Infectia tractului urinar la tineri si adulti

Vezi galerie foto

Infectia tractului urinar (ITU) este o infectie bacteriana care afecteaza vezica urinara, rinichii, ureterele sau uretra. Aceste organe si tuburi alcatuiesc tractul urinar. Cele mai multe ITU sunt infectii fie ale vezicii urinare fie ale rinichiului.

La adultul sanatos ITU sunt rareori severe. Cu toate acestea, ITU pot determina lezarea rinichiului punand chiar viata in pericol daca nu sunt tratate prompt, in special la persoanele care asociaza si alti factori ce predispun la complicatii.

In mod obisnuit cauzele infectiilor urinare sunt reprezentate de bacteriile ce patrund in uretra si ascensionarea acestora in tractul urinar. Bacteriile de la nivelul intestinului gros, prezente in fecale reprezinta cea mai comuna sursa de infectie a tractului urinar.

Una dintre cele mai probabile cauze a ITU la femeie e reprezentata de raportul sexual care favorizeaza introducerea bacteriilor in uretra. Atat femeile cat si barbatii pot face ITU daca intarzie sa urineze. Alte cauze ce favorizeaza dezvoltarea ITU sunt reprezentate de obstructiile sau problemele tractului urinar.
Mai putin obisnuit este ca bacteriile din sange sau sistemul limfatic sa ajunga in tractul urinar.
Cineva poate avea ITU daca are unele din urmatoarele simptome:
- durere sau arsuri cand urineaza (disurie)
- nevoia de a urina frecvent si eliminarea unei cantitati mici de urina
- sensibilitate sau greutate in partea de jos a abdomenului
- urina tulbure sau urat mirositoare
- durere intr-o parte, in spate sub cutia toracica (durere in flanc)
- frison si febra
- greata si varsaturi.

Marea majoritate a ITU sunt diagnosticate pe baza simptomatologiei si a sumarului de urina. Urocultura poate fi folosita sa confirme suspiciunea de ITU dar nu este intotdeauna necesara. Multe dintre cadrele medicale prescriu antibiotice in cazul unei ITU fara sa astepte rezultatul uroculturii daca simptomele si rezultatele sumarului de urina sugereaza o ITU.
Mai mute teste pot fi facute daca simptomele nu se amelioreaza sub tratament sau infectia poate fi complicata prin sarcina, diabet, litiaza renala (piatra la rinichi), marirea prostatei sau alte afectiuni. Majoritatea ITU pot fi tratate cu succes cu antibiotice pe cale orala. Perioada de tratament depinde de localizarea infectiei (vezica sau rinichi), sex si varsta precum si de prezenta sau absenta conditiilor ce favorizeaza complicatiile cum ar fi diabetul, probleme ale prostatei si sarcina.
Infectiile tractului urinar sunt printre cele mai comune infectii bacteriene ale organismului si oricine si la orice varsta poate avea o ITU. Dar cel mai mare grup afectat de ITU este de departe cel al femeilor tinere si de varsta medie active sexual. Copiii si persoanele invarsta de ambele sexe au un risc crescut de a dezvolta ITU comparativ cu alte grupuri de varsta.

Bacteriile ce intra in uretra si ajung in tractul urinar reprezinta cauza infectiilor de tract urinar.
O alta sursa de infectie e reprezentata de bacteriile ce colonizeaza (ce traiesc) in intestinul gros si sunt prezente in scaun.
Raportul sexual favorizeaza introducerea bacteriilor in tractul urinar, in special la femei.
Cateterele (sondele), care sunt mici tuburi flexibile ce se introduc in vezica pentru a permite urinei sa curga, reprezinta surse comune de infectie bacteriana la persoanele spitalizate o lunga perioada de timp sau la cele care au aceste catetere permanent.
Ocazional bacteriile patrund din sange sau sistemul limfatic cauzand infectiile vezicii sau rinichiului.
Litiaza renala (piatra la rinichi), marirea prostatei la barbati sau alte probleme de structura (anomalii) ale tractului urinar pot contribui la ITU prin limitarea capacitatii organismului de a elimina urina.
Unele femei datorita structurii genetice sunt predispuse sa faca ITU repetate (infectii recurente).

