Infectia urinara cu Escherichia Coli

O infectie de tract urinar poate fi cauzata de ciuperci, virusuri si bacterii. Totusi, cel mai frecvent, infectiile de tract urinar sunt cauzate de bacterii. Bacteriile patrund cu viteza in tractul urinar si sunt eliminate cu rapiditate, in mod normal, inainte de a provoca infectii. Totusi, in unele cazuri, bacteriile infrang sistemul natural de aparare al organismului si pot declansa infectii. Infectiile de la nivelul uretrei se numesc uretrite. Infectiile vezicii urinare poarta denumirea de cistita, iar infectiile rinichiului se numesc pielonefrita.

Infectiile tractului urinar pot fi cauzate de orice tip de bacterii, dar cel mai frecvent sunt declansate de Escherichia Coli sau E coli. Acestea sunt bacterii care se gasesc in mod normal in intestine. Infectiile tractului urinar cu Escherichia Coli pot fi dureroase sau incomode, dar sunt usor de tratat si prevenit.

Exista mai multe tipuri de bacterii care fac parte din grupul bacterian E Coli. Acestea sunt prezente in intestine inca de la nastere si sunt principalele organisme care ajuta la procesul digestiei alimentelor. Bacteriile E Coli supravietuiesc in afara organismului doar o perioada scurta de timp.

Intrucat bacteria E Coli este in mod normal prezenta in intestine, este intalnita adesea in scaun si in jurul anusului. Uneori, aceste bacterii pot migra spre uretra. Uretra este deschiderea prin care este eliminata urina. De cele mai multe ori, sistemul imunitar lupta impotriva bacteriei care incearca sa colonizeze in alte zone ale corpului. Totusi, atunci cand sistemul imunitar nu actioneaza cum ar trebui, bacteriile cresc si se multiplica, iar rezultatul este infectia. Infectia poate curpinde intreg sistemul urinar.

Infectiile sistemului urinar cauzate de E coli au o varietate de simptome. Printre acestea se numara durerea resimtita in zona partii inferioare a spatelui sau a pelvisului, intrucat bacteriile determina inflamarea rinichilor si a vezicii urinare.

In cazul in care bacterilie se concentreaza asupra uretrei, veti experimenta o senzatie de arsura si durere in timpul sau dupa incheierea urinarii. Urina ar putea fi inchisa la culoare sau tulbure, mirosul acesteia se va modifica si ar putea contine chiar si urme de sange.

Pentru a stabili daca o persoana sufera de o infectie urinara, medicul ii va solicita acesteia sa descrie simptomele urinare, apoi va recomanda bolnavului sa colecteze o mostra de urina pentru analiza acesteia la laborator.

Infectia urinara se va depista in urma unei uroculturi, analiza care implica recoltarea unei probe de urina intr-un recipient steril in urma spalarii zonei genitale. Va fi inclusa in recipient partea din mijloc a jetului de urina. In cazul in care este prezenta infectia se va face si antibiograma, ce va stabili care este gradul de sensibilitate al germenilor prezent la diferite antibiotice.

In cazul in care o persoana manifesta infectii urinare recurente, medicul poate recomanda investigatii suplimentare pentru a determina daca tractul urinar este normal. Printre acestea se numara:

• Ecografia rinichilor si a vezicii urinare
• Cistouretrografie mictionala
• Cistoscopie
• Tomografia computerizata
• RMN
• Teste urodinamice.

- Tratament medicamentos - Odata ce medicul a diagnosticat infectia de tract urinar, in urma uroculturii si a antibiogramei, va prescrie tratament cu antibiotice. In functie de gravitatea infectiei, tratamentul poate dura intre 3 si 14 zile.

Tratamentul standard presupune utilizarea de trei zile a unei combinatii de medicamente: trimetroprim si sulfametoxazol. Bolnavilor alergici la sulfamide le sunt prescrise doar trimetroprim. Chiar daca simptomele de infectie dispar dupa una-doua zile, este recomandat ca tratamentul sa se faca integral. In caz contrar pot fi distruse doar o parte din bacterii, iar cele care raman se pot multiplica din nou si pot provoca o infectie mult mai severa.

- Fluide - Toate persoanele diagnosticate cu o infectie a tractului urinar ar trebui sa bea mai multe lichide. Acestia se pot vindeca de infectiile usoare, daca beau cantitati mari de apa sau ceaiuri care pot ajuta in lupta cu E Coli. Chiar daca infectia este mai severa, consumul marit de lichide poate creste eficienta medicamentelor.

- Beta-lactamice - Cel mai frecvent recomandate medicamente pentru tratarea infectiei tractului urinar cu E coli sunt penicilina si amoxicilina. Pentru ca aceste tipuri de medicamente sunt utilizate pe scara larga, aproximativ 25% dintre tipurile de E Coli sunt rezistente la amoxicilina. De aceea, specialistii prescriu medicamente numite beta-lactamice, inclusiv cefalosporine, dar si pivecilinam din clasa amidinopenicilinelor.

- Fluorochinolone - Din cauza utilizarii destul de frecvente a combinatiei de trimetroprim si sulfametoxazol pentru tratarea infectiilor tractului urinar, unele tulpini de Escherichia Coli sunt deja rezistente la acestea. Fluorochinolonele sau chinolonele ar putea fi o alternativa de tratament. Printre acestea, cel mai des recomandate sunt: ofloxacin, ciprofloxacin, norfloxacin si levofloxacin.

In cazul infectiilor severe, poate fi necesara spitalizarea si introducerea de fluide pe cale intravenoasa. Tratamentul se va face cu aminoglicozide.

Profilaxia infectiilor de tract urinar cu E Coli este destul de simpla si implica mentinerea unei igiene adecvate. Mai precis:

• dupa ce aveti scaun, trebuie sa va stergeti intotdeauna din fata in spate, pentru a evita raspandirea bacteriilor din scaunul dumneavoastra in uretra
• urinati de fiecare data dupa actul sexual, pentru a indeparta orice urma de Escherichia Coli la care ar putea fi expusa uretra in timpul actului sexual
• spalati organele genitale cel putin o data pe zi cu sapun delicat si apa calda
• evitati temporar, utilizarea diafragmei, pana la tratarea infectiei urinare
• este recomandabil ca barbatii sa foloseasca prezervativ in cazul in care exista o suspiciune de infectie urinara a partenerei sau cand intretin relatii sexuale cu o noua partenera
• de asemenea, specialistii recomanda consumul de suc de afine sau merisor. Se considera ca acestea contin substante care previn aderenta la tractul urinar a bacteriilor care cauzeaza infectiile urinare.