract respirator superior frecvente - cele mai multe infectii ale urechii se dezvolta din cauza racelilor sau altor infectii de tract respirator superior;

- expunerea la fumul de tigara - sugarii expusi la fumul de tigara dezvolta mai frecvent infectii ale urechii decat sugarii care nu sunt expusi la acesta. In plus, infectiile urechii la copiii expusi la fumul de tigara au o evolutie mai lunga;

- alimentatia la biberon - sugarii care primesc alimentatia cu biberonul sunt mai predispusi la infectii ale urechii in primul an de viata decat sugarii hraniti natural (la san).

In plus, sugarii alimentati la biberon sunt mai predispusi la infectii ale urechii daca primesc alimentatia in pozitie orizontala decat daca sunt alimentati in pozitia corecta, adica sunt tinuti in pozitie verticala;

- copiii din centrele de ingrijire - copiii din centrele de ingrijire, din cauza faptului ca sunt in permanenta in preajma altor copii, fac mai des infectii ale urechii medii decat cei care nu sunt crescuti in aceste centre;

- folosirea suzetei - copiii care folosesc suzeta timp indelungat sunt mai predispusi la infectii ale urechii medii decat copiii care nu au acest obicei.

Printre factorii care favorizeaza aparitia infectiilor repetate ale urechii medii pot fi:

- infectii ale urechii la varste mici - sugarii care fac prima infectie a urechii medii in primele 6 luni de viata sunt mai predispusi sa faca in continuare alte infectii ale urechii;
- persistenta secretiilor in ureche - secretiile care persista in spatele timpanului pe o perioada de 2-10 saptamani dupa o infectie a urechii medii cresc riscul pentru infectii repatate ale urechii medii;
- infectii anterioare - copiii care au avut o infectie a urechii medii cu mai putin de 3 luni in urma sunt mai predispusi la o alta infectie a urechii, mai ales daca acea infectie a fost tratata cu antibiotice.

Simptomele infectiei urechii medii (otita medie) apar de obicei la 2-7 zile de la o raceala sau o infectie a tractului respirator superior. Simptomele unei infectii a urechii pot fi:

- durere a urechii (de la o durere medie pana la una severa)- sugarii de obicei trag sau smucesc de ureche cand ii doare. Cand se acumuleaza secretii la nivelul urechii medii, timpanul se poate rupe. Odata timpanul rupt, secretiile se scurg si durerea de obicei inceteaza. Ruptura timpanului se vindeca in cateva saptamani de la sine;

- febra;

- secretia care se scurge din ureche este subtire si galbena;

- scaderea apetitului, varsaturi, irascibilitate;

- tulburari ale somnului;

- este posibila pierderea auzului.

Simptomele acumularii de secretie includ:

- pocnete, tiuituri sau senzatia de plenitudine sau presiune in ureche - copiii adesea au dificultati in descrierea simptomatologiei. Copiii isi freaca urechile, in incercarea de a-si usura suferinta;

- pierderea auzului - copiii care isi pierd auzul pot parea visatori sau neatenti, parand tafnosi sau irascibili;

- ameteala si pierderea echilibrului.

Unii copii nu prezinta nimic din aceasta simptomatologie.

Infectia urechii medii (otita medie)

Infectia urechii medii apare de obicei in cadrul unei infectii a tractului respirator superior, cum ar fii raceala. In timpul racelii, epiteliul (captuseala) trompei lui Eustachio se umfla, blocand-o si determinand acumularea secretiilor in urechea medie. Aceste secretii sunt un mediu prielnic de dezvoltare a bacteriiilor si virusurilor ce determina infectia urechii medii.

Secretiile purulente se formeaza pe masura ce organismul incearca sa invinga infectia. Acestea se acumuleaza impingand in timpan, determinand durere si uneori pierderea auzului.

Febra dureaza aproximativ 1-2 zile; durerea si plansul in jur de 3-4 ore. Dupa aceasta, majoritatea copiilor mai au dureri usoare ca intensitate pana la 4 zile, desi copiii mici pot avea dureri intermitente pana la 9 zile.

In cazuri severe, cantitatea prea mare de secretii acumulate la nivelul urechii medii creste presiunea pe timpan pana cand acesta se rupe, permitand scurgerea secretiilor.

Cand se intampla acest lucru, febra si durerea dispar. Ruptura timpanului se vindeca in cateva saptamani de la sine daca se administreaza un tratament medicamentos.

