Tot ce trebuie stiut despre polipii vezicii urinare

Polipii reprezinta cresteri anormale de tesut ce se formeaza pe diferite mucoase din interiorul corpului. Acestia se pot dezvolta la nivelul multor organe, inclusiv la nivelul vezicii urinare. Polipii vezicii urinare sunt excrescente mici, adesea cu aspect conopidiform si pot fi benigni sau maligni.

Simptomatologia polipilor de la nivelul vezicii urinare este saraca sau chiar absenta. Oamenii pot preveni aparitia polipilor adoptand anumite masuri de evitare a factorilor de risc asociati. Cu toate acestea, va fi necesar un diagnostic si un tratament temeinic pentru a evita complicatiile grave.

Polipii de la nivelul vezicii urinare sunt formati din celule anormale. Cu toate acestea, chiar daca sunt anormale, aceste celule nu sunt intotdeauna canceroase.

Un polip vezical poate fi benign, acest lucru insemnand ca celulele anormale sunt inofensive. Cresterile sau tumorile benigne nu vor metastaza, adica nu se vor raspandi in alte tesuturi sau organe din corp. Cresterile benigne de la nivelul vezicii urinare nu sunt, de obicei, periculoase pentru viata.

Daca polipii sunt maligni, cresterile canceroase se pot raspandi rapid in alte zone ale tractului urinar sau in alte tesuturi din apropiere. Cancerul vezicii urinare este unul dintre cele mai frecvente forme de cancer, iar polipii benigni se pot maligniza oricand.

Din acest motiv, o persoana cu polipi la nivelul vezicii urinare trebuie sa fie monitorizata in mod regulat, chiar daca medicii au diagnosticat initial polipii ca fiind benigni.

Marea majoritatea a persoanelor nu prezinta simptome in primele etape ale dezvoltarii polipilor vezicii urinare. Alte persoane pot observa semnele si simptomele inca din faze incipiente sau le vor observa in timp, pe masura ce polipii progreseaza.

Simptomele polipilor de la nivelul vezicii urinare pot include:

• Nevoie constanta sau urgenta de a urina;
• Dureri abdominale;
• Urinari frecvente;
• Disurie (dureri in timpul urinarilor);
• Hematurie (prezenta sangelui in urina).

Aceste simptome trebuie luate in serios, deoarece pot fi semne de cancer al vezicii urinare, iar o persoana care le experimenteaza ar trebui sa consulte un medic cat mai rapid cu putinta.

Medicul va efectua toate examinarile necesare punerii diagnosticului corect, deoarece aceste semne si simptome sunt frecvente si in alte conditii, inclusiv infectii ale tractului urinar, litiaza renala sau inflamatia prostatei.

Polipii vezicii urinare sunt grupuri de celule anormale. Aceste celule au suferit mutatii, iar din acest motiv au crescut si s-au multiplicat in mod incontrolabil. Cauza acestor lucruri este de obicei necunoscuta.

Polipii care apar rapid si incep sa se raspandeasca in alte organe sunt de obicei cancerosi. Mai multi factori pot duce la dezvoltarea polipilor maligni la nivelul vezicii urinare. Acesti factori includ:

Iritarea – iritarea frecventa a captuselii vezicii urinare poate duce la producerea celulelor anormale, cu potential cancerigen. Iritarea vezicii poate fi produsa de infectii recurente, pietre urinare si insertia de catetere.

Fumatul – utilizarea tutunului poate pune o persoana in pericol pentru mai multe tipuri de cancer, inclusiv cel de vezica urinara. Sangele poate absorbi substantele chimice nocive din fumul de tutun, fiind apoi trecute prin rinichi si trimise in vezica urinara.

Factorii de mediu – expunerea la radiatii, substante chimice sau arsenic in apa potabila sunt factori ce cresc riscul de aparitie la nivelul vezicii urinare al polipilor maligni.

O persoana care lucreaza cu vopsele, textile, piele sau diferite masinarii poate fi expusa, de asemenea, la un risc mai mare decat alte persoane ce lucreaza in alte domenii.

Consumul unor medicamente – anumite tratamente medicamentoase pot expune persoanele la un risc crescut de cancer al vezicii urinare. De exemplu, pioglitazona, un medicament utilizat in diabetul zaharat este incriminat pentru acest risc. Expertii inca cerceteaza aceasta conexiune.