Factori de risc la femeie

Infectiile tractului urinar (ITU) sunt mai frecvente la femeile cu activitate sexuala.
Factorii care cresc riscul ca o femeie sa aiba ITU sunt:
- activitatea sexuala, in special in cazul femeilor care folosesc diafragma si substante spermicide; studiile arata ca o femeie poate sa faca de 3 ori mai frecvent ITU daca partenerul ei sexual foloseste un prezervativ cu spermicid
- graviditatea: femeia gravida prezinta riscul de a face bacteriurie asimptomatica precum si dezvoltarea unei infectii simptomatice; de asemenea este crescut si riscul de nastere prematura
- ITU anterioare
- folosirea de produse igienice ce contin deodorant
- consumul insuficient de lichide: consumul mare de lichide creste volumul de urina reducand bacteriile din tractul urinar si vezica
- lipsa estrogenilor permite dezvoltarea bacteriilor ce cauzeaza ITU, favorizand multiplicarea acestora mai rapid in vagin si uretra; femeile aflate in perioada de premenopauza si cele aflate la menopauza, care nu iau estrogeni, au risc crescut pentru ITU.

Factori de risc la barbat

Factorii care cresc riscurile ITU la barbat sunt:
- afectiuni ale prostatei: barbatul devine predispus la ITU pe masura ce imbatraneste din cauza problemelor prostatei, cum ar fi marirea prostatei (hiperplazia benigna de prostata) si prostatitele
- necircumcizia penisului
- sexul anal
- sexul neprotejat cu o femeie cu infectie vaginala
- infectia HIV.
Cateodata barbatii fac infectii de tract urinar fara complicatii. Cel mai frecvent ITU la barbati sunt adesea legate de problemele prostatei. Acestea le fac mai dificil de tratat. Prezenta unei prostate marite de volum care se intalneste frecvent la barbatii invarsta reduce posibilitatea organismului de a elimina urina. ITU repetate indica prezenta unor prostatite, epididimite sau prezenta altor probleme de tract urinar. Pentru mai multe informatii vezi articolul "Prostatita".

Factori de risc comuni (atat la femeie cat si la barbat)

Cativa factori se intalnesc atat la femei cat si la barbati. Acestia includ:
- purtatori de cateter urinar, cum adesea se intampla la adulti varstnici care sunt spitalizati pe termen lung sau traiesc in unitati de ingrijire
- sondarea creste de asemenea riscul pentru bacteriurie asimptomatica
- litiaza renala (piatra la rinichi) sau alta obstructie a tractului urinar: acestea pot bloca scurgerea urinei, crescand riscul de infectie bacteriana
- diabetul: persoanele care au diabet zaharat au risc crescut pentru ITU pentru ca sistemul lor imunitar este afectat; de asemenea glicemia crescuta mult timp altereaza sistemul de filtrare a rinichiului (nefropatie diabetica)
- probleme de structura ale tractului urinar; acestea pot fi prezente de la nastere sau sa apara mai tarziu in viata.

Semnele infectiei de tract urinar sunt reprezentate de:
- durere si arsura la urinare (disurie)
- necesitatea imperioasa de a urina frecvent dar eliminand o cantitate mica de urina
- urinari dese si mici cantitativ (pierderea controlului eliminarii urinei)
- durere sau simtirea unei greutati in abdomenul inferior
- urina ruginie sau rozalie
- urina urat mirositoare
- urina tulbure
- durere in spate chiar sub cutia toracica sau pe o parte a corpului (durere in flanc)
- frison si febra
- greturi si varsaturi.
Unele persoane pot avea bacterii in tractul urinar fara sa prezinte orice simptom. Aceasta situatie este numita bacteriurie asimptomatica. Aceasta se regaseste in cateva situatii, cum ar fi in timpul sarcinii sau inaintea interventiei chirurgicale de tract urinar dar de obicei este neglijata daca nu apar simptome.
Alte cateva conditii severe, cum ar fi infectia vaginala sau iritarea vezicii cauzeaza simptomatologie similara celei din ITU. Medicul evalueaza sanatatea persoanei daca are unul sau mai multe din aceste simptome urinare, atitudinea terapeutica ulterioara depinzand in mare masura de istoricul bolii si de modul cum va raspunde la tratamentul pentru ITU.