Cateodata, complicatii, cum ar fi otita medie cronica supurata (infectie a urechii cu secretie cronica) pot aparea dupa infectii repetate ale urechii, netratate corespunzator.

Infectia urechii medii cu secretii (otita medie cu secretie)

Majoritatea copiilor care au infectii ale urechii medii mai au inca secretii (care pot fi sterile) in spatele timpanului la 2 saptamani de la terminarea tratamentului pentru infectii ale urechii medii.

Acest lucru nu este iesit din comun. In cele mai multe cazuri, lichidul dispare intr-o luna. Cu toate acestea, aproximativ 10% dintre copii mai au inca secretii in spatele timpanului la 3 luni dupa vindecarea infectiei.

Otita medie poate aparea chiar daca cel mic nu a avut o raceala evidenta sau alte infectii ale tractului respirator superior. Aceasta este determinata de alte cauze ce determina obstructia trompei lui Eustachio.

Parintele ar trebui sa se prezinte cu copilul la medic In urmatoarele situatii:

- copilul are pierdere brusca a auzului, durere severa, scurgere de la nivelul urechii, ameteli;
- copilul pare sa fie foarte bolnav avand simptome ca febra mare si intepenirea gatului;
- prezenta rosetei, inflamatiei, durerii in jurul sau in spatele urechii afectate, in special daca copilul nu-si misca musculatura fetei de pe partea urechii afectate.;
- copilul nu se linisteste nici la cateva ore dupa administrarea acasa a tratamentului datorita unei dureri severe la nivelul urechii;
- sugarul isi freaca si smuceste urechea si pare sa aiba dureri mari (plange, este agitat);
- durerea de ureche, a copilului, se accentueaza chiar daca acesta primeste tratament;
- copilul are febra peste 38,9 grade Celsius si alte semne de infectie a urechii medii;
- parintele suspicioneaza ca timpanul s-a perforat sau din urechea afectata se scurg secretii purulente sau cu sange;
- copilul are un corp strain infipt in ureche;
- copilul cu o infectie a urechii medii continua sa prezinte simptome (febra si durere) chiar si dupa 48 de ore de la inceperea tratamentului.

Urmarirea cu atentie a copilului

Urmarirea cu atentie este necesara atunci cand medicul sau familia urmaresc sa vada daca starea de sanatate se imbunatateste sub tratament.

Daca simptomatologia nu se imbunatateste sau se inrautateste, atunci este timpul sa se treaca la urmatoarea etapa a tratamentului.

Majoritatea infectiilor urechii se vindeca fara antibiotic. Personalul medical care poate pune diagnosticul si poate trata otita medie este format din: medicul pediatru, Medicul de familie si medicul ORL. In unele cazuri, copilul poate fi examinat si catre un audiolog si un logoped.

Infectiile urechii medii pot fi diagnosticate, in mod obisnuit, pe baza istoricului medical, examenului fizic si examinarea urechii.

In cazul unei infectii a urechii medii, timpanul poate fi examinat prin otoscopie, acesta fiind proeminent si de culoare rosie sau galbena. In situatia cand exista secretie in spatele timpanului, fara infectie, timpanul poate fi proeminent sau retractat.

Alte teste:
- timpanometria este metoda prin care se masoara miscarile timpanului. Varful instrumentului se introduce in ureche. Acesta modifica presiunea aerului in interiorul urechii, apoi instrumentul masoara raspunsul timpanului;

- teste auditive - testele auditive sunt recomandate atunci cand copilul a avut secretii in una sau ambele urechi timp de 3 luni. Testele auditive se efectueaza mai devreme atunci cand se suspecteaza pierderea auzului;

- timpanocenteza - cand secretiile stagneaza in spatele timpanului (otita medie cronica supurata) sau infectia continua chiar sub tratament cu antibiotice, timpanocenteza poate indeparta secretiile. Doctorul foloseste un ac cu care perforeaza timpanul si absoarbe secretiile. Un esantion din secretie se foloseste pentru cultura din secretia auriculara (determina bacteria sau virusul) si antibiograma;

- testele sanguine - pentru a face distinctia intre infectia bacteriana si cea virala.

Tratament

Tratamentul pentru infectiile urechii medii presupune tratament la domiciliu pentru ameliorarea simptomatologiei si, in unele cazuri, tratament cu antibiotice.