Sexul – persoanele de sex masculin au un risc mai ridicat de a dezvolta cancer al vezicii urinare decat femeile.

Varsta – potrivit cercetatorilor, 9 din 10 persoane cu cancer de vezica urina au peste 55 de ani.

Rasa – populatia caucaziana prezinta un risc mai crescut de a dezvolta cancer de vezica urinara fata de alte rase. Cu toate acestea, oamenii de stiinta nu inteleg motivele acestui lucru.

Mutatii genetice – unii oameni pot mosteni anumite gene de la parinti. Acestea pot creste riscul de aparitie a cancerului vezicii urinare, dar cauza poate fi dificil de identificat.

Infectia cu virusul HPV (Papilomavirus uman) – la unele persoane cu risc sporit, riscurile de a avea cancer de vezica urinara pot creste daca au infectia cu acest virus.

Este posibil ca oamenii sa schimbe, sa controleze sau sa evite majoritatea acestor factori de risc intr-un fel. Cu toate acestea, exista anumiti factori de risc pentru cancerul de vezica urinara pe care oamenii nu ii pot gestiona in niciun fel.

Diagnosticarea corecta a polipilor de la nivelul vezicii urinare este extrem de importanta, deoarece polipii cancerosi se pot raspandi rapid daca raman netratati.

Pentru stabilirea diagnosticului, medicul trebuie informat cu privire la semnele si simptomele aparute si despre istoricul medical personal.

De asemenea, medicul poate solicita si alte teste pentru a putea pune un diagnostic corect. Deseori se recomanda cistoscopia, aceasta metoda presupunand introducerea in vezica urinara a unui tub subtire, prevazut cu o camera video.

De asemenea, la acest instrument se poate atasa o mica unealta asemanatoare unui ac, aceasta fiind necesara pentru a preleva o portiune mica de tesut din polip. Aceasta mostra va fi trimisa ulterior la un laborator pentru a fi examinata pentru orice anomalii sau semne de malignitate.

In plus fata de cistoscopie si biopsie, medicii pot recomanda alte teste, cum ar fi:

• Citologie urinara;
• Markeri tumorali urinari;
• Urocultura;
• Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN);
• Tomografie computerizata.

Tratamentul polipilor de la nivelul vezicii urinare poate varia in functie de tipul acestora.

Un polip benign care nu produce simptome poate sa nu necesite tratament, ci doar monitorizare. De asemenea, polipii de dimensiuni mari sau cei care provoaca simptome pot fi eliminati.

Rezectia transuretrala a vezicii urinare reprezinta o modalitate frecventa pentru a elimina aceste cresteri. Procedura implica introducerea unui cistoscop in vezica pentru a elimina tesuturile anormale.

Cand polipii sunt maligni poate fi nevoie de un tratament mai amplu. Chimioterapia si imunoterapia reprezinta metode folosite frecvent. De asemenea, chirurgii pot fi nevoiti sa indeparteze complet vezica, acest lucru purtand denumirea de cistectomie radicala.

In functie de ce alte organe sunt afectate, poate fi necesara eliminarea unor parti din acestea. Printre cele mai afectate organe se regasesc uretra, uterul, ovarele si prostata.

Impreuna cu tratamentul medical, o persoana poate dori sa incerce si terapii complementare si schimbari ale stilului de viata. Acestea includ renuntarea la fumat, adoptarea unei diete sanatoase, urmarea unui tratament cu vitamine si suplimente sau acupunctura.

Perspectiva pentru persoanele cu polipi la nivelul vezicii urinare variaza in mod semnificativ in functie de tipul diagnosticului. O crestere benigna ce poate fi eliminata este insotita de un prognostic favorabil.

Perspectiva pentru polipii maligni si pentru cancerul de vezica variaza in functie de stadiul si severitatea bolii. Daca medicii diagnosticheaza cancerul intr-un stadiu incipient, rata de supravietuire este ridicata.

Daca se observa simptome ce pot indica afectiuni ale vezicii, este recomandata vizita la medic pentru consultatie. Diagnosticul precoce este extrem de important, iar oferirea tratamentului poate imbunatati perspectiva si poate reduce riscurile asociate.