Infectia tractului urinar (ITU), in mod normal apare cand bacteriile patrund prin uretra si ajung la nivelul tractului urinar, respectiv la vezica sau la rinichi.
Cand infectia bacteriana este prezenta (ITU), dar nu sunt prezente simptome, aceasta este numita bacteriurie asimptomatica. Acest tip de infectie afecteaza femeia gravida precum si adultii care necesita sonda pentru a urina. Bacteriuria asimptomatica poate duce la aparitia simptomelor, dar in multe cazuri nu sunt prezente simptome. La femeia gravida poate cauza nastere prematura si alte probleme daca nu este tratata.
In mod normal, ITU determina simptome urinare. In unele infectii moderate simptomele se mentin asa pentru cateva zile. Majoritatea ITU se vindeca rapid cu tratament antibiotic la domiciliu. Timpul necesar pentru tratarea infectiei si necesitatea de a efectua analize suplimentare este in functie de localizarea infectiei (vezica sau rinichi), frecventa si gravitatea infectiei. Infectiile rinichiului si ITU care sunt complicate de alti factori necesita tratament mai mult timp.
Complicatiile ITU nu sunt o regula dar pot sa apara. Complicatiile serioase sunt afectarea permanenta a rinichiului, raspandirea infectiei (sepsis) care ameninta viata. Riscul este mai mare daca infectia nu este tratata sau daca infectia nu raspunde la antibiotice.
Desi este posibil sa avem o revenire a aceleiasi infectii, majoritatea infectiilor recurente sunt cauzate de o noua infectie. Aproximativ 20% pana la 30% dintre femei au infectii recurente. In timp ce la barbati reaparitia infectiei, in mod normal inseamna fie esecul tratamentului fie existenta unor probleme de afectare a tractului urinar (nu doar infectie), ITU la femeie rar pot fi severe.

Trebuie anuntat medicul cand apare durere la urinat sau alte semne de infectie a tractului urinar (ITU) asociate cu:
- greata si varsaturi
- frison si febra
- durere de spate chiar sub cutia toracica, pe o parte a corpului (durere in flanc)
- sarcina.
De asemenea trebuie anuntat medicul si in urmatoarele situatii:
- daca au fost prezente semnele de ITU inainte iar acum au reaparut aceleasi semne
- daca au fost prezente semne minore de ITU care nu au disparut dupa 1 sau 2 zile, cum ar fi durere sau arsura la urinat, urina urat mirositoare, necesitatea de a urina frecvent si putin
- prezenta de sange sau puroi in urina
- semne de ITU la diabetici
- cand sub tratament antibiotic pentru ITU semnele nu se amelioreaza sau cand dupa o ameliorare pasagera acestea reapar (recurenta).

Infectiile de tract urinar (ITU) pot fi tratate de catre urmatoarele cadre medicale:
- asistente generaliste
- rezidentii in medicina
- medici generalisti
- medici de familie
- medici specialisti medicina interna
- medici specialisti obstetrica-ginecologie
- medici specialisti urologi.

La adulti, tratamentul la domiciliu al infectiilor minore de tract urinar (ITU) de obicei rezolva problema. Pentru mai multe informatii privind masurile de tratament la domiciliu vezi capitolul Tratamentul la domiciliu.
Tratamentul la domiciliu poate fi incercat pentru 1 pana la 2 zile cand semnele sunt minore.
Daca semnele persista mai mult de 1 pana la 2 zile sau sunt severe este nevoie de ajutorul medicului.
Urmarirea cu atentie a evolutiei nu este valabila in urmatoarele cazuri:
- diabetici sau persoane cu alterarea sistemului imunitar
- gravide
- persoane peste 65 ani.