Examinari repetate efectuate de medicul curant sunt necesare pentru a verifica persistenta infectiei, existenta secretiilor in spatele timpanului sau infectii repetate.
Daca cel mic prezinta dureri la ureche, febra (38,3 grade Celsius sau mai mare), este irascibil sau vomita dupa 48 de ore de tratament trebuie consultat un medic.

Copiii mai mici de 3 ani trebuie reexaminati in aproximativ 4 saptamani de la vindecarea infectiei, chiar daca par sanatosi. Daca secretiile persista in spatele timpanului timp de 3 luni trebuie testat auzul.

Tratament initial

Tratamentul initial al infectiei urechii medii are ca scop principal ameliorare durerii. Medicul va estima, de asemenea, riscurile copilului de a dezvolta complicatii. Daca copilul are infectie a urechii, dar nu pare foarte bolnav si nu prezinta riscul complicatilor, medicul poate cere urmarirea simptomatologiei copilului pentru cateva zile inaintea deciziei de a incepe administrarea antibioticului.

Daca simptomatologia se amelioreaza in primele zile, este suficient ca tratamentul simptomatologiei sa se faca la domiciliu. Aproximativ 80% din infectiile urechii se vindeca fara tratament cu antibiotice.

La domiciliu se pot lua urmatoarele masuri:

- administrarea medicamentor care amelioreaza durerea, ce pot asigura copilului o stare de confort, administrarea decongestionantelor nazale in caz de nas infundat;

- incurajarea odihnei - copilul va fi incurajat sa se odihneasca pentru ca organismul sa aiba capacitatea de a se lupta cu infectia. Copilul trebuie implicat in activitati placute, linistitoare;

- utilizarea preparatelor topice auriculare. Medicul prescrie de obicei medicamente care amelioreaza durerea sub forma de picaturi ce se administreaza in urcehe. Aceste picaturi nu trebuie folosite fara indicatia medicului, mai ales in situatia in care copilul are tub de dren in ureche.

In aceasta perioada este interzis zborul cu avionul.

Daca cel mic nu se simte bine dupa cateva zile de tratament la domiciliu, trebuie anuntat medicul. Acesta probabil va prescrie antibiotice.

Tratament in cazul agravarii bolii

Medicul poate lua in considerare interventia chirurgicala pentru copilul cu infectii ale urechii repetate sau la cei la care persista secretia otica fara infectie. Procedeele includ insertia tubului de dren sau adenoidectomia (extirparea polipilor) si, in unele cazuri, tonsilectomia (extirparea amigdalelor).

Insertia unui tub de drenaj la nivelul timpanului (miringotomia cu insertia unui tub de dren) permite drenajul secretiilor din urechea medie. Tubul de dren impiedica acumularea secretiilor, prevenind infectiile repetate.

Aceste tuburi raman inserate pe o perioada de cateva luni, dupa care se elimina spontan. Daca este necesar, tuburile pot fi reamplasate in cazul acumularii de noi secretii. Aproximativ 80% dintre copii nu au nevoie de alt tratament dupa insertia tuburilor de dren pentru otita medie supurata.

Se pot administra antibiotice sub forma de picaturi auriculare. In unele cazuri, antibioticele administrate sub forma de picaturi par a fi mai eficiente atunci cand sunt inserate tuburi de drenaj.

Adenoidectomia si/sau tonsilectomia sunt recomandate numai dupa ce a esuat tratamentul cu antibiotice si drenajul urechii. Indepartarea polipilor (vegetatiilor adenoide) poate imbunatatii pasajul aerului si secretiilor prin nas. Astfel se reduc sansele acumularii secretiilor in urechea medie care poate produce infectie. Amigdalele se extirpa daca se infecteaza frecvent. Nu este recomandata doar amigdalectomia (tonsilectomia) ca tratament unic al infectiilor urechii

Daca timpanul copilului este perforat, atunci trebuie avuta grija ca apa sa nu patrunda in canalul auditiv pana cand medicul constata vindecarea rupturii timpanului.

Dopuri pentru urechi confectionate din silicon si care sunt ieftine se pot folosi la copiii care inoata sau fac baie. Dusul sau baia in cada sunt permise, cu conditia de a nu lasa copilul sa-si scufunde capul in cada.

Inotul in piscine este de asemenea permis atata timp cat copilul foloseste dopuri pentru urechi. Dopurile pentru urechi trebuie folosite, de asemenea, atunci cand copilul innoata in rauri, lacuri sau iazuri pentru ca acestea sunt medii de cultura excelente pentru bacterii periculoase.

Daca ruptura timpanului nu s-a vindecat in 3-6 luni, atunci copilul are nevoie de interventie chirurgicala (miringoplastie sau timpanoplastie) pentru repararea rupturii.

Aceasta nu se foloseste in mod obisnuit pentru ca timpanul se vindeca de la sine in cateva saptamani. In situatia in care copilul a avut multe infectii ale urechii, interventia chirurgicala poate fi amanata pana la varsta de 7-9 ani, timp in care trompa lui Eustachio isi poate ameliora functia. In acel moment s-ar putea ca interventia chirurgicala sa nu mai fie necesara.

De retinut!

Cand se utilizeaza antibiotice pentru tratarea infectiilor urechii, este foarte important sa se administreze toate medicamentele indicate conform prescriptiei medicale, chiar si atunci cand copilul se simte mai bine. Intrebuintarea gresita a antibioticelor poate determina aparitia bacteriilor rezistente la antibiotice.

Cele mai multe studii au aratat ca decongestionantele, antihistaminicele si alte medicamente impotriva racelii eliberate fara prescriptie medicala, de obicei nu sunt utile in tratarea sau prevenirea otitei medii si a secretiei otice.

Decongestionantele nazale, antihistaminicele si medicamentele mucolitice, sunt si ele utile in tratarea sau prevenirea otitei medii si a secretiei otice.

Copilul care are secretii la nivelul urechii mai mult de 3 luni necesita testarea auzului. Daca se constata pierderea auzului, medicul poate prescrie antibiotice pentru eliminarea secretiilor sau poate indica plasarea de tuburi de drenaj la nivelul timpanului, pentru a elimina secretiile si a recupera auzul.

In cazul in care copilul este mai mic de 2 ani, medicul poate incepe tratamentul mai repede de 3 luni, deoarece pierderea auzului la aceasta varsta poate afecta abilitatea copilului de a vorbi. Acesta este si motivul pentru care acesti copii sunt supravegheati cu atentie in cazul unor infectii ale urechii.

Copiii care dezvolta complicatii rare, dar grave in cadrul infectiilor urechii, ca de exemplu infectii ale tesuturilor din jurul creierului si maduvei spanarii (meningita), infectii ale mastoidei (mastoidite) au nevoie de tratament imediat.

Multi specialisti considera ca indepartarea chirurgicala a polipilor (adenoidectomie), singura, nu ar fi de ajutor pentru cei mai multi pacienti. Cu toate acestea, extirparea chirurgicala a polipilor si a amigdalelor (adenoamigdalectomie) poate fi utila la copiii care au infectii repetate ale urechii medii.

Infectiile urechii medii pot fi prevenite la copil in felul urmator:

- evitarea fumului de tigara - infectiile urechii sunt mai frecvente la copiii care traiesc intr-un mediu in care se fumeaza. Copilul poate fi afectat chiar si de fumul de pipa, fumul impregnat in haine sau par;

- alimentatia la san a copilului - exista dovezi ca alimentatia la san reduce riscul de infectii ale urechii. Daca sugarul primeste alimentatia cu biberonul, se recomanda ca, in timpul alimentarii, copilul sa nu fie asezat in pozitie orizontala;

- spalatul mainilor -paland mainile cat mai des se previne raspandirea infectiei, prin distrugerea germenilor;

- vaccinarea copilului - efectuarea vaccinurilor curente nu previne in mod special aparitia infectiilor la ureche. Cu toate acestea, administrarea vaccinurilor poate prevenii imbolnavirea cu Haemophilus influenzae (Hib) si virusurile gripale, care adesea pot determina infectii ale urechii. Copilul vaccinat cu Prevar va avea risc scazut de a face infectii ale urechii;

- evitarea colectivitatilor mari de copii - cu cat colectivitatea de copii este mai mica, cu atat contactul cu alti copii este mai mic si riscul de a conrtacta bacterii sau virusuri este scazut. Copiii se pot infecta cu bacterii rezistente la antibiotice de la alti copii din colectivitate;

- evitarea folosirii suzetei - parintii ar trebui sa dezobisnuiasca copiii de folosirea suzetei inaintea varstei de 6 luni. Copiii care folosesc suzeta peste varsta de 12 luni sunt mai predispusi sa dezvolte infectii ale urechii.