In prezenta semnelor de infectie a tractului urinar (ITU), evaluarea initiala efectuata de catre medic poate include:
- istoricul de boala si examenul fizic
- examenul de urina (sumar de urina).
Medicul poate recomanda efectuarea culturii din urina, pentru a confirma diagnosticul de infectie de tract urinar (ITU). Daca semnele, istoricul de boala si examenul analizei de urina orienteaza diagnosticul spre o infectie de tract urinar necomplicata, atunci medicul poate incepe tratamentul cu antibiotice fara sa mai astepte rezultatul uroculturii (cultura urinara).
Se recomanda urocultura:
- la femei cu semne neobisnuite de ITU, cum ar fi semne ce dureaza mai mult de 7 zile sau semne de infectie la rinichi (pielonefrite)
- la barbati inainte si dupa tratamentul pentru ITU
- la orice persoana de peste 65 ani cu semne de ITU
- la diabetici, la cei cu alterarea sistemului imunitar si la cei cu probleme de structura a tractului urinar
- daca semnele de ITU reapar dupa 3 zile de tratament; o cultura din urina poate identifica bacteria care a cauzat infectia in asa fel incat sa poata fi utilizat antibioticul cel mai eficient pentru bacteria respectiva
- dupa tratamentul ITU la persoanele cu infectie renala (pielonefrita) pentru a fi siguri de vindecarea bolii
- pentru a testa la tinerele fete, prezenta bacteriuriei asimptomatice (prezenta bacteriei in urina fara semne de boala).

Analize utilizate mai rar

Alte teste se efectueaza daca infectia nu raspunde la tratamentul cu antibiotice sau reapare la scurt timp, daca infectia este complicata de alti factori sau in unele cazuri daca rinichiul este infectat.
Acestea sunt necesare pentru:
- determinarea cauzelor recaderilor, infectiilor cronice
- verificarea altor probleme ale rinichilor
- diagnosticarea anomaliilor structurale ale tractului urinar care pot predispune la ITU
- a determina daca infectia este cauzata de o bacterie neobisnuita
- a determina daca este alterat sistemul imunitar.
Analize utilizate in aceste cazuri:
- ecografie abdominala sau pelvina (abdomen inferior)
- cistouretrografie mictionala (radiografie cu substanta de contrast efectuata in timpul urinarii)
- cistometrie
- cistoscopie
- pielografie intravenoasa (radiografie cu substanta de contrast a tractului urinar).

Depistarea timpurie

Specialistii nu s-au pus de acord asupra importantei si eficientei costului, privind urmarirea persoanelor cu risc crescut pentru ITU.
Se recomanda urmarirea gravidelor pentru depistarea bacteriuriei asimptomatice (prezenta bacteriei in urina fara semne de boala).

Tratament - Generalitati

Majoritatea infectiilor de tract urinar sunt tratate cu succes cu antibiotice. Scopurile terapiei antibiotice ale infectiilor de tract urinar inferior sunt atat ameliorarea simptomelor, eliminarea infectiei si prevenirea recurentelor, precum si prevenirea aparitiei complicatiilor severe, cum ar fi afectarea renala si septicemia (stare infectioasa generalizata cauzata de diseminarea unui germene patogen). La femeile insarcinate scopul tratamentului este de a proteja de asemenea si fatul.

Tratament initial

La femeile cu infectii necomplicate de vezica urinara, durata tratamentului cu antibiotice este de trei zile. La domiciliu se recomanda consumul unei cantitati mari de apa si de alte lichide (ceaiuri, sucuri) favorizand astfel o diureza (urinare) frecventa cu golirea vezicii urinare de fiecare data. Nu sunt necesare alte analize daca simptomele se remit.
Antibioticele administrate oral (pe gura) sunt eficiente in infectiile rinichiului (pielonefrite), dar in unele situatii cand afectiunea este mai grava sau pacientul are senzatie de greata, neputand lua medicamentele pe cale orala este necesara o scurta internare pentru administrarea antibioticelor pe cale intravenoasa (in vena). Infectiile rinichiului (pielonefrite) sunt de obicei mai grave decat infectiile vezicii urinare (infectii ale tractului urinar inferior). Indata ce pacientul se simte mai bine poate lua antibiotice din nou oral timp de doua saptamani. Dupa terminarea tratamentului este necesar un nou examen de urina pentru a fi sigur de vindecarea infectiei.
Durata tratamentului antibiotic pentru infectiile de tract urinar poate fi mai lunga si sunt necesare analize suplimentare atat inainte cat si dupa tratament in urmatoarele situatii:
- gravide
- persoane peste 65 ani
- persoane cu diabet zaharat sau persoane imunodeprimate (imunitate scazuta)
- barbati: infectiile de tract urinar la barbati necesita de obicei una sau doua saptamani de tratament; sunt necesare si unele analize suplimentare si terapii specifice pentru problemele prostatei (prostatite) si pentru bolile cu transmitere sexuala (infectia cu Chlamydia Trachomatis sau gonoree).
Spitalizarea este obligatorie in cazurile unei infectii renale (pielonefrite) severe sau atunci cand infectiile vezicii urinare sau ale rinichiului sunt complicate de alti factori.

Antibioterapia in ITU

Cele mai multe dintre infectiile de vezica urinara si infectiile renale necomplicate raspund la tratamentul antibiotic. In cele mai multe cazuri daca simptomele (semnele) si examenul de urina sugereaza o infectie de tract urinar trebuie inceput tratamentul cu antibiotice fara a mai astepta rezultatul uroculturii (cultura urinii).
Timpul necesar pentru a primi tratament cu antibiotic depinde de localizarea infectiei, de varsta, sex si factorii ce favorizeaza aparitia complicatiilor.
La femei cu infectii necomplicate de vezica urinara (cistite) de regula, durata tratamentului este de trei zile. In trecut, tratamentul recomandat era de lunga durata, dar studii recente au aratat ca tratamentul antibiotic de scurta durata este la fel de eficient avand mai putine efecte adverse.
Femeile cu infectie de vezica urinara care au avut recent o ITU sau au simptome de infectie ce dureaza mai mult de 7 zile necesita terapie antibiotica timp de 7 zile.
Barbatii cu infectii de vezica urinara de obicei primesc tratament antibiotic timp de 7 sau 14 zile. In cazul infectarii prostatei tratamentul antibiotic se poate prelungi pana la patru saptamani sau chiar mai mult.
Barbatii si femeile cu infectii ale rinichilor (pielonefrite) trebuie sa ia antibiotic 10 sau 14 zile. In cazurile severe acestia necesita spitalizare pentru a se efectua tratament intravenos (IV) si administrare de fluide.
Barbatii si femeile cu varsta peste 65 de ani, cu diabet zaharat sau cu sistemul imun deprimat sau cu alte probleme renale necesita terapie indelungata cu antibiotic.
Persoanele cu infectii renale care nu raspund la tratament sau cu infectii complicate, necesita de asemenea terapie indelungata cu antibiotic.

Tratament in cazul agravarii bolii

Daca infectia de tract urinar nu se amelioreaza in urma tratamentului este necesara o noua evaluare si adaugarea unui antibiotic nou la schema de tratament.
Spitalizarea este obligatorie daca infectia ajunge la rinichi si afecteaza functionarea lui sau daca se raspandeste in tot organismul (septicemie). Aceste complicatii nu apar de obicei, fiind foarte rare la persoanele care nu mai au alte afectiuni. Persoanele care au un risc crescut de a face infectii severe ale tractului urinar sunt cele imunodeprimate (imunitate scazuta), diabeticii, cei cu obstructii ale tractului urinar netratate si cei cu alte probleme ale rinichiului si vezicii urinare.
Infectiile recurente ale tractului urinar sunt cauzate de obicei de un nou germen, mai rar de acelasi germen.
Femeile cu infectii recurente de vezica urinara pot urma un tratament timp de doua pana la sase saptamani, urmat apoi de tratament antibiotic profilactic (pentru a preveni aparitia bolii).
La barbati infectiile recurente de tract urinar sunt de obicei semne ale infectiei prostatei (prostatite). Prostatita cronica este dificil de tratat si este nevoie uneori de pana la sase saptamani de tratament antibiotic. La barbatii cu infectii de tract urinar sunt necesare de obicei analize suplimentare, acestea fiind obligatorii in cazul infectiilor recurente.

Antibioterapia in infectiile recurente

Uneori la femeile cu infectii repetate medicii recomanda tratament antibiotic timp de 2 pana la 6 saptamani, urmat de terapia profilactica (preventiva) cu antibiotice. Terapia profilactica include administrarea unor doze mici de antibiotice zilnic sau la doua zile alternativ, administrarea de antibiotice dupa actul sexual (deoarece acesta este unul din factorii ce determina ITU la femeile cu infectii recurente) si administrarea de antibiotice cand sunt prezente semnele de boala. Trebuie sa discuti cu medicul tau despre terapia antibiotica corespunzatoare in cazul infectiei prezente.
Pentru femeia cu ITU recurente, medicul poate prescrie o terapie standard cu antibiotice pe care femeia sa o foloseasca la primele semne de ITU. Aceasta reduce costurile si inconvenientele unor examinari medicale. Permite de asemenea femeilor familiarizate cu semnele tipice de ITU sa inceapa tratamentul fara intarziere. Medicul stabileste cazurile la care este potrivita strategia autoterapiei. Daca se decide folosirea acestei strategii si apar semne certe de ITU, se aplica tratamentul recomandat de medic si se urmareste evolutia semnelor de boala.
Medicul trebuie anuntat daca semnele de boala nu se amelioreaza si daca ITU apar mai frecvent ca in trecut.

De retinut!

Tratamentul infectiei de vezica urinara se bazeaza adesea pe semne si pe analiza urinei, fara a fi necesara o urocultura (depisteaza tipului de germen din urina). Diagnosticul infectiilor de tract urinar (ITU) necomplicate este simplu de pus atunci cand semnele de boala sunt clare. Daca acestea nu sunt clare sunt necesare analize suplimentare pentru a cauta una din urmatoarele afectiuni:
- infectii ale rinichiului
- probleme de structura (anomalie) ale rinichilor ce cresc riscul de infectie
- infectii cauzate de o bacterie neobisnuita
- organism imunodeprimat (imunitate scazuta)
- semne de boala datorate unor cauze neinfectioase.
Disuria (dureri la urinat) alaturi de piurie (prezenta puroiului in urina) si urocultura (depisteaza tipul germenului din urina) negativa orienteaza diagnosticul catre o infectie a uretrei. Acest tip de infectie este intalnita frecvent in bolile cu transmitere sexuala.
Gravidele cu ITU cauzate de Streptococul de grup B au nevoie de tratament antibiotic si in timpul travaliului pentru ca infectia cu streptococ de grup B sa nu se transmita nou-nascutului.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Pacientul poate trata o infectie de tract urinar daca actioneaza rapid la aparitia primelor semne de boala, ca de exemplu durerea si arsura in momentul urinarii. Tratamentul recomandat la domiciliu include urmatoarele masuri:
- consumul unei cantitati crescute de apa, alaturi de ceaiurile de merisoare, in special in primele 24 de ore de la aparitia simptomelor; aceasta va determina formarea unei urini mai putin concentrate si spalarea tractului de bacteriile ce pot cauza infectie (desi, in acest mod se modifica unul din mecanismele de aparare al organismului, cei mai multi medici recomanda consumul ridicat de lichide la o persoana cu infectie de tract urinar)
- urinarea frecventa si golirea completa a vezicii urinare de fiecare data
- pentru estomparea durerii se recomanda fie o baie calda de sezut, fie punerea unei perne electrice in zona genitala (niciodata nu se recomanda folosirea pernei electrice in timpul somnului).

De retinut!

Daca sunteti o femeie cu infectii frecvente de tract urinar necomplicate, medicul va recomanda de regula o terapie cu antibiotice daca prezentati semnele ITU. In cazul in care sunteti sigura ca simptomele (semnele) pe care le aveti sunt cele ale unei ITU urmati sfatul medicului de a lua medicatia si de a va monitoriza (urmari) semnele de infectie. Trebuie anuntat medicul in cazul in care nu se amelioreaza semnele de boala sau daca aveti infectii urinare mai frecvent ca de obicei.

Optiuni de medicamente

Terapia antibiotica pentru tratarea ITU include:
- Sulfonamide (de exemplu Bactrim sau Septra)
- Trimetoprim (de exemplu Trimpex sau Proloprim)
- Fluorochinolone (Ciprofloxacin sau Floxin)
- Cefalosporine (Ceclor sau Duricef)
- Nitrofurantoin (Macrobid sau Macrodantin)
- Penicilina (Ampicilina sau Amoxicilina)
- Tetracicline (Tetraciclina sau Vibramicina).
Durerea si arsurile intalnite in ITU raspund la tratamentul cu Fenazopiridina.
Trebuie sa informati medicul daca sunteti insarcinata sau daca doriti o sarcina. Unele dintre aceste medicamente sunt periculoase pentru fat.

De retinut!

Este important sa se administreze toate antibioticele prescrise de medic. Majoritatea pacientilor incep sa se simta mai bine la scurt timp dupa inceperea tratamentului. Daca tratamentul este intrerupt cand pacientul se simte mai bine, infectia poate sa reapara. Cand nu se administreaza intreg tratamentul prescris pot sa apara bacterii rezistente la antibiotice. In acest caz antibioticele sunt mai putin eficiente si infectia mai greu de tratat.
Multe bacterii au devenit rezistente la antibioticele obisnuite folosite impotriva lor. Acestea se numesc bacterii rezistente la antibiotic. Rezistenta la antibiotice printre bacteriile care duc la aparitia ITU este intr-o continua crestere in ultimele decenii. Medicul poate incerca diferite antibiotice si diferite combinatii de antibiotice pentru a gasi medicatia adecvata sa distruga bacteriile care cauzeaza ITU. Inainte de a incepe tratamentul cu un nou antibiotic, medicul poate lua o proba de urina pentru a efectua cultura urinara. Rezultatul testelor acestei culturi ajuta in luarea deciziei privind antibioticul ce va fi folosit in continuare.
Daca medicul va prescrie antibiotice, trebuie intrebat daca exista interactiuni ale medicamentelor, pe care trebuie sa le ai in vedere. De exemplu, unele antibiotice folosite in tratamentul ITU fac contraceptivele mai putin eficiente. In acest caz medicul va indica o alta metoda contraceptiva. Antibioticele pot reduce de asemenea si eficienta warfarinei, un anticoagulant (face sangele mai subtire) care scade riscul de accident cardiac si cerebral la persoanele cu acest risc.

Tratament chirurgical

Nu exista tratament chirurgical pentru ITU in aceasta faza. Daca sunt probleme de structura a tractului urinar care determina frecvent ITU, atunci se poate recurge la corectarea chirurgicala a acestora.

Alte tratamente

Unele persoane cred ca sucul de mere de padure (merisoare) este eficient in tratarea si prevenirea ITU. Aceasta alternativa este lipsita de riscuri dar trebuie sa se tina cont de concentratia crescuta de zahar a sucului.

Masuri profilactice la femei si barbati

- consumul crescut de lichide in fiecare zi: acesta determina urinare frecventa, in acest fel curatand tractul urinar de bacterii
- evitarea abtinerii de a urina
- evitarea constipatiei
- unii oameni considera ca sucul de merisoare si vitamina C previn ITU.

Masuri profilactice la femei

- urinarea dupa actul sexual: aceasta este cea mai buna metoda de a preveni ITU la femei pentru ca impiedica bacteriile sa ajunga in uretra
- evitarea folosirii diafragmelor si a prezervativelor acoperite cu substante spermicide (care distrug spermatozoizii) deoarece acestea pot cauza ITU
- schimbarea frecventa a tampoanelor
- evitarea spalaturilor vaginale si a produselor de igiena intima (deodorante): acestea modifica ph-ul local favorizand aparitia ITU.

Masuri profilactice la barbati

- mentinerea curata a organului genital (penis) mai ales in cazul in care nu este circumcis (de la nivelul preputului bacteria poate ajunge la nivelul tractului urinar cauzand infectie).